Serviciul Secret

Suflete chinuite, departe de civilizaţie

2012-01-23T10:59:00.001+02:00

Sursa: Sabina DAMIAN

* doi adulţi şi patru copii locuiesc la marginea pădurii * venitul lunar al familei este de 400-500 de lei * cel mai mic dintre copii, în vârstă de trei ani, este bolnav * fraţii lui mai mari nu au fost niciodată la şcoală

Pentru o familie formată din şase suflete, patru copii şi doi adulţi, fiecare zi care trece reprezintă o luptă câştigată pentru supravieţuire. Rareori se întâmplă să adune mai mult decât le este necesar pentru o zi şi atunci cumpără medicamente pentru cel mai mic dintre copii, Denis, care este mai bolnăvicios de felul lui, şi câte ceva pentru locuinţa lor.

Povestea familiei Dediu este una tristă. Singura lor avere este casa din lut şi buşteni pe care şi-au clădit-o singuri, vara trecută, şi un căluţ cu ajutorul căruia câştigă atât cât să-şi asigure hrana. De câţiva ani trăiesc la capătul satului Bâtca Doamnei, la margine pădurii. Cei mai mici dintre membrii familiei - Denis în vârstă de 3 ani, Carmen de 8 ani, Marius în vârstă de 9 ani şi Florin care nu demult a împlinit 10 ani - se bucură ori de câte ori cineva le trec pargul locuinţei lor sărăcăcioase. Detalii precum forma şi culoarea maşinii care opreşte lângă casa lor sunt pentru ei foarte importante pentru că, de multe ori, în acest fel reuşesc să-şi dea seama cine a venit la ei cu mult înainte ca respectiva persoană să coboare din maşină. Pentru ei, e ca un joc ca, o ghicitoare. Doar cei care vin pentru prima dată la ei reuşesc să-i încurce pe cei mici. "Am văzut maşina, dar nu am ştiut a cui este. Nu aţi mai fost pe aici, aşa e?", mă întâmpină Marius. Într-adevăr era pentru prima dată când mă aflam în acel loc. Un spaţiu desprins de civilizaţie. Locuinţa lor formată dintr-o singură cameră este din lut şi buşteni. "Abia vara trecută am reuşit să o ridicăm. Acum e bine, avem un acoperiş deasupra capului. Înainte am avut un adăpost impovizat din cartoane şi folii de plastic. Cu patru-cinci ani în urmă am stat la Văleni, la socrii mei. Doar că la scurt timp după ce soacra mea a murit, socrul şi-a adus altă femeie şi de atunci au început neînţelegerile. Ne-au alungat şi atunci am venit aici, la marginea pădurii. Soţul meu, Mihai, munceşte la pădure. Cu căluţul pe care-l avem mai ajută pe unul, pe altul să care lemne. Eu stau cu cei mici, le fac de mâncare. Avem norc că ne mai ajută lumea din sat. Cu faină, ulei. Mai trec pe la noi şi călugării de la Schitul Bahrin şi ne mai dau produse. La pădure, soţul meu primeşte câte 150 de lei la o săptămână-două. Depine cât are de lucru. Uneori nici banii aştia nu-i ia. Mai avem alocaţiile copiilor, atât. În total, patru-cinci sute de lei pe lună. Mai merg la magazin să cumpăr Pampers, griş şi ce mai avem nevoie. Uneori am banii să plătesc, alteori iau pe datorie. Până nu demult aveam 3.000 de lei datorie. Acum mai avem vreo 1.100, cred. Toţi bani pe care-i câştigă soţul mei acum trebuie să-i dăm la magzin", spune Geta Dediu.

În camera pe care cu greu au construit-o, au trei paturi, un dulap, o masă mică şi o sobă cu plită folosită pentru încălzire şi pentru a face mâncare. Nu au mai reuşit să pună şi duşumea, aşa că pe jos, peste lut, au pus câteva covoare şi preşuri primite de la cei care nu au mai avut nevoie de ele. Nu au curent electric, aşa că atunci când se întunecă afară, aprind lampa.

Denis, cel mai mic dintre copii, nu-şi scapă mama din privire. E slab, palid, dar are încă puterea să zâmbească. "Am stat internată cu el la Iaşi. Mi-au spus că are leucemie", ne explică mama lui. Îmi arată un bilet de ieşire din spital pentru a mă convinge că nu minte. Diagnostiul principal: trombocitoză. Alături de acestea sunt alte câteva, printre care şi anemie. Cu toate acestea, cel mic nu urmează niciun tratament. "Copiii nu sunt înscrişi la niciun medic de familie. Cine să-i ia? Dacă se simt rău mă duc cu ei la Pediatrie", adaugă Geta Dediu.

În afară de aceşti patru copii, Geta şi Mihai Dediu mai au doi copii. Pe Elena, care are 19 ani şi pe Gavril, de 17 ani. Stau în altă casă, aproape de schit. Fata e măritată, dar acum soţul ei este la închisoare. Gavril mai munceşte prin sat, pentru a-şi câştiga existenţa.

Din păcate, niciunul dintre copiii familiei Dediu nu merge la şcoală. Deşi au vârsta la care au trebui să facă compuneri, ei nici măcare nu cunosc literele. "Nu i-am dat la şcoală pentru că nu avem bani. Plus că şcoala e departe, în oraş, şi zilnic ar trebui să le dăm bani pentru transport, iar de aici până la cea mai apropiată staţie e foarte mult de mers", a mai spus femeia.

Pentru Mihai şi Geta Dediu ar fi o realizare dacă ar putea să-şi facă acte. Buletinele lor au expirat şi nu le pot reînnoi pentru că nu au o locuinţă cu acte în regulă, o adresă de domiciliu. Din această cauză nu primesc nici ajutor social. Cât despre posibilitata de a obţine o locuinţă socială nici nu poate fi vorba, atâta timp cât nu au acte.

Cea mai mare dorinţă a Getei Dediu este să lucreze. "Mulţumesc lui Dumnezeu, lumea ne-a ajutat cu haine că am dulapul plin. Cred că dacă aş lucra aş putea să-i ajut altfel pe copii. Aş chema-o pe fata cea mare să mai stea cu ei şi eu m-aş duce la lucru. Pe de altă parte mă gândesc că am 41 de ani şi poate că ar fi mai greu. Înainte am fost femeie de serviciu", spune cu amărăciune Geta Dediu.

Acum cei mici râd şi se joacă cu jucările primite de la oamenii cărora li s-a făcut milă de ei. Sunt însă neajutoraţi, iar din cauză că nu ştiu nici măcar să scrie şi să citească riscă să fie respinşi de societate.

Numarul de telefon al lui GIGI BECALI

2012-01-22T11:31:00.000+02:00

Datorita numarului mare de utilizatori ce vor numarul lui Gigi Becali si ajung la mine pe blog, incepand de azi oricine il poate obtine. Bineinteles, trebuie sa fie un motiv serios pt care sa si-l doreasca.

Pt a obtine numarul domnului Gigi Becali trebuie sa lasati un comentariu care sa cuprinda:

-numele dumneavoastra
-data nasterii
-motivul pt care va trebuie numarul domnului Gigi Becali
-o adresa de mail pe care va vom trimite informatiile cerute
-numarul de mobil (optional) pe care va vom trimite un SMS cu informatiile solicitate
-raspunsul la intrebarea: “Cu cine votati la urmatoarele alegeri?”

In cel mai scurt timp veti primi un mail sau un sms cu numarul de telefon mobil a lui Gigi Becali, precum si numarul de telefon al doamnei secretare Fofol Anca.

ATENTIE!!!!!!! NUMAI CERERILE SERIOASE VOR FI LUATE IN CALCUL!!!!!!

Detaliile cazului de şantaj în care este judecat Ioan (Puiu) Mironescu: "Îţi rup picioarele, o să mergi în scaun cu rotile!"

2012-01-20T12:11:00.002+02:00

* aceastea şi multe alte ameninţări au fost făcute împotriva lui Mugurel Butuc, pentru a obţine returnarea (cu dobândă foarte mare) unui împrumut * Butuc a primit şi o "atenţionare", când i-a fost incendiată maşina * abia atunci el a cerut ajutorul poliţiştilor şi a fost de acord să poarte microfoane, pentru înregistrarea discuţiilor * faptele s-au petrecut în 2005 - 2006, procurorii locali au dispus scoaterea de sub urmărire penală, iar anchetatorii bucureşteni au redeschis dosarul şi au hotărât trimiterea în judecată * între timp, Mironescu este "filat" pentru ca nu cumva să cadă victimă unei răzbunări din partea familiei Mararu * procesul are loc la Judecătoria Piatra-Neamţ

După cum am relatat în ediţia de ieri, magistraţii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a României l-au trimis în judecată pe pietreanul Ioan ("Puiu") Dumitru Mironescu, sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de şantaj în formă continuată. În ediţia de astăzi vă prezentăm detalii din ancheta procurorilor bucureşteni, care au instrumentat acest caz, conţinutul interceptării convorbirilor dintre Mironescu şi victimă, ameninţările pe care le-a proferat Mironescu pentru a obţine mai mulţi bani de la partea vătămată, precum şi traseul destul de "ciudat" al dosarului. Informaţiile care urmează sunt extrase din rechizitoriul trimis Judecătoriei Piatra-Neamţ de către Parchetul de pe lângă ÎCCJ a României.

Un împrumut cu camătă şi presiuni incendiare

Povestea şantajului a început în 2005, când afaceristul pietrean Mugurel Butuc (patron al firmei "Cuantum") a luat, de la Mironescu, un împrumut de 25.600 de lei, cu o dobândă de 20% pe lună şi alţi 1.000 de euro, cu o dobândă de 30% pe lună. Suma totală împrumutată s-a cifrat, deci, la aproximativ 30.000 de lei, iar înţelegerea dintre cei doi a fost doar verbală. În intervalul mai 2005 - aprilie 2006, Butuc i-a înapoiat lui Mironescu 57.705 lei, adică aproape dublul sumei împrumutate. Ca să-i dea banii, Butuc i-a cerut ajutorul fratelui său care a împrumutat, de la BRD, 35.000 de lei. Din vara anului 2006, Mironescu a început să-l ameninţe pe Butuc şi să-i ceară achitarea dobânzilor la banii pe care i-i dăduse în urmă cu un an. "Partea vătămată încerca să-l convingă pe învinuit că şi-a achitat, în totalitate, împrumutul şi dobânda, dar învinuitul susţinea că mai are de încasat încă 10.000 de euro, sumă care creştea progresiv după fiecare discuţie telefonică, prin care partea vătămată era din nou ameninţată. Este de menţionat aici faptul că, la sfârşitul anului 2006, învinuitul susţinea, în cadrul convorbirilor telefonice pe care le avea cu partea vătămată, că ar mai avea de încasat încă 15.000 de euro", afirmă procurorii. În noaptea de 16 spre 17 octombrie 2006, autoturismul lui Butuc (o Toyota Corrola) a fost incendiat, moment în care "datornicul" a cerut ajutorul poliţiştilor. El le-a relatat oamenilor legii toate incidentele cu Mironescu şi a fost de acord să-i fie interceptate convorbirile pe care urma să le poarte în legătură cu sumele de bani pretinse.

"Mergi să te sinucizi, dacă nu, o să am eu grijă"

Din procesele-verbale în care au fost consemnate convorbirile telefonice pe care Butuc le-a avut cu Mironescu a rezultatcă acesta din urmă l-a sunat pe "datornic" de mai multe ori, în intervalul 19 octombrie 2006 - 4 ianuarie 2007, şi i-a trimis SMS-uri în care îi cerea să achite anumite sume de bani, solicitări însoţite de multiple ameninţări. Butuc încerca să-i explice că pentru 300 de milioane de lei vechi luaţi împrumut a dat efectiv 600, dar Mironescu continua să-i ceară bani spunând că nu-l interesează alte calcule. "În data de 11 decembrie 2006, la orele 12.10, o nouă convorbire între cei doi conţine, de asemenea, multiple ameninţări la adresa părţii vătămate şi, în plus, învinuitul îi cere părţii vătămate să meargă să se sinucidă, lăsând să se înţeleagă că dacă nu, va avea el grijă de acest aspect. Tot în cadrul acestei întâlniri între cei doi, învinuitul îi spune că în situaţia în care nu primeşte banii, poate da un telefon şi să ceară «vreau să-i tai urechile, vreau să-i rup două picioare, vreau să...! Băi, îţi rup picioarele, ascultă-mă ce-ţi spun eu, o să mergi în scaun cu rotile, nu mai ai de-a face cu bani toată viaţa! Nu te juca cu mine!», învinuitul referindu-se evident la partea vătămată. În momentul în care partea vătămată se plângea că i s-a dat foc maşinii pentru presupusa datorie, învinuitul i-a spus că asta este nimic şi că ar trebuie să mulţumească petru că este sănătos şi merge pe picioarele sale", se arată în rechizitoriu.

Între timp, după repetate ameninţări telefonice, Mironescu a plecat în străinătate dar, pe 1 noiembrie 2006, a trimis-o pe prietena lui (Nicoleta Mihăilă) să se întâlnească cu Butuc şi să ia banii. Cei doi s-au întâlnit în centrul municipiului Piatra-Neamţ, unde Butuc i-a dat tinerei 1.500 de lei. La momentul începerii anchetei, tânăra a fost acuzată de complicitate la şantaj însă fapta nu s-a putut proba.

Lungul drum al unui controversat dosar penal

La aproape trei ani după ce au intrat pe fir, prin referatul din 9 martie 2009, poliţiştii nemţeni au propus trimiterea în judecată a lui Mironescu (pentru distrugere şi şantaj), iar a Nicoletei Mihăilă - pentru complicitate la şantaj. Pe 27 mai 2010, parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor doi învinuiţi. "Albirea" a fost motivată de faptul că, în opinia procurorului de caz de atunci, "operaţiunea de împrumut cu o dobândă disproporţionată este plasată în afara licitului dar nu este sancţionată de legea penală actuală, condiţii în care s-a concluzionat că faptei îi lipseşte latura obiectivă a infracţiunii de şantaj, întrucât nu s-a putut face dovada caracterului injust al sumelor solicitate de învinuit". Numai că, pe 11 ianuarie 2011, prin ordonanţa Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, a fost infirmată soluţia procurorilor pietreni şi s-a dispus reînceperea urmăririi penale, iar de curând a fost emis şi rechizitoriul. Totodată, pentru că Mironescu le-a spus anchetatorilor că vrea să plece din ţară , el a primit interdicţie de părăsire a României, până pe 26 ianuarie 2012. De asemenea, Mironescu (după ce a fost victima tentativei de omor de la Lilieci - Bacău) a formulat o cerere de suspendare a urmăririi penale în alt dosar, în care este cercetat pentru instigarea la asasinarea lui Gheorghiţă Mararu, însă şi aceasta i-a fost respinsă.

Unde a greşit Parchetul Piatra-Neamţ când l-a "albit" pe Mironescu

În acelaşi rechizitoriu la care am făcut referire până acum, anchetatorii Ministerului Public au arătat unde şi de ce au greşit propcurorii pietreni când au dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Puiu Mironescu în legătură cu acuzaţia de şantaj: "Motivarea primei soluţii adoptate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ (...) este complet greşită. În primul rând, atât în doctrină, cât şi în practica judiciară s-a admis, unanim, faptul că, cerinţa legii cu privire la dobândirea folosului «în mod injust» este îndeplinită chiar dacă folosul este just, dar făptuitorul a urmărit să-l dobândească în mod injust. În situaţia noastră, modul în care învinuitul a înţeles să solicite şi primească sume de bani de la partea vătămată este în mod evident, injust, făcând apel la ameninţări, pentru a o determina pe partea vătămată să aibă o anumită conduită. Pentru existenţa infracţiunii de şantaj, nici nu era necesar ca partea vătămată să dea învinuitului suma de bani cerută, deoarece şantajul este o infracţiune îndreptată în principal împotriva libertăţii morale a persoanei, libertate încălcată prin simplul fapt al constrângerii acesteia să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva împotriva voinţei sale. În al doilea rând, este dificil să apreciem ca fiind «just» folosul urmărit de învinuit în condiţiile în care, împrumutul acordat iniţial a fost restituit de către partea vătămată în cuantum dublat. De altfel, în acest moment, activitatea de cămătărie este incriminată, legiuitorul român exprimându-şi în mod clar punctul de vedere cu privire la caracterul acestui tip de împrumut, transferându-l în sfera «activităţilor» cu caracter penal, sancţionabile ca atare.".

Expertiza buclucaşă

După ce i s-a adus la cunoştinţă că în dosarul de şantaj a fost dispusă redeschiderea urmăririi penale, prin avocatul său, Mironescu a solicitat expertizarea înregistrărilor audio-video care-l incriminau, aceasta urmând să fie făcută de un expert ales de el. Anchetatorii au stabilit, însă, că expertul indicat era învinuit într-un alt dosar, aşa că au dispus ca probele să fie analizate de alt expert. Acesta din urmă a constatat că "este o probabilitate foarte ridicată ca vocea persoanei care apare în convorbirea telefonică înregistrată să aparţină învinuitului". Apoi,, în perioada 1 februarie 2011 - 13 ianuarie 2012, Mironescu "a refuzat să dea orice fel de declaraţie în calitate de învinuit, înţelegând să beneficieze de aşa numitul «drept la tăcere»", au mai subliniat procurorii bucureşteni.

Protecţie cu epoleţi

Un alt aspect care reiese din rechizitoriul menţionat se referă la faptul că Puiu Mironescu beneficiază de protecţia şi filajul specialiştilor din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Măsura a fost impusă deoarece Mironescu se teme să nu fie ţinta unei eventuale răzbunări a familiei Mararu, iar procurorii au indicii că acest fapt este posibil. "Considerăm că se impune în continuare, luarea măsurii interdicţiei de părăsire a ţării faţă de învinuit. Avându-se în vedere faptul că există un conflict între învinuitul Mironescu şi fratele victimei M.G. (Mararu Gheorghiţă - n.r.), numitul M.B. (Mararu Bogdan - n.r.), existând indicii cu privire la pregătirea unei eventuale răzbunări ale acestuia din urmă împotriva învinuitului Mironescu, în condiţiile în care este considerat autorul moral al omorului din noiembrie 2010, comis de inculpatul Chilat Cristian, s-a acceptat ca învinuitul să fie supravegheat în ceea ce priveşte respectarea măsurilor dispuse în ordonanţele prin care s-a dispus obligarea învinuitului de a nu părăsi ţara, la alte adrese decât cea de domiciliu a învinuitului", se mai precizează în actele de urmărire penală care au ajuns pe masa judecătorilor.

20 de ani de puşcărie pentru criminalul care a îngrozit Moldova

2011-10-28T11:27:00.001+03:00

* târgnemţeanul Marius Ilie Crudu, în vârstă de 40 de ani, a fost condamnat la două decenii de închisoare pentru uciderea pictoriţei ieşence Ilinca Ganju * pedeapsa a fost dată, ieri, de judecătorii din Maramureş, care au dispus şi achitarea unor despăgubiri de 20.000 de euro pentru rudele victimei * pictoriţa a fost asasinată de iubitul ei, în 2010, chiar când împlinise 24 de ani * după comiterea crimei, făptaşul a încercat să se sinucidă

Marius Ilie Crudu, bărbatul din oraşul Târgu-Neamţ care în seara de 11 mai 2010 a înjunghiat-o, mortal, cu un cuţit, pe iubita lui - pictoriţa ieşeană Ilinca Ganju, a fost condamnat, ieri, de Tribunalul Maramureş, la 20 de ani de închisoare pentru fapta sa. În plus, magistraţii au decis ca familia victimei să primească daune de 20.000 de euro. Crima, care a fost "cap de afiş" în media naţională anul trecut, a zguduit lumea culturală ieşeană, dat fiind faptul că victima era o speranţă a culturii din zona Moldovei.

Hăcuită de ziua ei

Aşa cum am relatat la vremea respectivă, Ilinca Cornelia Ganju a fost ucisă, cu zece lovituri de cuţit, chiar în ziua în care a împlinit vârsta de 24 ani. A fost unul dintre cele mai cutremurătoare cazuri de crimă petrecute, în ultimii ani, în Iaşi, fapta fiind premeditată. Târgnemţeanul Crudu, care suferă de schizofrenie (însă a avut discernământ când şi-a ucis iubita) era căsătorit şi, în urmă cu câţiva ani se mutase în Franţa, împreună cu soţia. El are doi copii, iar soţia lui lucrează la o bancă în străinătate. După ce a început criza economică, bărbatul a fost dat afară de la locul de muncă pe care îl avea în Franţa, iar în ultimele luni dinaintea crimei rămăsese şomer. Aşa se face că avea timp destul să vină în România, la Iaşi, ca să se întâlnească cu Ilinca, pe care o cunoscuse la un vernisaj. Relaţia dintre cei doi începuse prin anul 2008 şi a continuat chiar şi după ce Crudu i-a spus pictoriţei că este însurat şi are doi copii. După un timp, Ilinca s-a distanţat de Crudu, iar certurile dintre ei au devenit tot mai dese. Însă, ca să o ţină aproape, târgnemţeanul i-a spus pictoriţei că va divorţa şi fata l-a crezut. Pe data de 20 aprilie 2010, Marius Crudu a venit în Iaşi, lăsându-şi nevasta şi copiii în Franţa. El avea un apartament în zona ieşeană Canta, împreună cu o studentă care închiriase o cameră, iar tot în acest loc s-a petrecut şi măcelul. "Ilinca Ganju a venit de mai multe ori în acest apartament, însă nu prea aveam eu treaba cu ea. Părea destul de timidă şi nu am vazut-o să rămână peste noapte aici", povestea, imediat după crimă, studenta chiriaşă în apartamentul lui Crudu. Pe 11 mai 2010, Ilinca a făcut o petrecere, la un restaurant din cartierul Tătăraşi, sărbătorind împlinirea a 24 de ani, iar la această petrecere a participat şi Crudu. După distracţie, târgnemţeanul i-a trimis mai multe SMS-uri Ilincăi, i-a luat un cadou şi apoi s-au întâlnit în apartamentul criminalului. "Cred că a mers acolo, acasă la el, pentru a-i spune că totul s-a terminat. Din toate probele rezultă că victima vroia să se desparta de el. Cel mai probabil a acceptat să mearga acasă la el pentru a lămuri această problemă şi a încheia respectiva relaţie", a precizat unul dintre anchetatorii care au investigat crima. Omorârea pictoriţei a fost premeditată de Crudu şi pusă la punct în detaliu. Astfel, înainte ca Ilinca să ajungă la apartamentul în care avea să-şi găsească sfârşitul, ucigaşul a sunat-o pe studenta chiriaşă, spunându-i să plece de acasă pentru câteva ore pentru că are musafiri. Când pictoriţa a ajuns la el şi i-a spus că vrea să încheie relaţia, Crudu a luat un cuţit (cu lama de 20 de centimetri), pe care îl pregătise anterior, şi a înjunghiat-o de zece ori. Apoi a luat o supradoză de medicamente, încercând să se sinucidă. A fost însă găsit la timp, dus la spital, salvat şi încarcerat. Iar următorii 20 de ani şi-i va petrece după gratii.

Fata-n iarba...

2011-10-06T10:15:00.002+03:00

Ceasul rău, pisica neagră şi găina

2011-09-19T09:49:00.002+03:00

Astăzi începe a doua săptămână de şcoală. Nu spunem că prima săptămână s-a încheiat cu bine sau că aceasta s-a descheiat cu bine. Nu vrem să intoxicăm opinia publică oferind păreri subiective. Oferim doar informaţia brută şi o scrisoare trimisă de Mihai Soian, din Piatra-Neamţ cu o relatare cadru cu cadru a unei întâmplări recente:

"O pisică neagră a trecut prin faţa unui motan. Acesta, ca mai toţi masculii speciei: iute, după ea, s-o prindă etc. Aceeaşi pisică neagră a fost văzută de la departare şi de un dulău, unul mare şi rău, care a dat la rândul său s-o prindă. Deoarece se deplasau pe aceeaşi direcţie, dar în sensuri opuse, unul către celălalt, motanul şi dulăul cel rău s-au ciocnit. După aia, au sărit niţel la bătaie, mai ales dulăul.

Din pricina bietului motan care răcnea s-a trezit o găină, culcată devreme, odată cu găinile. După găină, imediat, s-a trezit şi un cocoş. Cocoşul, ca mai toţi masculii, se dădea cocoş: iute, după ea, s-o prindă şi s-o calce. Găina, ca găinile, aşa, mai proastă...

Prin urmare, pisica neagră plecase deja, motanul şi câinele se îmbâirligaseră rău de tot din pricina ei, iar cocoşul fugea după găină. Găina şchiopăta puţin pe stângul; din fericire, destinul a hotărât ca ea să nu fie călcată de cocoş, ci de un microbuz care circula cu viteză excesivă şi care nici n-a oprit măcar.

Motanul şi dulăul s-au împăcat până la urmă, iar în pisica neagră au tras cu praştia nişte ştrengari, fără s-o nimerească. Deoarece le-a tăiat drumul şi era neagră, ei au luat note proaste."

Într-o cu totul altă ordine de idei, psihologic vorbind, eşti tentat să-i dai mai degrabă cerşetorului care îţi cere un bănuţ, decât celui care îţi cere un ban. Te gândeşti: "un ban e un ban, totuşi, în vreme ce un bănuţ e o nimica toată!". Acum câteva zile mă învârteam pe la magazinele din cartier şi aceeaşi cerşetoare cu pungi mari sub ochi m-a acostat de vreo patru ori şi mi-a cerut de fiecare dată "un bănuţel". De-abia asta înseamnă criză: românul a început să se zgârcească nu doar la bani, ci şi la bănuţi! Mi-i groază de momentul în care cerşetorii vor cere un bănuţelişor!

Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: realitatea@ambra.ro

Accident cumplit la Nicolae Balcescu: un copil de patru ani a murit strivit de un autobuz

2011-09-16T08:48:00.002+03:00

Un copil de patru ani a murit joi seara, dupa ce a fost calcat de un autobuz care dadea cu spatele inttr-o benzinarie dezafectata de la iesirea din localitatea bacauana Nicolae Balcescu. Copilul coborise din autobuz insotit de tatal sau. Aurel Bucataru, tatal copilului spune ca autobuzul a inceput sa dea inapoi cu spatele, desi parea ca pleaca inainte si l-a prins cu roata din spate pe fiul sau.

Tatal baiatului spune ca a incercat sa atentioneze soferul sa opreasca masina, insa nu a fost auzit. El i-a strigat copilului sa incerce sa intre sub autobuz, sa nu fie prins de roata, insa, pina la urma, capul micutului a fost zdrobit iar creierii l-au improscat pe tatal sau, care se apropiase sa incerce sa-l salveze. Baietelul a murit pe loc.

La tragedie a asistat si un echipaj de politie aflat in misiune de control pe E 85.

Soferul autobuzului, in virsta de 27 de ani, este cercetat pentru ucidere din culpa, dar nu va fi sanctionat pentru infractiuni la Codul Rutier, deoarece accidentul nu s-a petrecut pe un drum public.

Copilul era din Tamasi si de citeva zile mergea la gradinita in Bacau, insotit de tatal sau. Pina la statia de autobuz de pe E 85, tatal si copilul mergeau cu o bicicleta. La statia de benzina dezafectata, tatal lega bicicleta de un stalp si se urca in autobuz cu baiatul si mergeau amandoi la gradinita, pentru ca micutul nu se putea dezlipi de parintele sau.

Dupa ore, cei doi se intorceau cu autobuzul pina la iesirea din Nicolae Balcescu, de unde plecau cu bicicleta spre casa.

Pompierii au facut baie la picioare in mijlocul strazii

2011-09-14T09:07:00.003+03:00

SURSA: Cristina MIRCEA

Zeci de copii de grădiniţă şi de şcoală primară, însoţiţi de educatoare şi de învăţătoare, dar şi oameni în toată firea s-au strîns, ieri, în parc să vadă demonstraţiile de Ziua Pompierilor. Ceremonialul a început, conform tradiţiei, cu imnul, discursurile oficiale şi avansările înainte de termen, cinci la număr. Printre cei cu merite excepţionale, dar nemenţionate în faţa asistenţei, s-a numărat un singur ofiţer, comandantul Detaşamentului de pompieri din Roman. A urmat decernarea diplomelor cîştigătorilor competiţiilor sportive şi a diplomelor de onoare. La ultima categorie teancul era destul de gros şi a avut drept "beneficiari" primari de oraşe şi de municipii şi şefi de instituţii cu care ISU Neamţ colaborează sau are tangenţe.
Demonstraţiile au început cînd copiii erau deja nerăbdători, aşa că le-au captat întreaga atenţie. "Doamnele" i-au aliniat frumos, lîngă bordură, ca să poată vedea cît mai bine, şi i-au prevenit să nu se sperie, pentru că totul este sub control. Iar pompierii s-au apucat de treabă. Au incendiat o tavă cu combustibil şi au tras peste ea o construcţie din scîndură, în formă de căsuţă. Copiii au făcut ochii cît cepele şi au început să ţipe cu îngrijorare cînd un militar s-a urcat pe acoperiş şi s-a prefăcut că-l sparge, cu toporul. Apoi a intrat în scenă autospeciala, adusă din dreptul Hotelului Ceahlău, dar oprită mult prea departe de "obiectivul" care ardea în faţa teatrului. Probabil că ideea a fost ca spectatorii să nu fie stropiţi, aşa că furtunele au fost întinse pe asfalt şi s-a dat drumul la apă. Direct pe picioarele militarilor aliniaţi şi pregătiţi de defilare. Nimeni nu s-a clintit, chiar dacă apa se revărsa, cu generozitate, pe încălţămintea proaspăt lustruită. Noroc de prim adjunctul Ionel Pîrvu care a observat că subordonaţii săi încep să devină "captivi într-un mediu ostil" şi a strigat, salvator: "Opriţi apa!". Modalitatea de stingere a incendiului a fost aleasă cel puţin neinspirat. Flăcările au fost înăbuşite cu un stingător cu pulbere, care a produs o perdea de fum. Laolaltă cu doamnele, copiii, sufocaţi de norul toxic, au început să alerge pe spaţiul verde, din nefericire în aceeaşi direcţie cu fumul. Fără nici o exagerare nu se vedea mai departe de 20 de centimetri, adică nu puteai distinge nici măcar chipul celui care îţi era alături. Salvarea a venit de la un cadru didactic care a sesizat că atmosfera din dreptul bordurii a redevenit respirabilă şi a chemat copiii înapoi. Tuşind şi cu lacrimi pe obraji, micuţii s-au întors la "punctul de observaţie" făcîndu-şi vînt cu pliantele despre regulile de comportare în cazul unor situaţii de urgenţă. Chipurile li s-au înseninat cînd au urmărit-o pe Kara, cîinele de căutare-salvare al pompierilor. Deşi este încă în perioada "junioratului", animalul a urmat fără greşeală toate comenzile instructorului, promiţînd să devină un salvator de nădejde. "Postul ei nu s-a restructurat", a spus, la microfon, colonelul Ionel Pîrvu, adăugînd o cugetare plină de profunzime: "Uneori te întrebi ce-i mai bine să fii: om sau cîine?". Nu i-a răspuns nimeni, deşi din asistenţă făceau parte mulţi şefi de instituţii care au fost nevoiţi să restructureze posturi, dar care au depăşit, probabil, perioada unor astfel de îndoieli şi s-au lămurit în privinţa diferenţelor dintre bipezi şi patrupezi.
Demonstraţiile au continuat cu simularea unui accident rutier. Două Dacii hîrbuite s-au ciocnit de-adevăratelea, una a luat foc, iar şoferul celeilalte a fost grav rănit. Echipajul de descarcerare şi-a făcut treaba ca la carte şi a "decupat" în cîteva minute autoturismul din care trebuia scoasă "victima". În timp ce unii tăiau stîlpul maşinii, alţii bandajau deja rănitul din interior şi-i evaluau starea. Numai că în tot acest timp maşina de alături ardea fără s-o bage nimeni în seamă, iar incendiul a fost stins abia după ce a provocat o mică explozie (o fi fost rezervorul). Dar poate copiii n-au fost atenţi la toate detaliile şi au plecat acasă convinşi că într-o situaţie reală pompierii ar fi stins focul din autoturism concomitent cu salvarea victimei. Nu de alta, dar dacă n-ar proceda aşa, n-ar mai fi nevoie de restructurări.

Prima femeie avocat

2011-09-12T09:33:00.001+03:00

Este posibil ca prima femeie din lume sa fi fost avocat. Desi acest amanunt a fost omis din Biblie, se zvoneste ca Eva l-ar fi iscodit intr-o zi pe Adam:
- Dragul meu, te-ai schimbat, ce e cu tine? Nu cumva ma inseli?
- Draga mea Eva, cum poti spune asa ceva? Esti singura femeie din viata mea. Pe de alta parte, nici nu am cum, esti singura femeie din lume!

Se lasa intunericul si cei doi merg sa doarma. In toiul noptii, Adam simte atingerea Evei pe spate. Contrariat, acesta o intreaba:
- Ce se intampla? De ce nu dormi?
Dulce, Eva ii raspunde clipind in intuneric:
- Stai linistit dragul meu. Iti numar coastele …

Love you

2011-09-12T09:17:00.002+03:00

La mare...

2011-09-12T08:55:00.002+03:00

De vorbă cu Dani: Cine se pricepe mai bine?

2011-09-08T09:32:00.000+03:00

Ştiţi cum arată un bărbat care se gândeşte la viitor? Ei bine, cumpără două lăzi de bere în loc de una.

V-aţi prins, azi vorbim despre cumpărături. Treaba stă cam aşa: un amic de-al meu a constatat că în camera lui fiu-su trebuie zugrăvit. Doar nu era să cheme vreun zugrav, din moment ce el, mare absolvent de politehnică, e bărbat şi implicit se pricepe! Deci s-a apucat, a mutat mobila, a făcut totul varză, s-a umplut şi pe sine de lavabilă şi apoi, învins, la sfârşitul zilei, a hotărât să cheme un meseriaş.

Dacă tot s-a apucat de treabă a zis să schimbe şi cada la baie; de data asta a chemat din prima un meseriaş care, bărbat fiind, i-a spart cu ocazia asta şi ţevile din baie şi faianţa de pe pereţi. Domnul şi stăpânul casei a plecat la cumpărături, că trebuia să înlocuiască faianţa din baie. Dacă vă zic ca s-a-ntors cu gresie pentru bucătărie şi holul de la intrare, o să vă miraţi?

Altădată:

- Dă să văd ce cămăşi ţi-ai luat.

Soţia le studiază, apoi:

- Te-ai prostit. Astea-s 38 şi 39. Tu porti 42.

- Mi-a plăcut culoarea...

Adevărul este că nu-i indicat să trimiţi bărbaţii la cumpărături. Poate doar în cazul în care le oferi şi o listă extrem de explicită.

Culmea este că bărbaţii consideră că, dimpotrivă, femeile n-au ce căuta la cumpărături. De exemplu Iulian Amarinei, care ne-a trimis o scrisoare înduioşătoare, după o experienţă trăită la mall:
"Femeilor le place să creadă că au mister şi că misterul acesta feminin seduce bărbaţii fără greş. Domnilor, ştiţi despre ce vorbim - am trecut cu toţii prin astfel de înfrângeri. De obicei, momentul în care ele consideră că se impune un comportament misterios e semnalat de zâmbete suave şi fluturări de gene - şi poate şi de o pisiceală jucăuşă aplicată ca lovitură de graţie.

- Dar, iubitule, am nevoie de săndăluţele alea.

Astfel de explicaţii catifelate au ascunsă duritatea oţelului sub moliciunea vocii. Auzi fraze asemănătoare peste tot prin templele moderne care celebrează dominaţia capriciului feminin asupra sexului tare. Vorbesc despre magazine.

Bărbaţii sucombă inevitabil în faţa manifestărilor acestui «je-ne-sais-quoi» feminin - doar că expresia de prostraţie pe care o afişează masculii e interpretată greşit de consoarte drept victorie a seducţiei. De fapt, este expresia înfrângerii prin scurcircuitarea lanţurilor logice. Bărbaţilor le cade falca nu pentru că-s îndrăgostiţi, ci pentru că-s nedumeriţi. Ei ajung în pragul magazinului şi se apucă de numărat: al câtelea o fi ăsta? Păi începusem un kilometru mai în spate, la ăla de pantofi, după care a venit ăla cu pantaloni şi bluze, după care am intrat în nebunia aia unde erau mormane de haine la reduceri şi haite de femei despletite răscolind prin acestea, şi încă unul de pantofi, nu, două, apoi ceva cu genţi şi mărgele, chiloţi, iar sandale... Şi nu pare să fie decât începutul.

Diferenţa dintre bărbaţi şi femei la cumpărături este profundă şi ireconciliabilă. Bărbaţii se duc la cumpărături ca să rezolve o problemă. Femeile se duc ca să-şi creeze un număr interminabil de probleme. Să mă explic.

Când un bărbat are nevoie de un tricou, pentru că ăla pe care-l purta de (numai) 15 ani a dispărut în mod misterios ultima dată când l-a spălat femeia, el intră într-un magazin de tricouri, alege unul cu două numere mai mari ca măsura lui, pe cât posibil moale şi mai închis la culoare, cu un desen vesel cu cârnaţi lucioşi şi monştri care vomează cărăbuşi, plăteşte şi se cară la bere cu băieţii. Dacă totul merge potrivit planului, nu va mai intra în magazinul ăla în următorul deceniu - n-are de ce, a rezolvat problema tricoului.

Dar, când o femeie îşi cumpără o rochie, nu rezolvă nici o problemă, pentru că rochia aceasta trebuie asortată cu tot restul. Care e restul?

Păi, totul. Pantofi. Ciorapi. Curea. Poşetă. Cercei. O coafură. Desuuri. Un parfum.

Fiecare alegere deschide noi posibilităţi şi, fireşte, finalurile acestui joc sunt multiple, imposibil de anticipat şi, ceea ce-i cu adevărat tragic pentru bărbatul care a făcut greşeala să se lase prins în capcana însoţirii femeii la cumpărături - imposibil de grăbit.

Aşa că, atunci când auziţi fraza-incantaţie la intrarea din orice magazin - «dar, iubitule, îmi trebuie…» - priviţi victima, un urmaş nevolnic al cro-magnonilor care odinioară cărau pulpe de mamut lânos pe umeri dar acum târâie plase în care se află un număr interminabil de soluţii inutile la problemele acute iscate de achiziţia unei simple curele noi, care nu va fi purtată decât o dată, achiziţie petrecută undeva pe la unu după-amiaza, cu vreo şapte ore şi o săptămână în urmă.

Dacă vi se pare în pragul leşinului, să ştiţi că aşa e. Femeile numesc asta seducţia eternului feminin."

Păi ce, credeaţi că e uşor să faci cumpărături? Mai ales cu aghiotanţi! Trebuie să-i umpli la capacitate, trebuie să-i consulţi, trebuie să le porţi de grijă, să nu-i pierzi în mulţime, sau cu gâtu’ strâmb dupa vreo altă femeie, să nu cumpere prea multă bere, sau să nu-i laşi să cumpere prea multe accesorii pentru aparatul foto, sau pentru alte damblale ale lui, să cumperi suficient cât să-şi exerseze muşchii etc.

Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: realitatea@ambra.ro

Luat peste picior la 112

2011-09-07T09:46:00.001+03:00

* un bărbat din comuna Rediu, care a sunat să anunţe că i-a fost furat un cal, a fost luat în râs de operatorii STS * Vasile Asaftei susţine că i s-a spus să-şi caute singur animalul şi să revină cu un telefon când l-a găsit * apoi, el a fost transferat la un alt operator care s-a recomandat "agentul 007" * în ultimele două săptămâni, în Neamţ au fost furaţi cam 20 de cai

Pentru că, în ultimele două săptămâni, din comuna sa şi din localităţile învecinate au fost furaţi 20 de cai, iar ieri dimineaţă a dispărut şi calul său, un bărbat din satul Poloboc (Rediu) a sunat la 112, ca să anunţe evenimentul. Vasile Asaftei ştia că 112 este numărul unic pentru apeluri de urgenţă, număr gratuit, şi că acolo, în mod sigur, cineva îl va ajuta, ori i se va face legătura cu un poliţist. Numai că, în loc să primească ajutor, bărbatul susţine că a devenit ţinta glumelor făcute de operatorii Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS).

"Mi-a dispărut calul azi dimineaţă (marţi, 6 septembrie - n.r.), după ce, înainte, fuseseră furaţi şi alţi cai ai vecinilor. Pe la ora 10 am sunat la 112 ca să le spun necazul meu. Operatoarea care a răspuns, după «celebra» formulare «112, ce urgenţă aveţi?» mi-a spus că faptul că mi-a fost furat calul nu-i o urgenţă. A mai zis că să mă duc eu să-mi caut animalul şi, când îl găsesc, să-i sun înapoi. Eu am insistat, aşa că mi-a dat la telefon un alt domn, un poliţist, căruia i-am relatat iar că se fură cai de la noi, de două săptămâni, într-o veselie. Şi l-am întrebat pe acest domn cum se numeşte, ca să ştiu şi eu cu cine am stat de vorbă. «Agentul 007 de la 112», aşa s-a recomandat. Păi asta-i curată bătaie de joc. Chiar ne iau de proşti şi ne sfidează. Pe mine mă interesează să se implice cineva şi să găsească animalele furate, ori să-i depisteze pe hoţi", a declarat Vasile Asaftei.

Potrivit lui, de la sfârşitul lunii august, au început să fie furaţi cai nu numai din Rediu, ci şi din Costişa, Zăneşti, Frunzeni, Podoleni, Cândeşti şi Ruseni. Într-o comună, într-o singură noapte au fost furaţi şapte cai, iar în alta trei. Poliţiştii bănuie că hoţii ar fi nişte ţigani băcăuani din Blăgeşti, care acţionează "la pont", însă nu au probe, deocamdată, ca să facă un pas înainte în anchetă. Dincolo de cazul dispariţiilor cabalinelor, interesant este comportamentul celor de la 112 în astfel de cazuri (dacă susţinerile lui Asaftei sunt fondate, bineînţeles).

Legat de modul în care a reacţionat operatoarea STS la apelul nemţeanului, urmează să fie făcute cercetări. La finalizarea acestora, colonelul Adrian Fulea (purtător de cuvânt al STS) va furniza şi un punct de vedere legat de învinuirile aduse colegilor săi.

Drumul de la visul unui mariaj perfect, la instanţa de judecată: Coşmarul căsătoriilor cu străinii, ori printre străini

2011-09-04T10:34:00.001+03:00

* 21 de nemţeni au cerut, anul acesta, recunoaşterea divorţurilor pronunţate în alte ţări * sunt şi cazuri în care soţii nemţeni au divorţat în străinătate şi, acum, trebuie să umbe prin instanţele româneşti pentru a-şi "autentifica" separarea

Au crezut că au întâlnit "sufletul pereche" şi că, în sfârşit, vor scăpa de singurătate şi vor avea un mariaj ca în basme. Aceasta li s-a întâmplat mai multor nemţence care s-au căsătorit cu cetăţeni străini, s-au mutat în casele acestora şi după doar câţiva ani de convieţuire au divorţat. Poveştile lor pot fi aflate, în termeni seci, aproape zilnic, de pe listele de judecată ale Tribunalului Neamţ. Termenii juridici nu dezvăluie, însă, coşmarul pe care l-au trăit aceşti oameni şi piedicile pe care le-au întâmpinat în drumul lor de a-şi reface viaţa după ce au constatat că nu făcuseră o alegere bună. Dacă în alte state ale lumii, divorţul se pronunţă foarte rapid, în România lucrurile sunt mai întortochiate. Astfel, după ce au pus mâna pe hotărârea de divorţ străină, cei în cauză trebuie să obţină recunoaşterea acesteia de către judecătorii noştri. Iar aici începe "calvarul". În termeni avocăţeşti, acesta se numeşte "exequator" şi reprezintă procedura de recunoaştere a înscrisurilor şi hotarârilor străine.

De la începutul acestui an, pe rolul Tribunalului Neamţ au fost înregistrate 21 de astfel de cereri de recunoaştere a unor acte de divorţ pronunţate în străinătate. Dacă în unele cazuri, magistraţii s-au pronunţat după doar un termen, în altele a fost nevoie de multe şedinţe de judecată, ajungându-se chiar până la Curtea de Apel Bacău. Unul din cazurile fericite, să-i spunem, în care judecătorii s-au pronunţat rapid, îi priveşte pe foştii soţi Lena şi Cristian Delcea. Conform sentinţei Tribunalului Neamţ, cei doi pietreni s-au căsătorit, pe 26 iulie 1994, în localitatea Arlington, din Virginia - SUA. Însă, pe 17 decembrie 2010, au divorţat la Curtea de circumscripţie pentru Ţinutul Montgomery, din statul Maryland. Ambii pietreni au trebuit, apoi, să obţină recunoaşterea hotărârii definitive de divorţ, de către judecătorii nemţeni pentru ca astfel, în registrul de Stare Civilă al municipiului Piatra-Neamţ, să fie făcută modificarea necesară. Un caz similar este şi cel al foştilor soţi Ana Mihaela şi Mihai Pascariu. Căsătoriţi pe 24 septembrie 1990, în Piatra-Neamţ, cei doi au divorţat pe 14 ianuarie, anul acesta, la Curtea Superioară de Justiţie Brampton, din Ontario - Canada. De asemenea, pietrenii Ioan şi Gabriela (Stoian) Roşu s-au căsătorit, pe 19.08.2009 în Jarvenpaa - Finlanda şi au divorţat pe 05.10.2010, la Tribunalul din Tuusula (Finlanda). Şi bărbaţii nemţeni s-au lăsat păcăliţi de mirajul soţiilor din Occident. Este cazul romaşcanului Ioan Bogdan Paraschiv, care a obţinut recunoaşterea certificatului întocmit de primarul Sectorului Meguro (Japonia), prin care s-a consfinţit divorţul de japoneza Kudo Atsuko. Un alt exemplu este cel al mariajului dintre pietreanca Liliana Mihaela Carver Mătasă şi Antonio Ramon Rivas, din Puerto Ayacucho Atures (Venezuela). Cei doi s-au căsătorit în 1981, în Piatra-Neamţ, au divorţat în 2003 la Tribunalul din Aragua - La Victoria - Republica Bolivariană de Venezuela, după care pietreanca a bătut drumul instanţelor, pentru a-şi certifica divorţul în România. Un ultim exemplu este cel al căsătoriei dintre romaşcanca Irina Baba şi japonezul Uchiyama Kazuya. Cei doi s-au căsătorit în 2005, în oraşul Utsunomiya, din Japonia, şi au divorţat cinci ani mai târziu, la Primăria sectorului Kohoku, din oraşul Yokohama.

Neştiinţă sau exces de zel?: Contabila-şefă a Jandarmeriei şi-a făcut public CNP-ul şi adresa completă

2011-09-02T11:24:00.001+03:00

Maria Bostan, angajată de mulţi ani pe funcţia de contabil-şef la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi (IJJ) Neamţ, este singurul cadru al unităţii care, anul acesta, a dat dovadă de o transparenţă totală la completarea declaraţiei de avere.

Astfel, în documentul înregistrat cu numărul de intrare 1916356, din data de 31.05.2011, postat în lista celor 27 de declaraţii de avere făcute publice pe site-ul IJJ, Maria Bostan a completat (probabil din obişnuinţa de a "jongla" cu cifrele) atât rubrica cu Codul Numeric Personal, cât şi cea cu adresa de domiciliu. Potrivit sursei citate, CNP-ul contabilei jandarmeriei Neamţ este "2621224270607", iar domiciliul: "municipiul Piatra-Neamţ, strada Dimitrie Leonida, numărul 111, Bloc D4, apartament 23". N-a mai făcut, însă, aceeaşi gavă la completarea declaraţiei de interese, unde s-a mulţumit să nu-şi mai facă public CNP-ul şi nici adresa personală. Contabila-şefă Maria Bostan a ajuns, astfel, singurul funcţionar public din judeţul nostru care şi-a "făcut publicitate" cu datele cu caracter personal. Bine că formularele pentru declaraţii de avere nu au şi o rubrică în care să fie afişate fotografii. Cine ştie ce suprize am mai fi avut...

Broscuta surda

2011-08-31T13:01:00.003+03:00

Într-o zi de vară, un grup de broscuţe se plimbau vesele printr-o pădure şi la un moment dat, două dintre ele au căzut într-o prăpastie foarte adâncă. Toate celelalte broscuţe s-au strâns în jurul prăpastiei şi priveau cu mirare la adâncimea acesteia. Erau convinse că cele două broscuţe nu aveau nici cea mai mică şansă să iasă de acolo.

“Sunteţi ca şi moarte, nici nu are rost să vă chinuiţi, este prea adâncă groapa, opriţi-vă că săriţi deageaba şi o să alunecaţi o să muriţi”… erau comentariile ce veneau din partea grupului. Cele două broscuţe încercau să sară din răsputeri până când, în cele din urmă, una dintre broscuţe a deznădăjduit dând crezare vorbelor şi a renunţat, căzând descurajată şi murind.

Cealaltă broscuţă însă, a continuat să sară cât de tare o ţineau picioruşele. Cele de pe margine strigau la ea să se oprească, să-şi curme suferinţa, mai bine să moară. Ea, dimpotrivă, sărea tot mai sus şi tot mai tare şi… iată-o că a reuşit!

Broscuţele de pe marginea gropii se uitau la ea cu mirare şi au întrebat-o fără nici o ezitare: “Nu ne-ai auzit? Noi tot ţi-am spus să renunţi dar tu în schimb ai tot continuat! Cum ai reuşi să ieşi din groapa aceasta atât de mare?”

Bineînţeles, precum ştiţi şi voi deja, broscuţa era surdă. În tot acest timp ea a crezut că prietenele ei o încurajau.

Drum bun...

2011-08-30T10:54:00.001+03:00

Condiţii inedite pentru angajarea la Inspectoratul Judeţean de Jandarmi: "Mascaţi" testaţi dacă ştiu să bată oamenii regulamentar

2011-08-29T09:38:00.001+03:00

* celor care vor să devină subofiţeri operativi principali, la Detaşamentul Mobil al jandarmilor, li se cere, printre altele, să cunoască, la perfecţie, regulamentul de folosire a bastonului şi a tomfei

* în legislaţia cu pricina sunt făcute precizări exacte privitoare la locul şi modul în care trebuie aplicate loviturile * "În timpul aplicării loviturilor cu bastonul se recomandă să nu se facă mişcări ample, întrucât se da posibilitatea celui asupra căruia se foloseşte bastonul să sesizeze intervenţia şi să se apere", se arată în bibliografia pentru examen * concursul pentru ocuparea postului de la IJJ Neamţ este programat la sfârşitul acestei luni

Militarii din cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi (IJJ) Neamţ care vor să candideze pentru singurul post liber de "subofiţer operativ principal" în cadrul Detaşamentului Mobil 1 Piatra-Neamţ - aşa numiţii "mascaţi" ai Jandarmeriei, au specificate, printre condiţiile de acceptare, cunoaşterea temeinică a "mecanismului de aplicare a loviturilor cu bastonul şi/ sau tomfa". Există chiar şi o bibliografie în acest domeniu, bibliografie în care sunt descrise, cu precizie, normele în care trebuie să se încadreze un jandarm, atunci când bate o persoană.

Comisii speciale la testare

Potrivit bibliografiei făcute publice de IJJ Neamţ, la concursul de la sfârşitul acestei luni, printre altele, este prevăzută şi intervievarea pe următoarele puncte: "Folosirea bastonului de cauciuc, cu energie electrostatică şi a tomfei pe timpul misiunilor, folosirea pulverizatoarelor cu substanţe iritant-lacrimogene de mână sau cu capacitate mărită pe timpul misiunilor şi folosirea cătuşelor pe timpul misiunilor". Aşadar, după cum am anunţat anterior, IJJ Neamţ scoate la concurs două locuri, pentru personalul intern, unul de subofiţer şi şofer la "mascaţi", iar altul de subofiţer la Financiar. "Pentru aceasta, conform Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor numărul 665/ 2008, privind unele activităţi de management resurse umane, au fost constituite două comisii care au sarcina de a identifica personalul care corespunde cel mai bine cerinţelor posturilor respective", este precizat în anunţul IJJ. Printre cerinţele obligatorii, candidaţii pentru primul post, cel de la Detaşamentul Mobil, trebuie să aibă permis de conducere şi să se înscrie la concurs, pe baza unui raport personal; urmând ca unica probă de selecţie să fie "interviul pe subiecte profesionale, pe baza tematicii de studiu anexată".

"Loviturile trebuie să fie rapide şi vor fi aplicate peste omoplaţi, antebraţe, şezut, membrele inferioare sau superioare"

Conţinutul prevederilor legislative în care jandarmii sunt învăţaţi cum să bată persoanele recalcitrante, care nu se liniştesc nici atunci când sunt luate cu vorba bună, vi-l redăm în continuare. Precizăm că informaţiile care urmează sunt cele pe care trebuie să şi le însuşească toţi cei care vor dori să candideze pe postul de subofiţer la Detaşamentul Mobil 1 al IJJ Neamţ: "Pentru reuşita intervenţiei şi obţinerea rezultatelor scontate, trebuie respectate următoarele reguli tactice în folosirea bastonului de cauciuc.

* Persoana este somată să înceteze acţiunea violentă şi să se supună măsurilor ordonate, folosind formula «Încetaţi, vom (voi) folosi forţa!»; loviturile fiind aplicate numai dacă persoana nu s-a conformat şi continuă acţiunea violentă.

* Loviturile trebuie să fie rapide, urmate de retragerea imediată, şi vor fi aplicate peste omoplaţi, antebraţe, şezut (dacă persoana este cu spatele), membrele inferioare sau superioare, pentru a para loviturile sau pentru a determina persoana să dea drumul unor obiecte folosite pentru atac. Pentru a avea efectul urmărit, loviturile trebuie aplicate prin surprindere.

* Forţa loviturilor aplicate trebuie să fie în concordanţă cu gradul de împotrivire a persoanei. (Altfel spus, dacă individul nu s-a liniştit, îi mai dăm un baston, dar în locuri în care nu rămân urme vizibile).

* Bastonul de cauciuc se foloseşte în limita necesităţii, aplicarea loviturilor încetând imediat ce agresorul a renunţat la violenţă şi s-a conformat dispoziţiilor.

* În timpul aplicării loviturilor cu bastonul se recomandă ca, pe cât posibil, să nu se facă mişcări ample, ori acesta să fie ridicat deasupra capului, întrucât prin această mişcare se da posibilitatea celui asupra căruia se foloseşte să sesizeze intervenţia şi să se apere prin pararea loviturii.

* Se va evita aplicarea loviturilor cu bastonul de cauciuc (tomfa) peste cap, urechi, gât, ochi, asupra altor părţi vitale ori sensibile ale corpului, deoarece i s-ar putea provoca persoanei vătămări corporale sau chiar moartea.

* Se interzice folosirea bastonului de cauciuc (tomfei) în sediu, cu excepţia cazului când au loc acţiuni violente sau în grup, care pun în pericol viaţa organelor legii sau a a altor persoane, ori există pericolul distrugerii de bunuri aparţinând acestei instituţii.

* În situaţia în care, în urma loviturilor aplicate cu bastonul de cauciuc, s-a produs vătămarea corporală a persoanei, acesta este obligat să-i acorde primul ajutor, eventual să transporte persoana la o instituţie medicală, pentru acordarea de îngrijiri, şi să raporteze ierarhic, de urgenţă, evenimentul".

Cu precizarea că, în ultimii ani, nu au fost cazuri în care jandarmii nemţeni să fie acuzaţi că au făcut exces de forţă, comentariile sunt de prisos...

S-au sinucis în tăcere

2011-08-29T09:24:00.000+03:00

O femeie de 64 de ani şi un bărbat de 77 de ani şi-au pus capăt zilelor, în acest weekend, fără să-şi explice în nici un fel gestul şi făcă să fi suflat un cuvînt despre intenţiile lor.
Sîmbătă seara, Elena H. din satul Poloboc, comuna Rediu, a stat de vorbă cu soţul ei, apoi i-a spus să închisă televizorul şi pe la ora 23 s-au culcat. Dimineaţă, pe la ora 4, cînd bărbatul s-a trezit să ducă vaca la păşune, nu şi-a mai găsit nevasta în pat. A căutat-o peste tot şi abia peste vreo oră jumătate s-a gîndit să se uite şi în fîntînă. I s-a părut că vede "ceva", apoi a chemat un vecin şi s-au uitat amîndoi, din nou, cu lanternele şi s-au convins că femeia este acolo. Au fost chemaţi pompierii militari care au avut de executat o misiune extrem de dificilă. Fîntîna este adîncă de 25 de metri, aşa că a fost nevoie şi de tehnică şi de îndemînare pentru a ascoate cadavrul. Soţul sinucigaşei le-a declarat poliţiştilor să femeia lui nu era bolnavă psihic, n-a mai încercat niciodată să-şi pună capăt zilelor şi nici măcar n-a spus aşa, în treacăt, că s-ar fi săturat de viaţă.
La fel de inexplicabil a plecat spre lumea de dincolo un bărbat din Cordun, care era asistat al Căminului de bătrîni din Piatra Neamţ. Ieri dimineaţă. Ioan M. s-a dus, ca în fiecare zi, în sala de mese să ia micul dejun. A vorbit, ca de obicei, cu colegul său de cameră, dar şi cu ceilalţi oameni cu care obişnuia să mai schimbe impresii, după care a plecat. Colegul lui a mai întîrziat puţin, iar cînd s-a dus în cameră l-a găsit pe Ioan M. spînzurat de pat. Omul a dat alarma, a venit personalul instituţiei, a fost chemată ambulanţa şi toată lumea s-a străduit să-l salveze pe bătrîn. În zadar. Inima nu i-a mai pornit. La fel ca Elena H., nici Ioan M. n-a lăsat vreun bileţel şi n-a mărturisit nimănui că vrea să moară. (Cristina MIRCEA)

Sa radem putin

2011-08-24T15:10:00.000+03:00

Mireasma paradisului pierdut

2011-08-24T12:19:00.000+03:00

„Ieşit-am de la Tatăl … şi mă duc la Tatăl.“
(Ioan 16.28)

Spunea lucruri fără noimă de la o vreme Nea Petre al Triculesei.
Tuşa Tinca, nevasta lui, stătea în mijlocul bătăturii şi se închina de
grozăviile înşirate de omul ei, ştiindu-l până deunăzi în minţile lui. Vorbea
despre oameni pe care-i împuşcase pe front şi despre camarazii lui care i-au
murit în braţe. Erau lucruri ce nu i le spusese niciodată nevestei, iar acum ieşeau
la iveală părând o aiurare. Dumnezeu ştie!
Dimineaţa îşi lua scăunelul şi se aşeza sub dudul din curte. Aveau o
gospodărie frumoasă. Căsuţa lor era îngrijită, văruită în alb şi cu flori multe în
faţa prispei.
Tuşa Tinca, o femeie vrednică şi cumsecade, totdeauna, vara, în ziua de
Sfântul Ilie ieşea pe stradă şi împărţea mere dulci din mărul bătrân de sub coasta
dealului. Erau cele mai bune mere. Parfumul lor nu l-am mai regăsit nicicând şi
cred că aşa va fi mirosit cândva în Paradis. Se aşeza pe un scăunel vechi, cum vă
spuneam, Nea Petre şi începea să îndruge vorbe ce păreau fără noimă. Îl auzeam
când treceam pe uliţă vorbind cu oameni pe care eu nu îi ştiam. Tuşa Tincuţa,
săraca, ieşea în poartă şi, cu lacrimi în ochi, îşi făcea semnul Sfintei Cruci.
„Ce are bre, Nea Petre?“ o întrebam eu conspirativ.
„Ce să aibă, maică? Cred că omul meu a dat în mintea copiilor că nu mă
mai înţeleg cu el de la o vreme! Zice că azi noapte s-a întâlnit cu tacsu pe care
nici nu-l ştie, că a murit pe front în 916 şi că l-a chemat la el.“
„Tinco, fa Tinco, fă-te încoace, fa!“ se auzi glasul răstit al lui Nea Petre.
„Ce vrei, mă, tartore, ce mai vrei, că mi-ai mâncat sufletu’ şi zilele“
răspunse aproape în şoaptă Tuşa Tinca.
„Cum ce vreau, fa? Aşa îmi răspunzi tu mie, sau nu mai ştii de stăpân?
Vreau să-mi aduci hainele alea bune din şifonier ca să mă primenesc!“
„Păi, unde te duci, mă, pagubă, de vrei să te găteşti ca o mireasă?“
„Hai, hai! Dă din gură tu mult, că acu mă ridic şi când ţi-oi altoi vreo două
pe şale m-oi pomeni şi mort. Unde să mă duc? Mă duc până la tata!“
„Păi, tactu-i mort, mă, de mult! E oale şi ulcele, la Cotul Donului, unde i-o
fi groapa, pomenească-l Dumnezeu!“
„Ce zici, fa, tu, acolo?“
„Asta zic! Că tu nici nu-l ştii, mă pe tactu! Că în ziua când a plecat la
război, măta era borţoasă cu tine!“
„Fugi, fa, d-aici. N-am vorbit eu cu el azi noapte şi nu mi-a zis mie să mă
duc la casa bătrânească a lu bâtu din luncă? Auzi, fa, şi dacă tot plec să-i pui şi
lui ceva de mâncare, că mi-a zis că i-e tare foame!“
„Auzi, bre, Părinte, ce bazaconii zice!“ îmi şopti Tuşa Tinca, închinându-
se. „Nu mai este în minţile lui! Ce om am avut şi iată cum l-a scălâmbat
Dumnezeu şi mi l-a lăsat amar pe bătătură. Măcar nu-l ia tacsu după el, să nu se
mai chinuie!“
„Ce zici, fa, tu, acolo? Cu cine vorbeşti?“
„Cu tactu, mă, că e la poartă, aici şi te aşteaptă!“
„Spune-i, fa, că mă duc eu la el. Să nu mă mai aştepte!“
Nea Petre se ridică brusc de pe scăunelul lui. Îşi îndesă gumarii rupţi, de
cauciuc, în picioare şi glonţ se năpusti spre poartă. Era un bătrân frumos, peste
care anii se aşezaseră asemenea primăverii peste merii înfloriţi. Avea ochii
albaştri, ca floarea de in şi o statură de om muncit din greu. Părul său alb, ca
fuiorul şi mustaţa tunsă în coadă de rândunică îi sporeau frumuseţea bătrâneţilor.
Trecând pe lângă mine, glonţ, îi aruncă printre dinţi Tuşii Tincuţa câteva vorbe
de ocară.
„Iartă-l, bre, Părinte! Zise aceasta, că nu mai ştie nici cine eşti! Ţi-am zis
eu că nu mai e în toate ale lui!“
„Lasă-l, bre, tuşă, că s-a întors acasă, în copilărie şi cred că acolo îşi va
găsi liniştea!“
Nea Petre dispăru pe uliţă, tăind islazul către casa copilăriei sale. Nu voia
să lipsească la întâlnirea cu neamul său. Nu mai cunoştea pe nimeni în cer şi pe
pământ, decât pe aceia pe care-i iubea, vii sau adormiţi. Pe aceia îi căuta acum
cu disperare.
„Tuşă Tinco, mata ai rămas singura lui legătură cu lumea şi cu Dumnezeu.
Ai grijă de el, bre! Ai grijă de el!“
„Aşa e, Părinte, că mult l-am iubit de atunci de când m-a furat de la tata,
pe o iapă roaibă. Cu el am împărţit de-o viaţă amarul şi sărăcia!“
Nea Petre se întorcea necăjit, valvârtej.
„Te-ai întors, mă, Petre?“
„M-am întors, fa, că nu l-am găsit pe tata acasă, nici pe mama, nici pe
Sterea, frate-miu, nici pe soră-mea Stanca, nici pe bâtu, nici pe mama bună, nici
casa n-am găsit-o, fa!“
Tuşa Tincuţa începu să plângă încet, atunci când nea Petre, de pe
scăunelul lui din curte, scâncea asemenea unui copil rătăcit: „Eu cine sunt,
Tinco? Eu cine sunt?“
�reot Felix Radu

Poem pentru prieteni

2011-08-24T09:26:00.001+03:00

Nu pot să-ti dau soluţii pentru toate problemele vieţii, nu am răspunsuri pentru îndoieli si temeri, dar pot să te ascult şi să particip la zbuciumul tău.
Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău. Dar când vei avea nevoie de mine voi fi alături de tine.
Nu pot să te opresc să nu te împiedici. Dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să nu cazi.
Bucuriile , victoriile si succesele tale, nu sunt ale mele. Dar, sunt foarte bucuros când te văd fericit.
Nu judec deciziile pe care le iei în viaţă. Mă limitez să te susţin, stimulându-te şi ajutându-te, dacă îmi vei cere.
Nu pot să-ţi fixez limitele activităţii tale, dar îţi ofer şansa necesară pentru a spera mai mult.
Nu pot evita să suferi când o durere iţi rupe sufletul. Dar pot plânge cu tine şi pot aduna bucăţile sufletului tau…si tu vei fi din nou bucuros de viaţă.
Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici cine ar trebui să fii. Pot numai să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău.
In aceste zile m-am gândit la prietenii şi prietenele mele. Nu erai nici primul, nici ultimul şi nici la mijloc.
Nu începeai şi nici nu încheiai lista.
Dormi fericit… Răspândeşte vibraţii de iubire… Ştii că suntem aici în trecere. Înfrumuseţează-ţi relaţiile!
Profită de oportunităţi. Ascultă-ţi inima. Fii încrezător în viaţă.
Pretind aşa de puţin… să fiu primul, al doilea sau al treilea din lista ta..
Îmi ajunge că vrei să-ţi fiu prieten. Îţi mulţumesc că exişti.

Jorge Luis Borges

Pariu ca nu-l poti pronunta.Vezi cel mai lung cuvant romanesc si misterele ascunse de limba noastra

2011-08-24T08:53:00.001+03:00

Alexei Mateevici, scriitorul basarabean, spunea: "Limba noastra-i o comoara in adancuri infundata". Limba romana a ramas un mister pentru multi, insa cu ajutorul acestui material puteti descifra cateva dintre tainele ei.

Cele mai lungi cuvinte din limba romana:

ELECTROGLOTOSPECTROGRAFIE (25 de caractere)

DICLORDIFENILTRICLORMETILMETAN (termen medical - 30 de litere)

GASTROPILORODUODENOJEJUNOSTOMIE (31 de litere)

ENCEFALOMIELOPOLIRADICULONEVRITA (32 de litere)

DIFOSFOPIRIDINNUCLEOTIDPIROFOSFATAZA (36 de litere)

Pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioza (44 de litere)

Cel mai lung cuvant alcatuit numai din vocale: "Uiuiu" - chiot de bucurie

Cel mai lung cuvant care contine o singura consoana: "Acioaiei"

Cel mai lung cuvant care contine numai doua vocale: "Transplant"

Cel mai lung cuvant care incepe si se termina cu o vocala, iar in rest nu contine decat consoane: "Inspre"

Este cel mai lung nume de oras din Romania - Constantinesti (15 litere)

Cel mai scurt nume al unei localitati din tara este: Ip - din judetul Salaj

"C" este litera cu care incep cele mai multe cuvinte in limba romana

"Y" este litera cu care incep cele mai putine cuvinte in limba romana

Consoana cea mai frecventa in cuvintele limbii romane este "R", urmata de "T"

Limba romana este singura limba europeana in care se poate face o propozitie completa, formata din 5 cuvinte, care contin numai vocale (cu un total de 11 litere): "Oaia aia e a ei".

Comisarul "Prostia costa!"

2011-08-23T09:37:00.002+03:00

* şeful Biroului de Ordine Publică al Poliţiei Municipale Piatra-Neamţ a completat un proces-verbal, pentru un contravenient, în care l-a jignit pe cel care este acuzat că a încălcat legislaţia rutieră * pietreanul Irinel Teslariu a fost gratulat cu remarca "Prostia costă", expresie trecută pe procesul-verbal, precum şi cu amendă de 268 de lei * bărbatul a făcut plângere penală împotriva ofiţerului * comisarul-şef Nicolae Gherasim este, acum, anchetat de magistraţii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău * în paralel, conducerea Poliţiei Neamţ face o altă investigaţie privitoare la un alt caz în care Gherasim este învinuit de abuz în serviciu

"Jur să respect Constituţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării, să-mi îndeplinesc cu răspundere şi bună credinţă îndatoririle ce-mi revin potrivit funcţiei şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"

Comisarul-şef Nicolae Gherasim, şeful Biroului de Ordine Publică din cadrul Poliţiei Municipale Piatra-Neamţ, este anchetat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău într-un dosar privind săvârşirea infracţiunii de "abuz în serviciu". Ofiţerul este învinuit că, în ziua de 11 august, după ce a amendat un pietrean care nu i-ar fi acordat prioritate în trafic (poliţistul fiind implicat în incident), a întocmit şi procesul-verbal după care l-a atenţionat, oficial, trecând în respectivul act, faptul că "Prostia costă". Altfel spus, cel amendat a mai "încasat" şi o remarcă din partea poliţistului care a fost, în acelaşi timp, implicat în incident, precum şi "agent" constatator. Revoltat de cele întâmplate, Irinel Teslariu a contestat procesul-verbal prin care a fost amendat şi a depus, în acelaşi timp, o plângere penală, pentru "abuz în serviciu", împotriva comisarului-şef Gherasim.

Dincolo de faptul că pietreanul Teslariu a încălcat (sau nu) regulile de circulaţie, neacordând prioritate poliţistului care îşi conducea maşina personală, este cel puţin ciudată reacţia comisarului-şef Gherasim. Nu ştim unde s-a mai văzut, în România aceasta în care oficialii Ministerului Administraţiei şi Internelor susţin că acţionează în sprijinul cetăţeanului, o astfel de menţiune pe procesul-verbal al unui contravenient: "Prostia costă". Poate costă, într-adevăr, prostia noastră, a celor care ne-am dat girul pentru ca poliţişti precum domnul Gherasim să-şi "facă mendrele" în loc să patruleze pe străzi şi să prindă hoţi. Cert este că, date fiind "isprăvile" domnului comisar-şef Gherasim, conducerea Poliţiei Neamţ, prin Compartimentul de Inspecţie Internă, a declanşat verificări; acestea urmând a avea loc în paralel cu ancheta procurorilor băcăuani. Comisarul-şef Gherasim nu este la prima astfel de "ieşire", el fiind subiectul unei alte acuzaţii, venite din partea unui nemţean care, chipurile, nu i-a dat prioritate în trafic şi a fost "salutat" cu expresii de genul "Ţăran prost de la Cracăul Negru"; (respectivul caz a fost prezentat, săptămâna trecută, de cotidianul nostru, cu titlul "Minunatele aventuri ale comisarului Gherasim").

Precizăm că, şi de această dată, am încercat să-l contactăm pe ofiţerul Gherasim, aflat tot în concediu, dar domnia sa nu a răspuns la repetatele noastre apeluri telefonice făcute pe mobil. Poate va răspunde în momentul în care va sfârşi perioada de relaxare pe care i-o permite legea şi, sănătos fiind, va ajunge la muncă şi va da ochii cu şefii...

Minunatele aventuri ale comisarului-şef Gherasim

2011-08-19T08:19:00.004+03:00

* şeful Biroului de Ordine Publică al Poliţiei Municipale Piatra-Neamţ este cercetat pentru că ar fi agresat, fizic şi verbal, un şofer din comuna Crăcăoani care, chipurile, nu i-ar fi acordat prioritate * "Auzind că vorbesc cu avocatul, a ţipat să las telefonul şi s-a apropiat să mi-l ia, spunând «Aici, eu fac legea!»", declară cel care-l învinuieşte pe ofiţerul pietrean * cazul este anchetat de conducerea IJP Neamţ

Comisarul-şef Neculai Gherasim, şeful Biroului de Ordine Publică din cadrul Poliţiei Municipale Piatra-Neamţ este cercetat, de superiorii Inspectoratului Judeţean de Poliţie (IJP); acuzat fiind de abuz în serviciu. Pe numele acestuia a fost înregistrată o plângere, făcută de Ionel Micu (din comuna Crăcăoani), cel care a fost implicat într-un eveniment rutier, în după-amiaza de 11 august, în Piatra-Neamţ. Ghinionul lui Micu a fost ca, la volanul maşinii cu care "era să se ciocnească" se afla tocmai poliţistul Gherasim. Care, potrivit petentului, a uzat "din plin" de prerorgativele de funcţionar al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Ofiţerul este învinuit că a întocmit abuziv un proces-verbal de contravenţie, că l-a agresat pe Micu, că a încercat "să o dea la pace" cu acesta şi, apoi, într-un final, s-a lăsat păgubaş, nu fără a-i suspenda permisul de conducere. Micu a făcut plângere, pentru "abuz în serviciu", împotriva lui Gherasim. Imediat ce a citit-o, comisarul-şef Paul Tablan, comandat al IJP, a dispus efectuarea de verificări împotriva subordonatului său, urmând ca, în funcţie de rezultatele cercetărilor, să dispună eventualele măsuri. Per total, pare un caz tipic de reclamaţie făcută împotriva unui poliţist. Detaliile acesteia, însă, pun serios la îndoială felul în care unii "poliţişti cu greutate", şi vechime în sistem, înţeleg să se comporte atunci când ajung să socializeze cu oameni de rând. Precizăm, de la bun început, că l-am contactat şi pe domnul Gherasim, pentru ca acesta să-şi expună propriul punct de vedere în legătură cu acuzaţiile care-i sunt aduse. Cum la numărul de telefon mobil personal nu a răspuns, am încercat să luăm legătura cu domnia sa, la sediul Poliţiei Piatra-Neamţ. Ofiţerul de serviciu ne-a transmis, ieri după-amiază, că domnul Gherasim se află în concediu. Am lăsat un număr de telefon mobil la care putem fi contactaţi, însă, până la ora închiderii ediţiei, comisarul-şef nu a sunat.

Citiţi, în rândurile care urmează, povestea nemţeanului care a "dat piept" cu un reprezentat al oamenilor legii, precum şi măsurile dispuse de conducerea Poliţiei Neamţ, imediat după înregistrarea plângerii care a fost făcută împotriva ofiţerului Gherasim.

Prima întâlnire...

Ionel Micu ne-a relatat experienţa de care a avut parte şi prin intermediul căreia a făcut cunoştinţă cu felul în care, unii poliţişti înţeleg să fie aproape de cetăţeni: "În după-amiaza de 11.08.2011, circulam, cu autovehiculul marca Dacia Papuc, înmatriculat cu numărul NT-06-XDC, pe strada Dimitrie Leonida, din Piatra-Neamţ. La intersecţia cu strada Lămâiţei, am vrut să virez la stânga (deplasându-mă dinspre strada Mărăţei către municipiul Bacău), am semnalizat, am oprit brusc, fără a depăşi axul drumului, deoarece, pe contrasens, se apropia, cu viteză foarte mare, un BMW negru, cu numere roşii - NT 054710. Şoferul acestuia a pus frână în dreptul meu, a coborât geamul maşinii şi am observat că în interior se afla un domn îmbrăcat în negru, despre care, ulterior, am aflat că este comisarul-şef Gherasim . El a frânat deoarece credea că nu voi opri să îi acord prioritate. Atunci, domnul Gherasim, nervos, a scos de sub tricou o insignă, a spus să-l urmez şi, virând amândoi pe strada Lămâiţei, m-a blocat în trafic, cu BMW-ul său. Am coborât din maşină, însoţit fiind de mama mea (Elena Micu) şi l-am întrebat ce s-a întâmplat, iar el mi-a spus că era să intru în maşina lui), citez «era să intri în mine»), şi mi-a cerut să-i dau cartea de identitate şi permisul şi să-l urmez la poliţie. Am refuzat să mă legitimez, deoarece domnul în cauză era civil şi nu ştiam cine este şi ce doreşte; el nearătându-mi un document care să ateste că are calitatea de om al legii. Pe urmă, domnul Gherasim a coborât din maşină, a ţipat la mine, spunându-mi că nu ştiu cu cine vorbesc. Apoi m-a bruscat şi m-a împins în plină stradă, de faţă cu mama mea, şi m-a somat că, dacă nu fac ce zice el, mă duce la poliţie. Observând acest comportament violent şi foarte ciudat, am refuzat să mai comunic cu el. În următoarele minute, el a chemat patru sau poate cinci maşini de poliţie, de parcă aş fi fost un criminal periculos. Abia atunci, la sosirea colegilor domnului Gherasim, am acceptat să mă legitimez. Domnul comisar Gherasim a dat ordin la întreaga «armată» de poliţişti să mă ia la sediu, iar domnul Gherasim a plecat. Toate aceste evenimente s-au petrecut în plină stradă, în cartierul Mărăţei, pe la ora 16.30. Domnul Gherasim a ajuns la sediul poliţiei după mai bine de 30 de minute de la sosirea noastră, cu o zgârietură pe mână, spunând că tot eu am fost cel care l-am agresat. Odată ajuns la sediu, domnul Gherasim mi-a cerut să-l urmez într-un birou dar, ştiind că are un comportament violent, dat fiind faptul că mă agresase în stradă, am refuzat. Auzindu-mă că vorbesc cu avocatul meu la telefon, el a ţipat la mine să las telefonul şi s-a apropiat să mi-l ia, spunându-mi că, citez «Aici, eu fac legea!»".

Limbaj de poliţist: "Ţăran prost de la Cracăul-Negru"

Ionel Micu a continuat să relateze experienţa pe care a avut-o la întâlnirea cu comisarul-şef Gherasim: "Într-un final am ajuns în biroul domnului Gherasim, împreună cu fratele meu. Acolo, domnul comisar a continuat să-mi aducă injurii de genul «Ţăran prost de la Crăcăoani şi de la Cracăul-Negru!», şi s-a comportat execrabil, până la finalul întrevederii. Apoi m-a pus să semnez procesul-verbal CC, numărul 9753030, prin care mi-a suspendat permisul de conducere. Nu mi se pare corect şi normal felul în care domnul Gherasim s-a comportat ca om al legii. Ţin să menţionez că, după trei ore de reţinere în sediul Poliţiei Piatra-Neamţ, a venit o persoană, din staff-ul instituţiei, care avea declaraţia mea şi cea a mamei mele, şi care ne-a sugerat că putem pleca acasă, întrucât domnul Gherasim recunoştea că «are şi el o parte din vină», dar acest plan nu s-a mai putut aplica deoarece a apărut un echipaj al Poliţiei Rutiere Neamţ, dat fiind faptul că fratele meu sunase, anterior, la 112. Prin prezenta plângere, insist să primesc scuze pentru comportamentul domnului Gherasim, precum şi despăgubiria orelor pierdute din cauza domniei sale, precum şi pentru lezarea sentimentului de siguranţă pe care ar trebui să o am pe drumurile publice".

Aşa cum am relatat, toate aceste aspecte au fost aduse la cunoştinţa comandantului IJP Neamţ, care a dispus verificări urgente pe acest caz. Aşteptăm cu interes rezultatul...

Matematica lui "Garcea"

Procesul-verbal prin care nemţeanul Micu a fost sancţionat contravenţional cu 260 de lei, act întocmit de comisarul-şef Gherasim, are şi o eroare de calcul, aşa cum se poate vedea în respectivul document scanat, pe care l-am publicat în ziar. Potrivit ofiţerului pietrean în cauză, jumătate din valoarea amenzii de 268 de lei, care poate fi achitată în termen de "cel mult două zile lucrătoare", este de 15 lei. Cu alte cuvinte, potrivit comisarului-şef Gherasim, doi ori 15 lei ar fi egal cu 268 de lei. Sau, 268 de lei dat pe din două ar fi 15 lei... Aşa o fi pentru unele grade...

Visa să fie şeful Poliţiei Piatra-Neamţ

Comisarul-şef Nicolae Gherasim a candidat, în urmă cu mai puţin de o lună, la concursul pentru ocuparea funcţiei de comandant al Poliţiei Municipale Piatra-Neamţ. Ofiţerul, care a concurat împotriva comisarului-şef Cezar Filip (din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor - cel care este acum şi actualul comandat), a pierdut fotoliul, cu nota de 6.50. Poate se va reorienta spre o altă funcţie potrivită capacităţilor profesionale (de care nu ne-am îndoit nicio clipă).

Gura lumii: împrumuturi de haine şi girofare

Şeful Biroului de Ordine Publică al Poliţiei Piatra-Neamţ este un personaj foarte cunoscut. Prin oraş, lumea vorbeşte că ar fi "bazat" şi chiar şi-ar fi permis să-l ameninţe pe unul din adjuncţii IJP, încrezător fiind în prietenii pe care i-ar avea la nivelul structurilor de la Bucureşti. Tot prin oraş circulă zvonul că, în urmă cu câteva zile, comisarul-şef Gherasim s-ar fi dus la Mall-ul de la Piaţa Centrală, ar fi luat haine de vreo 1.700 de lei, pentru o femeie, după care, când să plătească, ar fi "fluturat" legitimaţia de poliţist, în speranţa că hainele nu-i vor fi taxate la momentul respectiv. O altă bârfă este legată de un incident în legătură cu veridicitatea căruia ne cam îndoim. Cică ofiţerul pietrean ar fi împrumutat, unui tânăr din oraşul Bicaz, girofarul de pe maşina sa. Iar tânărul în cauză ar fi fost oprit, o zi mai târziu, de un alt echipaj de poliţie, care i-a şi aplicat o sancţiune contravenţională usturătoare şoferului. Dar, toate acestea sunt doar vorbe rele scornite, suntem convinşi, de cei care vor să se răzbune pe poliţistul pietrean.

Fals angajat la Garda Financiară

2011-08-18T08:58:00.003+03:00

* un bărbat, care se dă drept inspector la Garda Financiară Neamţ, a păcălit o vânzătoare, căreia, sub pretextul unui control inopinat, i-a luat marfă şi bani în valoare de aproape 700 de lei * poliţiştii încearcă să dea de urma făptaşului * pe numele acestuia a fost întocmit un dosar penal pentru "înşelăciune prin folosirea de calităţi mincinoase"

O femeie în vârstă de 55 de ani, din municipiul Piatra-Neamţ, vânzătoare la un chioşc de ziare situat în cartierul Dărmăneşti, a fost păcălită de un necunoscut care, în dimineaţa de 16 august, s-a dat drept angajat al Gărzii Financiare şi a făcut, un "control" la chioşcul respectiv. Bărbatul în cauză i-a cerut Mariei C. să predea monetarul, i-a confiscat toate ţigările pe care femeia le vindea la chioşc, i-a luat telefonul mobil, după care a plecat, spunându-i victimei că urmează să se întâlnească la sediu. Bineînţeles că falsul comisar nu a mai apărut. Când şi-a dat seama că a fost înşelată, Maria C. şi-a anunţat şefii, după care a făcut o plângere la poliţie. Acum, oamenii legii fac cercetări pentru a-l identifica pe ţepar.

"«Sunt de la Gardă, faceţi monetarul c-am mai dat o amendă»"

Cea care s-a lăsat păcălită de falsul angajat al Gărzii Financiare a povestit cum i s-a întâmplat necazul. "A venit ieri (marţi - 16 august - n.r.), pe la ora 11.15. Eram în chioşc şi citeam o revistă. A intrat pe uşă şi a spus doar «Sunt de la Gardă, faceţi monetarul c-am mai dat o amendă». M-am intimidat, că nu mai avusesem niciun control până acum. Nu mi-a arătat nicio legitimaţie, dar şi eu, fraieră, nu i-am cerut. M-a speriat când mi-a spus că este de la Garda Financiară. S-a apucat să bată în casa de marcat (acum îmi dau seama că s-a dus direct acolo; cred că mă urmărise înainte, de ştia unde-i casa) şi mi-a zis să pun un afiş, pe geam, că nu mai avem ţigări. M-am apucat să fac monetarul, iar el a numărat pachetele cu ţigări pe care le aveam în gestiune. Pe urmă a luat un sac de rafie, în care îmi fuseseră aduse ziarele, a pus toate ţigările din chioşc în sac, după care mi-a cerut să-i predau încasările. I-am dat 170 de lei, bani din vânzarea făcută până la acea oră, a luat sacul cu ţigări, după care a plecat spunând că urmează să ne vedem la sediu. Era să uit, înainte de asta, eu am vrut să-mi sun şefii, am luat telefonul mobil de serviciu, am început să formez numărul, dar el mi l-a luat din mână, spunând că sună el, s-a prefăcut că vorbeşte cu cineva, după care a băgat mobilul în buzunar. Nici nu mi-am dat seama de asta decât mult mai târziu, după ce a plecat. Pe urmă, când s-a dovedit că nu fusese niciun control de la Garda Financiară, am mers la poliţie şi am făcut plângere. Vai de capul meu acum dacă nu-l prind şi o să trebuiască să plătesc eu toată marfa pierdută", s-a plâns Maria C..

Înalt, prezentabil, brunet şi cu tupeu

Potrivit victimei, bărbatul care s-a recomandat a fi comisar al Gărzii Financiare Neamţ are înălţimea cuprinsă între 1,75 şi 1,85 metri, aproximativ 75 de kilograme, corpolenţă atletică, părul brunet, tuns scurt şi nu are semne particulare (cicatrici sau tatuaje). Individul purta pantofi, o pereche de pantaloni de costum negri şi o cămaşă închisă la culoare. Ca aspect general, necunoscutul avea o ţinută îngrijită şi vorbea politicos, având accent specific zonei Ardealului.

La scurt timp după ce şi-a dat seama că a fost victima unei înşelăciuni, vânzătoarea Maria C. a mers la Poliţia Municipală Piatra-Neamţ, unde a depus plângere. "În cauză a fost înregistrat un dosar penal, cu autor necunoscut, cercetările fiind continuate, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de «înşelăciune prin folosirea de calităţi mincinoase», pentru identificarea suspectului şi recuperarea prejudiciului", a declarat inspectorul-principal Cătălina Bădeanu, purtător de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Neamţ.

Pe de altă parte, conform şefului Gărzii Financiare Neamţ (comisarul Constantin Nistor), în ziua de 16 august nu au avut loc controale în cartierul Dărmăneşti: "Am avut acţiuni în mediul rural (comuna Zăneşti) şi în altă parte a oraşului, dar nu pe strada Ana Ipătescu, unde s-a semnalat acest caz. La noi nu există situaţia în care să fie făcut un control doar de o singură persoană. La verificări merg cel puţin doi oameni. Pot fi şi în civil, dar se legitimează şi arată insigna. De la începutul acestui an nu am avut astfel de cazuri, în care anumite persoane să pretindă că ar fi lucrători ai Gărzii Financiare. Din câte îmi amintesc, o situaţie similară celei pe care mi-aţi relatat-o s-a petrecut în urmă cu mai mulţi ani, iar atunci, în scurt timp, impostorul a fost identificat şi a ajuns după gratii. Noi îi atenţionăm pe contribuabili să fie foarte atenţi şi să-i verifice (prin solicitarea legitimaţiei, eventual şi a buletinului) pe cei care susţin că sunt veniţi în control de la instituţia noastră", a declarat comisarul-şef Constantin Nistor.

Nu vă lăsaţi păcăliţi!

Dat fiind faptul că, în ultima perioadă, în Neamţ au mai fost înregistrate situaţii similare, în care diverşi indivizi au pretins a fi lucrători ai unor instituţii oficiale, poliţiştii nemţeni vă recomandă să ţineţi cont de mai multe sfaturi. "Escrocii folosesc, adesea, legitimaţii false, atribuindu-şi tot felul de calităţi, de la inspectori în ministere, organe ale puterii şi administraţiei de stat, la persoane în diferite posturi cheie. Verificaţi cu atenţie actele prezentate! Totodată, nu întocmiţi, cu astfel de persoane, chitanţe de mână pentru sumele «împrumutate»! Greu o să mai vedeţi banii şi, de cele mai multe ori, deloc. Evitaţi, totodată, oamenii care se laudă, pozând în oameni cu «relaţii», «descurcăreţi», şi care sunt gata să ajute, să intervină, să procure exact lucrul de care aveţi nevoie! Escrocii se laudă că pot să procure orice, în măsura în care minciuna nu are limite... Mulţi se laudă cu «relaţii» la poliţie, la paşapoarte, la procuratură, judecătorie sau la primărie. În aceste cazuri, escrocheria poartă numele de «trafic de influenţă»", a subliniat inspectorul-principal Cătălina Bădeanu, purtător de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Neamţ.

Sindicaliştii cu epoleţi au lansat "Imnul poliţistului pilos

2011-08-16T08:47:00.001+03:00

* acesta a fost scandat şi afişat pe pancarde, în cadrul protestului care a avut loc, la sfârşitul săptămânii trecute, în faţa sediului MAI

Membrii Sindicatului Naţional al Agenţilor de Poliţie (SNAP) Neamţ au promovat, în cadrul protestului desfăşurat (la sfârşitul săptămânii trecute), în faţa sediului Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI), un nou "imn" al poliţiştilor. Intitulat "Imnul poliţistului pilos", acesta s-a vrut a fi o formă de protest împotriva deciziilor luate la nivelul MAI, decizii care îi afectează pe oamenii legii. În afară de această formă de protest, liderul SNAP Neamţ, agentul Ioan Cănărău, s-a legat cu lanţuri de picioare, împreună cu un alt coleg. Pe parcursul celor patru ore în care au fost autorizaţi să manifesteze în faţa sediului MAI, sindicaliştii cu epoleţi au scandat, printre altele, şi următoarele versuri: "Jur să... mor cu pila-n mână/ Să slujesc naţia-română/ Bând cafele şi ««muncind».../ N-am pistol, dar am un gând…/ S-avansez în ierarhie,/ Să pun bani la pălărie,/ Fotoliul să-l pot păstra.../ Competent, ce pana mea!!!". Totodată, SNAP Neamţ i-a înaintat ministrului Traian Igaş principalele revendicări care vizează: modificarea Ordinului 400/ 2004, privind regimul disciplinar al personalului din MAI; modificarea ordinului care prevede aprobarea normelor metodologice referitoare la drepturile de transport, acordarea indemnizaţiei de delegare, de detaşare şi decontarea cheltuielilor de cazare a poliţiştilor, elevilor şi studentilor din instituţiile de învăţământ pentru formarea poliţiştilor şi modificarea ordonanţei privitoare la măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecţia persoanelor încadrate în muncă.

Reclama la ZOO

2011-07-14T12:23:00.001+03:00

Afacerea scuterul

2011-07-06T08:22:00.001+03:00

* un tânăr din Piatra-Neamţ "regizează" accidente de circulaţie şi le cere conducătoarelor auto bani, pentru a nu mai anunţa Poliţia * individul îşi alege victimele din rândul şoferiţelor începătoare sau a celor care nu sunt din judeţ şi au maşini scumpe * tariful acestuia ajunge până la 500 de lei

Un individ din municipiul Piatra-Neamţ, posesor, legal, al unui scuter, a dezvoltat o adevărată afacere din simularea de accidente rutiere uşoare în care sunt implicate, în general, şoferiţe tinere, cu maşini scumpe şi, de preferabil, aflate la volanul unor autovehicule înmatriculate în alte judeţe ale României. Reţeta este foarte simplă: tânărul "ocheşte" un vehicul condus de o femeie, se alinează în trafic paralel cu acesta după care, la un moment dat, accelerează şi se lasă să cadă cu mopedul în faţa maşinii. Căderea este regizată cu grijă, astfel încât nici cel de pe scuter să nu fie grav rănit, nici vehiculul în faţa căruia a ajuns să nu aibă avarii majore. Normal, speriate fiind, victimele încearcă să îl ajute pe mopedist, temându-se să nu fi suferit cine ştie ce leziuni. Acesta, însă, văitându-se şi şchiopătând, le spune că este în regulă şi, pentru a nu mai anunţa poliţia ori salvarea, le cere minimum 500 de lei, ca să evite "deranjul".

Până acum sunt cel puţin 15 şoferiţe care au plătit această "taxă", iar afacerea continuă să funcţioneze. Printr-o astfel de întâmplare a trecut şi o femeie care, de curând, venită din străinătate în Piatra-Neamţ, a închiriat un autovehicul, pentru a-şi rezolva, astfel, mai repede, treburile pe care le avea în oraş. Pietreanca a fost luată în vizor de scuteristul în cauză şi, pe bulevardul central, acesta a simulat accidentul. Speriată, şoferiţa a încercat să-l ajute, întrebându-l ce are şi dacă e nevoie de intervenţia cadrelor medicale. Atunci, conform "scenariului", conducătorul mopedului i-a spus că n-are rost să mai complice lucrurile şi că se mulţumeşte cu 500 de lei, ca să nu se mai ajungă la dat declaraţii pe la poliţie. Şoferiţa a plătit, bucuroasă că situaţia nu este mai gravă, iar individul s-a reurcat pe scuter şi a plecat. Probabil la vânătoarea de alte victime...

Pietreanul care a pus la cale această metodă de a face bani, rapid şi profitând de naivitatea unora, este cunoscut de poliţiştii rutieri. Însă, cum până acum nu a încălcat cu nimic legea, poate să-şi vadă, nestingherit, de ale sale. "E un tânăr pe nume Crăciun. Îl ştim, pentru că au mai fost persoane care, după ce, chipurile, au intrat cu vehiculele în scuterul acestuia şi i-au dat bani, speriate fiind, au venit şi la noi şi ne-au anunţat de cele petrecute. Metoda de care se foloseşte acest Crăciun nu este nouă. În urmă cu doi ani, în Bucureşti, unde fusesem detaşat la Poliţia Rutieră, erau mai mulţi astfel de mopedişti care acţionau după acelaşi scenariu. «Vânau», de obicei, tot femei aflate la volan, dar care conduceau maşini înmatriculate în provincie", a povestit un poliţist rutier nemţean.

Afacerea accidentului provocat va mai funcţiona o vreme până când, Doamne fereşte, Crăciun o să-şi aleagă victima greşită, iar şoferiţa care ar fi urmat să plătească nu va fi avut frânele destul de bune...

Casa de 5 miliarde a prim adjunctului ISU Neamţ

2011-06-30T11:42:00.003+03:00

Sursa: Cristina MIRCEA
Situată în zona Fermelor din Piatra Neamţ, casa colonelului Ionel Pîrvu, prim adjunctul şefului ISU Neamţ, se remarcă dacă nu prin frumuseţe şi stil, cel puţin prin dimensiuni. În declaraţia de avere a ofiţerului, abia postată pe site-ul instituţiei, figurează un imobil cu suprafaţa de 142,63 mp, plus o anexă construită în anul de graţie (şi criză) 2011, cu suprafaţa de 71 mp. Colonelul Pîrvu a declarat, însă, amprenta la sol a imobilelor şi nu suprafaţa lor desfăşurată care, cu etaj şi o mansardă generoasă, nemaipunînd la socoteală balcoanele, ajunge liniştit la vreo 500 de metri pătraţi. Casa mare a fost construită în 2003, pe un teren de 1000 mp, achiziţionat în 2001.
În 2008, în declaraţia de avere a ofiţerului a apărut o ipotecă de 100.000 de euro. Nu era un credit ipotecar pentru modernizarea imobilului sau pentru construirea anexei, şi ea costisitoare dacă luăm în calcul faptul că are totuşi 142 mp, ci un contract de garant ipotecar pentru un terţ. "Nu vreau să implic persoana, pentru care am garantat cu casa, în povestea asta", a spus, ferm, colonelul Pîrvu. "Eu am declarat corect, aşa cum trebuie. E ipotecă, deci am scris ipotecă. Şi mai am un credit de 70.000 de euro la care sînt coplătitor. Adică plătesc eu doar în situaţia în care colegul meu, care a luat banii, nu reuşeşte să mai achite ratele".
În concluzie, familia Pîrvu nu are nici un fel de datorii. S-a descurcat excelent doar din salariul prim adjunctului ISU (65.000 de lei anul trecut) şi cu contribuţia modestă a soţiei sale, care a cîştigat doar 8.500 de lei anual pînă în 2010, cînd i-a crescut venitul la 14.220 de lei. Cum a fost posibil ne-a explicat chiar colonelul Pîrvu: " Mi-am făcut casa din salariu şi din muncă. Şi acuma, dacă veniţi la mine la ora 1 noaptea, sînt luminile aprinse. Ori sînt în grădină, ori fac ceva prin vreun balcon. Vecinii chiar mă întreabă "Cînd mai dormiţi domnule colonel?". Muncesc, aşa reuşesc! Mi-am luat maşină de făcut bolţari din zgură şi i-am făcut cu mîinile mele. Eu pot să justific absolut tot, că mi-am notat. Un litru de ţuică şi un pachet de ţigări dacă am cumpărat pentru muncitori, am scris pe un caiet. Iar pentru casa aia n-am muncit doar eu şi soţia, ci patru familii. Părinţii mei, soacra mea, care este pensionară, şi fratele meu, care lucrează în Italia de 10 ani".
Trecînd peste "amănuntul" cu suprafeţele, declaraţia de avere a colonelului Pîrvu mai are o problemă la rubrica de "cadouri, servicii şi avantaje", unde se scriu orice fel de daruri mai mari de 500 de euro. Şi nu ne referim la casă, că oricum era gata din 2003, de cînd fratele prim adjunctului lucra de puţin timp în Italia, ci la anexa care face şi ea cît o locuinţă încăpătoare şi care a răsărit în curte anul acesta, în cîteva luni. Dacă fratele n-a trimis nici măcar 500 de euro contribuţie, poate măcar pensia soacrei merita menţionată. Că poate ajunge de-un termopan acolo!

De vorbă cu Dani: Cum ar fi să arzi în flăcările Raiului?

2011-06-27T08:27:00.000+03:00

Nu vorbim de politică, nu vorbim de fotbal (prea se pricepe toată lumea la astea)! Conversăm de dragul conversaţiei, pornind de la subiectele propuse de voi. Aştept scrisorile voastre în fiecare zi, scrisori în care să-mi povestiţi despre ce vreţi voi, apoi discutăm despre subiect şi o să cerem şi câteva păreri. (CELE MAI FRUMUŞELE LE ŞI PREMIEM!)
Un prieten avea, prin anii '90, o Dacie obosită, moştenită de la taică-su, care nu putea fi condusă decât de el. Pleca din viteza a doua, pe a treia n-o avea, iar ca să intre într-a patra trebuia să tragi măciulia spre tine, apoi să faci o cursă de 180 de grade spre dreapta, după care, când reveneai aproape de punctul mort, smuceai de băţ în spate. Trebuia să ştii cu precizie când să tragi de schimbător, dacă nu vroiai să rămâi în drum. O lăsa descuiată, pentru că, în afară de el, nu putea s-o pornească nimeni.
Camaşa este şi cu calculatorul domnului Viorel Amariei (mă rog, cu un anumit accesoriu). Culmea este că reuşeşti să te obişnuieşti cu răul într-atâta încât atunci când scapi de el îţi lipseşte cumplit iar asta te poate determina să pui mâna şi să-i scrii lui Dani:
"De vreun an de zile, mouse-ul meu e cu chichirez. Când se blochează (adică o data la 10 minute), trebuie să-l izbeşti de masă sub un unghi de 120 de grade, până când i se stinge becul; aştepţi vreo 20 de secunde, faci câteva mişcări strânse şi aştepţi încă zece secunde. După care întorci mouse pad-ul ca să obţii o frecare superioară şi, 10 minute, nu mai ai probleme. Toţi amicii care vin pe la mine mă îndeamnă să-mi cumpăr dracului un mouse ca lumea. Ieri, mi-am luat unul nou. Merge foarte bine şi mă enervează. Mă enervează tocmai pentru că nu-mi dă nici un motiv să mă enervez. Dacă infernul e ceea ce nu-ţi place şi Dumnezeu e un tip diabolic, o să fiu singurul damnat trimis să-şi ispăşească pedeapsa eternă în Rai."
Domnule Amariei, o soluţie ar fi să-l laşi pe ăla vechi la îndemână şi, din când în când, dai cu el de masă. Deşi asta nu garantează că o să scapi de "flăcările Raiului". E posibil ca de toată starea asta să fie de vină chiar calculatorul. Uite, cum stăteam eu într-una din zile la calculator şi citeam "Război şi pace" pe net (eram deja la ultimul volum şi încă mai aveam trei vieţi din alea de la început, plus o extra-viaţă), ce mă gândesc? Zic: băi, cum m-aş fi descurcat dacă aş fi trăit înainte de inventarea calculatorului?
Mi-ar plăcea să cred că aş fi putut fi fondatorul celui mai mare imperiu cunoscut vreodată, spiritul a cărui scânteie a declanşat Renaşterea, un progresist, cineva demn de a ocupa un loc de cinste în manualele de istorie. Dar, ca să fiu sincer, mă cam îndoiesc. În Antichitate aş fi fost mai degrabă cel mai ieftin sclav din lume, genul ăla de sclav pe care îl făceai cadou ca să scapi de el - "Auzi, dragă, tracul ăsta nu munceşte deloc, şi mai mănâncă şi o groază de dulciuri. Hai să i-l ducem vineri lui Crassus, şi aşa data trecută ne-am dus cu mâna goală". Iar în Evul Mediu aş fi stat sprijinit în sapă şi m-aş fi plâns toată ziua: "Uite-te şi tu, vecine, de dimineaţă până acum n-am reuşit să sap decât astea două rânduri, n-am avut deloc inspiraţie".
Bat câmpii, dar adevărul este că mi-ar plăcea să am un calculator dintr-ăla meseriaş, cum are şi Bill Gates acasă, care să poată face prognoze meteo, să poată controla staţia spaţială internaţională şi să-l bată pe Kasparov la şah în maximum două minute! Super ar fi!
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: realitatea@ambra.ro

Fetita de noua ani ucisa pe strada

2011-06-22T11:02:00.002+03:00

* minora îşi luase o îngheţată, a încercat să treacă pe partea cealaltă a drumului şi a fost izbită în plin de maşina lui Florin Dandu * victima a decedat pe loc * martorii spun că şoferul avea viteză foarte mare * anul trecut, acelaşi individ a mai comis un accident şi a fugit de la locul faptei * tot luni seara, un bărbat a murit zdrobit de propriul ARO, pe care-l parcase, în pantă, neasigurat * nenorocirea s-a petrecut pe o uliţă din faţa cimitirului

Două persoane au murit în două accidente de circulaţie petrecute, în seara de 20 iunie, într-un intervat de numai trei ore, pe drumurile din comuna Bicaz Chei. Primul eveniment s-a soldat cu decesul unei fetiţe de nouă ani, iar al doilea cu moartea unui bărbat de 49 de ani.

A traversat spre moarte

La ora 18, pe drumul naţional 12C, în Bicaz Chei, o fetiţă de numai nouă ani, din localitate, a sfârşit sub roţile maşinii unui consătean. Andreea Claudia M. tocmai îşi cumpărase o îngheţată, de la magazinul mixt din apropierea casei, iar la întoarcere, neatentă fiind, a traversat printr-un loc nepermis, nesemnalizat şi fără să se asigure. Minora a fost izbită în plin de maşina (înmatriculată NT-07-TCT) condusă, pe direcţia Lacu Roşu - Bicaz, de către Florin Dandu, în vârstă de 24 de ani, din comună. Impactul, deosebit de violent, a sfărâmat corpul micuţei, fata decedând pe loc. Martorii accidentului spun că şoferul avea viteză foarte mare, însă acesta neagă. "Eram în casă când am auzit o bufnitură şi scrâşnet de cauciucuri. M-am speriat pentru că am şi eu nepoţei care se joacă pe marginea străzii. Am ieşit să văd ce s-a întâmplat şi fetiţa era moartă pe asfalt. Dacă nu avea viteză aşa de mare putea să o evite, avea când să o vadă", a declarat o vecină a familiei victimei. La locul evenimentului au intervenit poliţiştii care au demarat cercetări împotriva suspectului, întocmindu-i dosar penal pentru infracţiunea de ucidere din culpă. Deşi vinovată este fetiţa, care a traversat neregulamentar, oamenii legii vor face o expertiză ca să stabilească dacă şoferul circula cu viteză regulamentară. După accident, Dandu, care nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, nu părea să fie prea afectat de cele întâmplate. "Am pus frână, dar n-am avut ce să-i fac", a motivat sec şoferul.

Şoferul ucigaş - protagonistul altui accident în acelaşi loc

Florin Dandu nu este la prima astfel de "ispravă", însă de data aceasta, din nefericire, un om a murit. În seara de 15 august 2010, Dandu a accidentat patru persoane, incidentul petrecându-se din cauza vitezei excesive. Conform poliţiştilor, respectivul accident a avut loc la ora 22, tot pe DN 12C, în comuna Bicaz Chei, în următoarele împrejurări. Bărbatul conducea maşina şi, la ieşirea dintr-o curbă uşoară la dreapta, din cauză că a călcat prea tare pedala de acceleraţie, a pierdut controlul asupra volanului. Bolidul a părăsit partea carosabilă, prin dreapta direcţiei de mers, şi a intrat în coliziune cu un alt autoturism, pe care l-a proiectat într-o altă maşină. Cele două autovehicule erau staţionate în afara drumului. Coliziunea în lanţ a dus la rănirea a patru persoane, pietoni care se aflau printre autoturismele staţionate. Este vorba despre N.D., de 15 ani, din Bicaz Chei, care a suferit o contuzie la genunchiul drept; Ion F., de 22 de ani, din aceeaşi localitate, care s-a ales cu zgârieturi de cot, genunchi şi bazin; localnicul Claudiu B., de 21 de ani, diagnosticat cu "traumatism cranio-cerebral, excoriaţii lombare şi dorsale" şi Marian C., de 22 de ani, din comuna Dămuc, caesta suferind "un traumatism cranio-cerebral şi contuzii coloana cervicală şi lombară". După impact, Dandu a fugit, iar a doua zi dimineaţă s-a prezentat la Postul de Poliţie Bicaz Chei. "Din cercetările efectuate de poliţişti, există suspiciuni că la data comiterii accidentului conducătorul auto se afla sub influenţa băuturilor alcoolice", se arată într-un comunicat de presă al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Neamţ, emis pe data de 15 august 2010.

Zdrobit, de propria maşină, în faţa cimitirului

Tot în seara de 20 iunie, la ora 21, în faţa cimitirului din Bicaz Chei s-a petrecut alt accident mortal. De această dată, cauza a fost neglijenţa victimei. Aurel C., de 49 de ani, din comună, s-a dus cu autoutilitara ARO la cimitirul localităţii şi a oprit maşina în pantă, fără a o asigura. După ce s-a îndepărtat puţin, autovehiculul a luat-o la vale şi l-a acroşat, provocându-i leziuni foarte grave. Martorii au sunat imediat la 112, iar la faţa locului a intervenit, în scurt timp, un echipaj de la Ambulanţă. Cadrele medicale au încercat, zeci de minute, să-l resusciteze pe şofer însă, din cauza rănilor grave, acesta a decedat. Dat fiind faptul că nenorocirea a avut loc pe un drum care nu este public, evenimentul nu va fi încadrat de poliţişti în categoria "accident rutier". Cadavrul şoferului ghinionist a fost transportat la Serviciul de Medicină Legală Neamţ, în vederea efectuării necropsiei şi stabilirii cauzei decesului. Oamenii legii continuă cercetările.

Alegeti politista!

2011-06-14T11:06:00.001+03:00

De la Teatrul Tineretului, in razboi cu Metrorex

2011-06-06T09:05:00.003+03:00

Sursa: Sabina DAMIAN
Isabela Neamţu, actriţă de la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ se judecă de ani de zile cu conducerea SC Metrorex SA Bucureşti.

Motivul? Ani la rând prin intermediul vocii ei, cei care folosesc metroul au fost anunţaţi în timpul călătoriei care sunt staţiile parcurse. Nimic neobişnuit, doar că cei din conducerea metroului utilizau aceste mesaje fără a avea acordul actriţiei care în anul 2000 s-a prezentat la Metrorex pentru a da o probă de voce. I s-a spus că doar prin rostirea unui simpli "Atenţie, se închid uşile!" nu reuşesc să-şi dea seama dacă vocea ei este potrivită, drept pentru care i-au cerut să enumere toate staţiile. Ulterior, cei de la Metrorex nu au mai contactat-o să-i comunice dacă a trecut proba sau nu. "Un prieten din Bucureşti mi-a spus că i se pare că vocea de la metrou este a mea. Eu nu obişnuiesc să merg cu metroul, dar atunci mi-am cumpărat o cartelă şi m-am dus să verific. Am constatat că într-adevăr era vocea mea. În 2002 am făcut prima adresă către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. După care, până în 2008 a urmat un şir întreg de adrese şi hârtii pe la tot felul de instituţii, inclusiv la Metrorex. Doar că, directorii de la metrou se schimbau tot timpul şi din această cauză nu am reuşit să primesc un răspuns care să clarifice situaţia", a declarat Iasbela Neamţu

În 2008, actriţa a chemat în instanţă conducerea Metrorex. A pierdut procesul în primă instanţă, dar nu s-a descurajat. A făcut recurs şi judecătorii i-au dat ei dreptate. Procesul a continuat la Curtea de Apel. Zilele trecute magistraţii au decis ca Isabela Neamţu să primească 1.000 lei pentru înregistrări şi 3.000 de lei despăgubiri. Departe de cele 170.000 de euro cerute daune iniţial de actriţă. "Eu am cerut această sumă în baza unui calcul, argumentat, în care s-a ţinut cont printre altele, de numărul zilnic de difuzări. Tocmai de aceea consider că suma hotărâtă de instanţă nu acoperă prejudiciul", a declarat Isabela Neamţu. Actriţa este hoărâtă să continue procesul pentru a primit banii ceruţi. Este mulţumită însă că în urma acestui şir de procese i-a s-a dat drepatate şi s-a stabilit clar că înregistrările de la metrou sunt sub incidenţa Legii 8 din 1996, referitoare la drepturile de autor.

Culmea este că, Metrorexul a mai folosit vocea actriţei încă un an după începerea procesului.

Isabela Neamţu s-a născut în anul 1978, la Piatra-Neamţ, a studiat actoria la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografie, la clasa actorului Florin Zamfirescu. Actriţa a avut jucat rolurile principale din piesele "Yerma", "România 21", "Râs nervos".

Amor periculos cu droguri psiho-sexuale

2011-04-23T11:19:00.001+03:00

Varietatea rafinată a "beţiei" de dinaintea orgiei: antidepresive şi simpatomimetice pentru erecţii maximale şi anorgasmie.

Flumitrazepam, Sertralină, Paroxetină, Trazodonă, Ketamină sunt denumirile generice ale "drogurilor psiho-sexuale". Dacă până acum doar bărbaţii luau Viagra sau Cialis pentru îmbuntăţirea performanţelor sexuale, unele substanţe au început să fie luate şi de femei.

Calitatea actului sexual creşte. Culmea, "droguri psiho-sexuale" nu se găsesc numai în "magazinele de vise", ci şi în farmacii. Deşi vânzarea lor cere o reţetă, medicamentele sunt eliberate, des, fără recomandarea medicului. Rezultatele sunt devastatoare pentru sănătatea celor care le consumă după ureche.

"Problemele sexuale vin din cap!"

"Un act sexual începe din cap!", e tranşant dr. Gabriel Diaconu, psihiatru la clinica MindCare. "Acolo e sursa problemelor. Între creier şi organul sexual continuitatea e nervul. Impulsul sexual nu e wireless. E rezonabil că unele substanţe influenţează sexualitatea. În creier are loc, abstract, actul sexual. Sexul e perceput ca un lucru plăcut, nu doar util reproducerii. Descarcă dopamină, "hormonul plăcerii", şi opioide endogene - "morfina creierului"", e la obiect medicul.

Psihiatrul susţine că majoritatea oamenilor au probleme sexuale din cauze psihologice. La bărbaţi, dis funcţia erectilă e o problemă psihologică. "La fel şi ejacularea precoce. La femei, frecventă e anorgasmia, lipsa orgasmului. Pe doi e dipareunia, durerea la contact sexual. Aceeaşi cauză! Reprezintă 80%, dacă nu mai bine, din problemele sexuale ale omenirii! Pe cât de frecvente, pe atât de rar tratate!".

"Adevăratele drame sunt la femei"

"De ce? Sunt tabu! Oamenii caută remedii fără ajutorul psihiatrului, urologului sau ginecologului. Bărbaţii vor erecţii maximale, cu orgasm când vor ei. Femeile, puţin cunoscut, vor să experimenteze rapid starea de disponibilitate sexuală, fără preludiu. Vorbim despre femeile cu anorgasmie şi cu dureri la contact sexual. Vor un anestezic afrodisiac. Să nu doară şi să placă! Asta e «oglinda», ce ar trebui să facă acele substanţe!", spune pe şleau psihiatrul.

"Adevăratele drame sunt ale femeilor, dar cele «zgomotoase» sunt la bărbaţi! Se dezvoltă fobii ale schemei corporale".

Alcoolul şi "cocaină murdară"

"Li se pare că sunt diformi. Am un pacient cât uşa. Mi-a zis că are penisul mic. A trebuit să-l conving că el e mare, nu «ea» e mică! În spatele convingerii lui era o incompatibilitate sexuală. Începuse să bea, dar ştia că, dependent, va fi greu să facă sex fără băutură. Următoarea oprire a fost la etnobotanice. Covârşitor, sunt extracte de plante cu conţinut mare de «simpatomimetice», din familia arborelui de Coca din care se face cocaina", detaliază dr. Diaconu.

Efedrina şi mephedrona cu derivaţii lor. Un puşti de 17 ani, după ce a ajuns de la 75 de kile la 50, după o "cură" de etnobotanice, a mărturisit că se vând amestecuri de mephedronă cu amfetamine de sinteză: "Inclusiv cocaină «murdară», impură, rămasă din traficul mainstream, de cocaină pură".

Substanţe "controlate" fără reţetă

Oamenii cumpără "minunile" să-şi îmbunătăţească viaţa sexuală. "E o stratosferă de bărbaţi tineri, din părinţi cu bani, care prizează cocaină de 3-4 ori pe săptămână", îi descrie doctorul pe clienţii drogurilor scumpe. În multe farmacii, oamenii cumpără Viagra, Cialis şi antidepresive, fără reţetă.

Cer o pilulă, pe motiv că sunt pe tratament şi că au rămas fără medicamente. "Vorbim de antidepresive şi de benzodiazepine. Medicamente relaxante şi euforizante. Un fel de «băutură» fără băutură! Drama e că unii vânzători din farmacii habar n-au ce vând şi dau substanţe «controlate» fără reţetă!".

Un leu, noaptea de amor!

O pacientă a relatat cum, la un chef, s-a comportat dezinhibat, foarte intim, cu un necunoscut. "A doua zi nu-şi amintea dacă a făcut sex. Am găsit în urină Flumitrazepam (Romhipnol), un medicament încă recomandat de unii pentru insomnii. Din fericire n-a fost un viol, ci o farsă!".

Alt drog psiho-sexual e la îndemâna veterinarilor sau anesteziştilor: Ketamina, dar într-un regim mai strict. "Din farmacii se poate procura facil Sertralină, Paroxetină, Trazodonă, substanţe care scad anxietatea şi despre care se ştie că sunt utile în ejacularea precoce. Preţurile sunt modice. Şi pentru o noapte de amor e suficientă o pastilă de un leu! Unii farmacişti vând cantităţi mici, fără reţetă!".

RISC

Problema e în pantaloni!

Dacă iei anapoda astfel de pastile poţi avea manifestări extrem de neplăcute. "Unele persoane sensibile pot face alergii sau chiar şoc anafilactic, palpitaţii sau infarct! Unii cred că dacă au luat o bulină şi nu merge, poate le iese cu două. Această «băutură fără băutură» sunt drogurile psiho-sexuale, o varietate rafinată a beţiei de dinaintea orgiei!", tranşează problema psihiatrul.

Zoofilul din Potarnichea! A violat o IAPA, o MAGARITA si o GASCA! Si ii plac foarte mult IEPURII!

2011-04-05T15:04:00.000+03:00

Zoofilul din Potarnichea! A violat o IAPA, o MAGARITA si o GASCA! Si ii plac foarte mult IEPURII! pe www.crimetime.ro

Minunile naturii

2011-03-24T10:54:00.002+02:00

2011-03-24T10:53:00.002+02:00

Amicii lui "Tata" cocheteaza cu puscaria

2011-03-22T10:11:00.001+02:00

Nu doar razia de săptămîna trecută a "tulburat" lumea interlopă din Neamţ, ci şi două percheziţii care au avut loc în luna februarie şi s-au finalizat cu arestarea lui Costel Acozmei, un apropiat al celebrului Adrian Marin Botez, poreclit Ţîţă. N-a fost o chestiune de "spectacol" cu sute de mascaţi şi zeci de maşini de poliţie alergînd pe străzi, dar a dus la obţinerea unor probe importante împotriva lui Acozmei, din casa căruia au fost ridicate două sacoşe de bijuterii şi ceasuri furate din Spania. Pe baza lor, individul a fost arestat la Satu Mare, iar instanţa i-a respins toate acţiunile făcute pînă acum, inclusiv cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

Aparent, Acozmei este om de afaceri

Costel Acozmei (32 de ani) şi Adrian Marin Botez (33 de ani) şi-au deschis o firmă de construcţii în 2006, de altfel singura care figurează pe numele lui Ţîţă. În ciuda prosperităţii afişate de asociaţi, societatea As Finis Construct a cam şchiopătat, acumulînd doar datorii şi pierderi vreme de vreo 3 ani, pentru ca, în 2010, să-şi dea obştescul sfîrşit. Mai mult Acozmei s-a ales şi cu un dosar penal de evaziune fiscală, care a fost soluţionat în decembrie 2010 de Judecătoria Piatra Neamţ. Instanţa a constatat că prejudiciul a fost recuperat prin plată şi i-a aplicat inculpatului o sancţiune cu caracter administrativ, adică o amendă de 1000 de lei pentru că a reţinut, cu intenţie, mai mult de 30 de zile, sume reprezentînd contribuţii şi impozite. Pentru ca lucrurile să fie şi mai încîlcite, după deschiderea procedurii de declarare a insolvenţei, As Construct şi-a achitat doar o parte din datorii şi a sfîrşit prin a fi radiată. În noiembrie 2010, Tribunalul Neamţ a decis să închidă procedura de insolvenţă şi a dispus "radierea debitorului din Registrul Comerţului".
Ţîţă a controlat, însă, şi a altă societate la fel de prosperă: As International SRL, înfiinţată în 2007, şi administrată de Florin Mircea Savu. Obiectul de activitate a fost tot realizarea lucrărilor de construcţii, iar "traseul" similar, în sensul că după ce s-a distrat cu un singur salariat şi pierderi de vreo 15.000 de lei, firma a intrat în "suspendare de activitate" din 11 mai 2009. Şi aşa "suspendată" a rămas.

"Albă ca Zăpada" şi cohorta de pitici

Acuzat că ar sta în spatele tentativei de omor comise asupra lui Puiu Mironescu şi în "culisele" altor fapte cel puţin la fel de onorabile, Ţîţă pozează în cetăţeanul onest, cu afaceri cinstite. Bizar, cei din preajma lui sînt cercetaţi în diverse dosare, unele destul de "grele". Cel de la DIICOT Satu Mare, de exemplu, care îi vizează pe ambii parteneri de afaceri ai lui Ţîţă, are drept acuzaţii asocierea în vederea săvîrşirii de infracţiuni, furtul şi înşelăciunea, cu prejudiciu deosebit. "Băieţii" lui Ţîţă au fost prinşi, întîmplător, în trafic, transportînd o cantitate mare de bijuterii şi, se pare, că anchetatorii cercetează şi furtul unei limuzine. Iar "prosperitatea" clanului vine din astfel de "activităţi" şi nicidecum din construcţii "rezidenţiale", pe seama cărora numai As Finis Construct a avut pierderi de miliarde de lei.
(Cristina MIRCEA)

Zugraviti din nou...

2011-03-14T13:23:00.002+02:00

Confesiunea socanta a unei tinere dependenta de droguri

2011-03-04T13:28:00.001+02:00

"Soarele..., mi-as dori ca astazi sa pot vedea cum rasare Soarele si sa respir aer curat... Doar asta imi mai doresc..." • Asa isi incepe povestea cutremuratoare o tanara dependenta de droguri • Drama pe care o traieste a inceput cand a venit sa studieze la Iasi • In micul oras de provincie unde s-a nascut a lasat si cele mai frumoase amintiri • Acolo i-au ramas si visele, prietenii si, poate, viata • Aruncata in viata tumultuoasa a orasului, fara prieteni si din ce in ce mai retrasa, tanara a fost ademenita de droguri • Pentru ea, acestea au fost evadarea din lumea meschina si cenusie, universul in care a vazut scaparea

In cele ce urmeaza, cititi confesiunea tulburatoare a unei tinere dependente de droguri. Reporterii cotidianului BUNA ZIUA IASI au stat de vorba cu aceasta si au incercat sa vada drama pe care fata o traieste de peste o jumatate de an.
Traieste undeva, intr-un bloc ascuns al unui cartier iesean, impreuna cu mama sa. Din fata vesela de altadata nu a mai ramas nimic. Are o privire haituita, dar care te arde, si ochii in lacrimi. Totul pare desprins dintr-un vis urat. Din nefericire, este realitatea crunta in care traieste.

"Soarele..., mi-as dori ca astazi sa pot vedea cum rasare Soarele si sa respir aer curat..."

Chiar daca te-ai astepta sa vezi un om incoerent, tulburat, aceasta este intr-o clipa de luciditate. Ochii injectati si privirea pierduta, starea continua de iritare si mainile pe care le framana, semnele adanci de pe chipul tinerei, toate acestea arata efectele devastatoare ale substantelor pe care le consuma. Fata isi incepe confesiunea cutremuratoare cu o dorinta avida, in timp ce priveste pe geam, cu vocea gatuita si cu lacrimi in ochi. "Soarele..., mi-as dori ca astazi sa pot vedea cum rasare Soarele si sa respir aer curat... Doar asta imi mai doresc..." Usor, incepe sa retraiasca ceea ce simte in momentele in care se afla sub influenta drogurilor.

"Ca sa ma intelegeti, trebuie sa ma vedeti cum sunt cand consum"

Nu-i convine nimic, crede ca toti ii vor raul si ca incearca sa o trateze ca pe o nebuna, sa o duca la Socola si sa o inchida acolo, sa o bata. "Toti vor sa-mi faca rau. Cand a venit medicul sa-mi ia tensiunea am crezut ca vrea sa-mi bage ceva in vena, sa ma drogheze. Nimeni nu ma asculta, toti imi spun ce sa fac, cum sa fac... Cred ca o sa innebunesc, o sa o iau razna. Nu vorbesc cu mine, nu vor sa inteleaga ce simt... Ca sa faca asta, trebuie sa ma vada atunci cand imi iau substantele, sa vada prin ce trec, ce senzatii am... Nu, nu te mai poti lasa, nu mai conteaza nimic cand trebuie sa le ei, faci orice; nu mai conteaza nimic, totul iti spune ca trebuie sa ajungi in starea aia, cu orice pret", marturiseste tulburata tanara.

"Toti sunt rai, toti au interese si vor sa-mi faca rau"

Ultima data cand a consumat substantele etnobotanice se putea termina tragic. Cu greu a fost calmata de colegi si de medicii veniti la fata locului pentru a o duce la spital. I-a tulburat pe toti cei din jurul ei cu criza pe care a avut-o, iar acestia s-au speriat ca, in orice clipa, s-ar putea arunca de la fereastra camerei in care se afla. "Singura mea scapare din camera era sa ies pe geam, sa-mi fac o franghie si sa cobor afara. Acolo, in fata, era o masina distrusa... Erau parintii mei in acel accident si trebuia sa ma duc sa-i vad, sa-i salvez. Nu mai puteam, realitatea si lumea din mintea mea era aceeasi. Toti sunt rai, toti au interese si vor sa-mi faca rau. Eu vreau sa visez, sa construiesc ceva, sa pot spera si sa fiu lasata in pace. Toti imi spun ce sa fac, vor sa ma inchida, imi spun ca sunt nebuna... Nu este asa, nu vreau la Socola, eu nu am nevoie de psihiatru! Cei care vor sa inteleaga prin ceea ce trec trebuie sa ma vada in starea aceea, doar asa pot fi inteleasa. M-am saturat sa stau singura in camera, vreau sa ma plimb, vreau sa merg, sa calatoresc si sa traiesc", astfel isi descrie fata trairile si starile pe care le are cand se drogheaza.

"O stea, sa vad si sa-mi urmez steaua"

Inainte de ajunge la Iasi si-a imaginat ca orasul este urias, frumos si a vrut sa se plimbe mult prin el, sa cunoasca multe. A fost dezamagita si de data asta. Totul era cenusiu, oamenii tristi si multa agresivitate. "In mintea mea orasul era ceva fascinant, mare si plin de oameni. Vroiam sa vad cum este, sa-l vizitez, sa intru in contact cu locuri noi. Nu a fost, insa, asa si am vazut multa tristete, un oras cenusiu, cu oameni tristi si agresivi. Cineva mi-a prezentat orasul si, dupa ce am vazut cat de putin e si cat de putine am vazut, am ramas dezamagita", isi aminteste aceasta.
Impresionata de excursia pe care a facut-o anul trecut in Austria, spera sa mai poata ajunge candva acolo. "Vreau sa vad o stea, sa-mi urmaresc steaua mea, asa cum noi toti trebuie sa facem, oricat de greu ne-ar fi. Sper sa pot scapa ca sa-mi ating aceasta stea. Sa mai calatoresc cum am facut-o anul trecut in Austria. Sa am un coafor si sa le infrumusetez pe femei si sa iasa multumite si frumoase, foarte frumoase. Vreau sa contez si sa-i ajut pe ceilalti", viseaza fata.

Colegii descriu scene de groaza

Persoanele care au asistat, la 3.00 dimineata, la scenele si manifestarile tinerei drogate au fost ingrozite. Acestea au crezut ca vor fi martorii unui deznodamant ingrozitor: sinuciderea. "M-am speriat, a fost terifiant cand am intrat in camera la ea... Am deschis usa, am vazut patul si, fulgerator m-am uitat la geam! Era deschis si mi-am spus ca s-a terminat totul, ca s-a aruncat... Nu stiu, nu mai stiu nimic cand vine vorba de situatia asta, de aceasta fata! A trebuit sa fac ceva... Era pe hol, goala, urla, trantea tot ce intalnea in cale. Statea singura pe balustrada si asculta muzica, se zvarcolea", marturiseste unul dintre martori. Mai mult, acesta face dezvaluiri socante despre modul in care, in loc sa o ajute, sa dialogheze cu ea, medicul psiholog a amenintat-o: "ori semnezi ca nu esti nebuna, ori te bagam la nebuni". "Nu stiu ce e bine si ce e rau pentru ea, dar pe mine m-a impresionat ceea ce s-a intamplat. Si intr-o dimineata a venit medicul si i-a spus: «ori semnezi ca nu ai probleme, ori de ducem la ospiciu, te inchidem». Cum poate sa reactioneze o tanara la un asemenea tratament? Trezita la 8.00 dimineata, buimaca si in halul in care era, s-a speriat. Oare asa trebuie ajutat un copil care are o problema?", marturiseste unul dintre martorii dramei tinerei.

"Nu faceti greseala mea, va rog!"

Din interiorul ei se naste, dintr-odata, cu o forta si o licarire de speranta, dorinta de a renunta la substantele care aproape au nenorocit-o si distrus-o. Nu vrea, insa, sa auda de psihiatri, psihologi sau de spitalul de nebuni. Vrea ca oamenii sa vorbeasca cu ea, sa o inteleaga si sa-i fie alaturi, sa o sprijine cu adevarat. "Eu nu sunt nebuna, nu vreau sa aud de psihologi si de psihiatri, de spitalul de nebuni... Eu nu am innebunit, vreau sa fiu ajutata, am prieteni adevarati, sa fac ceva care sa conteze, sa creez. Toti imi spun vorbe goale si rele. Toti ma catalogheaza si ma privesc ca o drogata. E atat de greu sa renunt, dar vreau sa ajung si sa ating luminita de la capatul tunelului. Vreau sa-mi traiesc viata, sa simt ca traiesc si sa sper, sa-mi urmez visele", se confeseaza tanara.
Are puterea de a le spune celor tentati ce ar putea pati daca urmeaza acelasi drum trist si nenorocit, daca se lasa ademeniti de tentatia etnobotanicelor si a drogurilor. "Sa nu se apuce, sa nu faca greseala mea. Orice s-ar intampla, sa nu faca acest lucru. Sa nu incerce nici macar o data, pentru nimic in lume. Viata e ca si cum am merge cu o masina noaptea si noi suntem soferul. In fata avem luminitele de la faruri si trebuie sa continuam drumul pana la final, oricat de greu ar fi. Asta vreau sa le spun, simplu si sec", avertizeaza tanara.

Vrea sa mearga la teatru pentru prima data in viata ei

Nu si-a uitat visele, nu a incetat sa creada ca merita o soarta mai buna. Are licariri de luciditate in care si-ar dori sa nu mai fie singura, lucru care o urmareste, si-ar dori sa mearga la teatru pentru prima data in viata ei, sa evadeze din lumea nenorocita care o domina. "Nu mai vreau sa fiu singura... Singuratatea te ucide, este cel mai rau lucru care i se poate intampla omului. Vreau sa ies din aceasta lume in care ma aflu, sa am oameni buni in jurul meu, sa merg la teatru pentru prima data in viata mea, sa pot spera si sa pot vedea atatea lucruri", marturiseste fata.

O mama disperata si distrusa

Venita in graba de la sute de kilometri, cu inima sfasaiata si plina de cele mai negre ganduri, mama tinerei a ajuns la limita. Disperata, fara sa mai stie unde sa mearga si la cine sa apeleze pentru a-si ajuta fiica, mama cauta cu disperare medici care sa-i salveze copila. "Nu mai stiu ce sa fac, unde sa ma duc si cum sa o ajut... Ma doare inima, sunt disperata. Sa o duc la medici, sa-i ofere un tratament si sa o scape de aceste nenorocite de substante... Si-a dat examenele, mai are cateva luni si termina studiile, sa vad ca e bine si nu mai are nimic, doar atat imi mai doresc", spune indurerata mama.
Aflata la limita prapastiei, fata a decis sa apeleze la doctori. Mama e mai decisa ca oricand sa o interneze intr-un spital de specialitate. "Trebuie sa o duc la un tratament, la un medic de specialitate sa fie ajutata. Trebuie sa existe o metoda prin care fata mea sa fie ajutata. E tanara si frumoasa, uitati-va ce frumoasa e. Are rezultate foarte bune la studii si mai are putin pana le va termina. Trebuie sa se faca bine", spera mama tinerei.

Pietreni arestaţi în Sri Lanka pentru piratare de carduri

2011-03-02T09:31:00.002+02:00

Doi bărbaţi din municipiul Piatra-Neamţ au fost arestaţi, în ziua de 18 februarie, în Republica Sri Lanka (o insulă în apropierea Indiei), sub acuzaţia că ar fi clonat cardurile mai multor cetăţeni şi ar fi încercat să extragă, fraudulos, bani din conturile acestora. Cei în cauză sunt Marius Petru Ţurcanu (zis şi "Maimuţă") şi Eduard George Teodorescu. Conform reprezentanţilor Ministerului Afacerilor Externe din România, pietrenii au fost reţinuţi la mai bine de o săptămână după ce au sosit în Sri Lanka cu un avion, din Italia. Autorităţile din Sri Lanka susţin, în actul de acuzare, că Ţurcanu şi Teodorescu au "clonat" mai multe carduri şi au încercat să facă extrageri frauduloase din conturile părţilor vătămate, fiind prinşi în fragrant exact când pregăteau o astfel de operaţiune. Aceeaşi sursă afirmă că pietrenii, imediat ce au ajuns la destinaţie, s-au cazat la un hotel de pe insulă după care, folosind o maşină închiriată, s-au deplasat la mai multe ATM-uri din localitate şi au încercat să extragă bani. Totodată, potrivit presei internaţionale, cei doi pietreni făceau parte dintr-o grupare mafiotă care, în Italia, a clonat sute de carduri şi a produs un prejudiciu de sute de mii de euro, în dauna cetăţenilor italieni.

Conform celor declarate de aparţinătorii celor doi pietreni, Ţurcanu şi Teodorescu sunt ţinuţi în arest, în condiţii mizerabile. Lor nu li se asigură traducător şi, la proces, sunt duşi cu lanţuri la mâini şi la picioare. "Am luat legătura şi cu cei de la Ministerul Afacerilor Externe, cărora le-am prezentat abuzurile la care este supus prietenul meu. Mi-au promis că-mi vor da un răspuns, însă mi-au dat cu «flit». El şi celălalt învinuit stau, împreună cu alţi deţinuţi, într-o celulă mizeră, în care circulă şobolanii. Mâncarea, dacă este odată pe zi, este mai mult zoaie, iar gardienii îşi bat joc de arestaţi. La primul termen al procesului nu le-a fost asigurat traducător, aşa cum prevăd convenţiile internaţionale şi nici măcar nu le-au fost date jos lanţurile de la mâini şi picioare", a povestit una din rudele lui Ţurcanu.

Dat fiind faptul că Ministerul Afacerilor Externe dezvoltă o transparenţă "subtilă" în acest caz, mai ales că sunt reclamate abuzuri în privinţa respectării drepturilor omului, vom reveni cu amănunte de la aparţinătorii celor doi, în ediţia viitoare.

Libertate

2011-03-01T12:34:00.002+02:00

Procurorul Cosmin Ciocan - zdrobit într-un accident de circulaţie

2011-02-28T11:47:00.003+02:00

Fostul prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, magistratul Cosmin Constantin Ciocan, de 35 de ani, din municipiul Piatra-Neamţ, a murit într-un cumplit accident rutier petrecut în dimineaţa de 26 februarie, la ieşirea din oraş. Nenorocirea a avut loc la ora 4,30, în împrejurările următoare. Procurorul conducea maşina (marca Mercedes, înmatriculată NT-75-CCC), pe strada General Nicolae Dăscălescu, dinspre Bacău către casă. La un moment dat, nu se ştie cu certitudine din ce cauză, el a intrat pe contrasens şi s-a izbit frontal într-un alt autoturism, la volanul căreia se afla Iosif B., în vârstă de 42 de ani, din comuna Gârleni (judeţul Bacău). Mercedes-ul a fost apoi proiectat într-un stâlp de susţinere a reţelei electrice, situat pe acostamentul din partea stângă a direcţiei de deplasare. Impactul a fost atât de violent încât procurorul Ciocan a decedat pe loc. De asemenea, accidentul s-a soldat şi cu rănirea celui de-al doilea şofer, care a suferit "un traumatism craniano-facial şi un traumatism la glezna dreapt". Totodată, băcăuanul Adrian Rotaru, de 35 de ani, pasager pe scaunul din dreapta faţă al celui de-al doilea autoturism s-a ales cu răni foarte grave, medicii diagnosticându-l cu "traumatism toracic şi fractură coasta C2, stânga". În maşina cu care s-a ciocnit fostul magistrat se mai aflau două persoane, pe bancheta din spate, însă acestea au scăpat nevătămate. La locul nenorocirii au intervenit, în scurt timp, pompierii echipajului de descarcerare precum şi două ambulanţe. Militarii s-au chinuit, aproximativ o oră, să scoată cadavrul victimei dintre fiarele maşinii, iar medicii i-au stabilizat pe cei doi răniţi băcăuani şi i-au transportat ulterior la spital. Tragedia de sâmbătă a şocat întregul personal din justiţie, vestea morţii procurorului Ciocan răspândindu-se, cu repeziciune, nu doar în Neamţ, ci în întreaga ţară. De altfel, reprezentanţii Ministerului Public au şi transmis un comunicat în care îşi exprimă regretul faţă de cele petrecute. "Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie exprimă profundul regret pentru moartea fulgerătoare a domnului Cosmin Ciocan, fost prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz. Condoleanţe familiei îndoliate!", se arată într-un comunicat transmis prin Biroul de presă al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României. Procurorul Cosmin Ciocan a fost cunoscut ca un bun profesionist, care a excelat în munca sa atât la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ, unde a activat mai mulţi ani, cât şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz, pe care l-a condus, cu delegaţie, până la începutul acestui an. Colegii săi spun că magistratul nu era imprudent în trafic şi nu-şi pot explica ce s-a întâmplat de a intrat pe contrasens. Acest aspect ar putea fi lămurit doar de medicii legişti care, în urma necropsiei, vor stabili atât dacă şoferul a suferit vreo afecţiune medicală şi din această cauză a pierdut controlul direcţiei, cât şi cauza morţii.

Accidentata mortal de un ziarist

2011-02-28T11:44:00.002+02:00

Elena Anton, o femeie de 28 de ani, din comuna Săvineşti, a murit într-un grav accident de circulaţie petrecut în ziua de 26 februarie, pe DN 15, în localitatea natală. Potrivit poliţiştilor, victima mergea pe marginea drumului când a fost lovită de autoturismul la volanul căruia se afla ziaristul George Harabagiu (în vârstă de 36 de ani, din municipiul Piatra-Neamţ. Tragedia a avut loc la ora 13,10, în următoarele condiţii. "Din primele cercetări efectuate, poliţiştii au stabilit că, în timp ce George H. conducea un autoturism, pe DN 15, având direcţia de deplasare Piatra-Neamţ - Bacău, în localitatea Săvineşti, a surprins şi accidentat mortal pe Elena A., de 28 de ani, din comuna Săvineşti, care circula pe marginea părţii carosabile, în aceeaşi direcţie de mers cu autoturismul. Cercetările sunt continuate de Serviciul Rutier Neamţ", a declarat inspectorul principal Cătălina Bădeanu, purtător de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Neamţ. După accident, şoferul le-a spus oamenilor legii că a acroşat victima în momentul în care drumul s-a îngustat de la patru la două benzi, iar din spate erau intrate în depăşire alte maşini. Poliţiştii, care au stabilit că Harabagiu nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, i-au întocmit acestuia dosar penal, sub aspectul comiterii infracţiunii de ucidere din culpă. În urma femeii decedate au rămas patru copii, dintre care cel mai mic în vârstă de numai un an.

Preot nemţean mort pe Muntele Athos

2011-02-25T08:40:00.001+02:00

Părintele Protosinghel Petroniu Tănase (originar din judeţul nostru), stareţul singurului schit românesc (Prodromu) de la Muntele Athos, a murit, în seara de 22 februarie, în Grecia, la vârsta de 97 de ani. Duhovnicul, născut în anul 1914, în comuna Farcaşa, s-a călugărit la Mănăstirea Neamţ, era licenţiat în Teologie şi studiase atât matematica cât şi filozofia. Din anul 1978 s-a mutat la Sfântul Munte Athos, făcând parte din a doua generaţie de monahi trimisă de Patriarhia Română să revigoreze monahismul la Schitul Prodrom. Anul acesta, preotul nemţean împlinise 33 de ani de la intrarea în schitul din Grecia şi 22 de ani în calitate de stareţ. Părintele urma să fie înmormântat, ieri, de stareţul Mănăstirii Marea Largă, considerată prima mănăstire din Sfântul Munte Athos, la ceremonial fiind aşteptaţi înalţi prelaţi din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.

Declaraţie - şoc a primarului Ion Rotaru: "S-a ştiut din 2003 că Viorel Andrei are probleme penale"

2011-02-21T08:35:00.002+02:00

După ce subiectul "Viorel Andrei" a "explodat" îm mass media lăsînd fără grai o grămadă de lume, iată că încep să apară oameni care afirmă că ştiau nişte lucruri "necurate" despre realizatorul TV. Unul dintre ei este primarul Ion Rotaru, care "păstoreşte" acum comuna Alexandru cel Bun: "În anumite cercuri s-a discutat despre Viorel Andrei încă din 2003-2004. Nu se ştia exact ce-a făcut, ci doar că a avut probleme penale şi a fost condamnat. Trebuia să-l verifice cine l-a angajat. Dar a fost ţinut în braţe, iar acum trebuia să cadă. Pe acelaşi principiu funcţionează şi subiectul Roland Jehac. Se ştie unde este, se ştie cine-l "acoperă", dar încă nu e "momentul". Şi mai sînt vreo doi, trei la fel de "curaţi". Probabil că se va auzi şi despre ei exact cînd va trebui să crape buba. Numai că unii stau ascunşi, că aşa e scenariul, iar alţii ies toată ziua pe TV si nu-i "vede" nimeni. Şi mai au şi pretenţii de formatori de imagine, cînd de fapt sînt nişte bieţi puşcăriaşi. Dar asta e viaţa, fiecare cu "spatele" lui. În cazul Andrei sînt, însă, nişte chestiuni extrem de grave. Sînt oameni care l-au ajutat să-şi facă actele false. Dar, depinde cît se vrea. Dacă a căzut doar pentru a i se arăta cuiva pisica, ancheta se va opri la el şi nu va implica pe nimeni altcineva".

Poliţia Neamţ nu face nici un fel de investigaţii

Dosarul de fals privind identitatea, uz de fals şi conducere fără permis a fost întocmit de Poliţia Rîmnicu Sărat, aşa că la Neamţ nu s-au făcut nici un fel de investigaţii deocamdată. "Dosarul este la parchetul de pe lîngă Judecătoria Rîmnicu Sărat, iar procurorul de caz dispune continuarea cercetărilor", a declarat purtătorul de cuvînt al Poliţiei Buzău. Dacă dosarul a ajuns deja la parchet, este de presupus că poliţiştii care l-au prins pe Viorel Pleşcan cu carte de identitate şi permis false au lămurit problema şi nu au de gînd să "sape" mai adînc. Procurorul de caz, însă, poate cere efectuarea unei anchete în Neamţ, pentru descoperirea persoanelor care l-au ajutat pe Pleşcan să " fabrice" documentele false şi care, în momentul de faţă, sînt "autori necunoscuţi". Asta numai în situaţia în care Pleşcan n-a declarat că s-a descurcat singur, ca să nu mai implice pe altcineva.

Unde ar trebui săpat

Dacă Viorel Pleşcan a fost sincer în anchetă şi a mărturisit cum a devenit Viorel Andrei, lucrurile sînt simple. Însă este puţin probabil să-l fi apucat sinceritatea după ce, ani de zile, a făcut tot ce i-a stat în putinţă, pînă şi furt din buzunare, ca să nu fie "deconspirat". Anchetatorii au posibilitatea să obţină informaţii şi să meragă pe fir pînă la "producător", iar în situaţia în care este vorba despre Serviciul de evidenţă a persoanei, în a cărui bază de date Viorel Andrei nu există, lucrurile sînt foarte grave. Iar un alt punct de plecare a cercetărilor este starea civilă, unde copilul Mihaelei şi al lui Viorel Andrei a fost înregistrat într-un mod extrem de dubios. În situaţia în care părinţii unui nou născut nu sînt căsătoriţi, şi aceasta este speţa, este necesară o declaraţie notarială a tatălui, care îşi recunoaşte copilul, pentru eliberarea certificatului de naştere. Plus certificatul de naştere şi cartea de identitate a tatălui, în original. Or, este de presupus că certificatul de naştere al tatălui este pe numele Pleşcan, în vreme ce cartea de identitate (falsă şi cu anul naşterii modificat) este pe numele Andrei. În aceste condiţii, declararea legală a naşterii era, practic, imposibilă. Cum este, teoretic, imposibil ca într-o bază de date să figureze un copil şi nici un fel de date despre tatăl lui. Însă, practic, în cazul de faţă, juniorul Andrei are mamă cu CNP şi domiciliul în Piatra Neamţ (nu în Vaduri, Alexandru cel Bun unde există vila familiei), are bunici materni, dar n-are decît un un prenume (Viorel) în dreptul tatălui. Fără CNP, fără domiciliu, fără părinţi, fără nici un fel de alte date despre el. Ceea ce nu se explică decît prin "bunăvoinţa" funcţionarului care a înregistrat naşterea. Va ajunge, oare, ancheta pînă la el?

În 2014 Pleşcan putea zice la Tv cine este

Fapta pentru care Viorel Pleşcan a fost condamnat la 8 ani de închisoare, prin sentinţă definitivă, s-ar fi prescris în 2014. Conform Codului Penal, termenul de prescripţie se calculează adăugînd 5 ani la durata pedepsei. Viorel Pleşcan a fost condamnat definitiv în 2001, deci în 2014 ar fi putut spune la televizor cine este şi ce a făcut, fără să mai aibă de suportat vreo consecinţă. Dar s-a grăbit spre arest, fix cu 155 km/h, viteza cu care l-a înregistrat radarul la Racoviţeni. Unii cred că a făcut o greşeală prostească, aşa cum fac mulţi urmăriţi internaţional cînd încep să obosească, alţii cred că se baza foarte tare pe "spatele" lui şi avea foarte mult tupeu, considerînd că poate rezolva orice cu un telefon. Numai că de data asta, probabil pentru că "trebuia să cadă", vorba primarului Rotaru, telefonul n-a mai venit. (Cristina MIRCEA)

Viorel Andrei n-a existat decît pentru telespectatori

2011-02-19T11:34:00.002+02:00

Sursa: Cristina MIRCEA
Ultimii 10 ani din viaţa lui Viorel Andrei au fost un lung şir de falsuri, minciuni şi furturi, toate absolut "necesare" pentru a-şi ascunde adevărata identitate şi, mai ales, trecutul de infractor dat în urmărire internaţională. Nu este căsătorit, "soţia" lui şi-a schimbat numele pe cale administrativă, şi-a fabricat carte de identitate pe numele "nepătat" şi... i-a furat permisul lui Răzvan Bobeanu. În baza de date a poliţiei Viorel Andrei, născut la 29 noiembrie 1975 nu există.

Afacerile "familiei" Andrei

Ştiindu-se căutat de poliţie, Viorel Pleşcan a fost extrem de prudent ani de-a rîndul. Pînă a "zburat" cu 155 km/h pe o şosea de lîngă Rîmnicu Sărat şi l-a prins radarul. O greşeală pe care n-ar fi făcut-o decît dacă era prea sigur pe el. Iar pentru un om care s-a ferit să semneze acte, să încheie contracte, să meargă la starea civilă să se însoare şi să-şi declare copilul, un astfel de "exces" în trafic este de-a dreptul stupid. Dar s-a întîmplat, şi astfel a ieşit la iveală o poveste halucinantă, ascunsă bine timp de un deceniu.
În afară de diversele "prestaţii" TV, pentru care a primit bani, Viorel Andrei era implicat şi în afaceri. Dar firma despre care toată lumea ştia că îi aparţine, Art Media Consulting SRL este în acte pe numele Mihaelei Andrei. Societatea, care se ocupă de "activităţi de difuzare a programelor de televiziune" a fost înfiinţată pe 10 decembrie 2003, iar în 2009 a avut o cifră de afaceri de 435.000 de lei. Deşi firma are "zero" salariaţi, cheltuielile au fost de peste 420.000 de lei, astfel încît la sfîrşitului anului profitul a fost de doar 10.339 lei. Cealaltă societate în care este implicată familia Andrei, SC In 2 Business SRL, a luat fiinţă în ianuarie 2010 şi, bizar, asociaţii nu figurează în Registrul Comerţului. Administratori sînt Ioan Husaru (soţul Nicoletei Husaru) şi Vasile Stafie (tatăl Mihaelei Andrei). Societatea n-a depus încă datele contabile, dar este de presupus că "merge".

Mihaela Stafie şi-a schimbat numele în "Andrei" în august 2003

În 2002, Viorel Andrei era deja foarte cunoscut în Neamţ, sub numele de "scenă". La un moment dat, a apărut în public însurat gata, prezentînd-o peste tot pe Mihaela drept soţia lui. Nimeni nu-şi aminteşte acum să fi fost invitat la cununia civilă sau la nunta lor. Şi e absolut explicabil, pentru că aceste evenimente n-au avut loc niciodată. Mihaela Stafie, născută în Iaşi, şi-a schimbat numele în Andrei, prin hotărîrea instanţei, abia în 14 august 2003. Este uşor de presupus că fiecare pas a fost bine calculat şi ea a ştiut de ce alege numele Andrei şi nu un altul. Mihaela Andrei figurează şi acum drept necăsătorită, dar este mama unui copil, născut pe 12 iunie 2009. Ea a declarat copilul, dar nu a "furnizat" datele tatălui, spunînd doar că se numeşte "Viorel". Un alt mare semn de întrebare, pe care ar fi trebuit să-l "cerceteze" în amănunt autorităţile la acea vreme. Ar fi trebuit, dar "norocul" a funcţionat, iar datele de identificare ale tatălui copilului nu sînt nici acum în baza de evidenţă a persoanelor. Cum nu există nici un Viorel Andrei născut în locul şi la data la care a venit pe lume Viorel Pleşcan.
Contactată telefonic, Mihaela Andrei n-a vrut să facă nici o declaraţie. Nu pentru că i-ar fi displăcut subiectul, ci pentru că are copil mic, nu are timp şi "oricum s-a spus prea mult".

Cum a rămas Răzvan Bobeanu fără permis

Invitat la mai multe emisiuni pe care le-a moderat Viorel Andrei, Răzvan Bobeanu s-a trezit, la un moment dat, că nu mai are permisul de conducere în portmoneu, unde îl ţinea de obicei. N-a reuşit să-şi explice de ce, din toate actele şi banii, numai permisul dispăruse. L-a declarat pierdut şi, pe 9 decembrie 2008, şi-a făcut altul. "Mi-am dat seama abia acum, cînd am aflat că permisul lui fals era de fapt permisul meu dispărut fără urmă, cum de s-a întîmplat", ne-a declarat Răzvan Bobeanu. "Îmi lăsam haina în biroul lui şi pe urmă mergeam în studio".
Cum a fost posibilă realizarea actelor false rămîne de văzut. Colonelul Ioan Ouatu, care a condus ani de zile serviciul de evidenţă a persoanei şi apoi pe cel de paşapoarte, spune că nu-i mare filozofie să "fabrici" o carte de identitate sau un permis: "Cu un aparat performant, în doar cîteva minute, se poate face orice document. Am găsit sute de buletine false cît am lucrat la evidenţa persoanei, unele foarte bine făcute. Nu le lipsea decît un singur element de identificare. Un om care nu se pricepe şi se uită doar la poză şi la nume, nici nu-şi dă seama. Cert este că eu n-am nici o legătură cu omul ăsta. Nu-l cunosc decît de la televizor, dar n-am fost niciodată invitat în emisiunile lui. Paşaport nu avea şi nici n-ar fi putut să-şi facă, pentru că i s-ar fi descoperit imediat buletinul fals".
Ipotezele de "lucru" în acest caz sînt puţine. Prima este că Viorel Pleşcan şi-a procurat aparatură şi şi-a confecţionat singur buletinul şi permisul, a două că a apelat la cineva de încredere, care se ocupa de astfel de activităţi, şi ultima - şi cea mai gravă - că s-a adresat cuiva care lucrează pe bune la serviciile specializate şi, după ce i-au fost fabricate actele, totul a fost şters din calculator, ca să nu rămînă "urme".

Viorel Pleşcan a dat ţepe cu maşini

Infracţiunile pentru care a fost condamnat la 16 ani de închisoare Viorel Pleşcan s-au consumat în perioada 1997-1998. "Sînt şapte părţi vătămate în dosar", ne-a declarat procurorul Alfredo Simionescu, purtătorul de cuvît al Parchetului de pe lîngă Tribunalul Galaţi. "A înfiinţat o firmă şi, după o lună, şi-a început activitatea infracţională. Promitea maşini, încasa bani pentru ele şi nu le mai livra niciodată. A fost judecat pentru înşelăciune, cu agravantă. Nu reiese din rechizitoriu despre ce fel de autoturisme era vorba, ci doar că activitatea infracţională s-a derulat vreme de un an şi a produs un prejudiciu de peste 100 de milioane de lei, foarte mult pentru vremea aceea".
După ce a uzat de căile de atac, Viorel Pleşcan a rămas cu o pedeapsă de 8 ani de închisoare. A plecat din Galaţi, s-a stabilit la Piatra Neamţ şi a devenit Viorel Andrei. N-a vorbit niciodată despre viaţa lui personală. A lăsat să se înţeleagă că nu are părinţi, aşa că orice subiect despre familie şi trecut este prea dureros. A fost un realizator TV apreciat şi, o vreme, echidistant, şi a reuşit să cîştige încrederea şi respectul politicienilor, primarilor, oamenilor de afaceri şi şefilor de instituţii. A păcălit o mulţime de oameni, care au avut un şoc, ieri, cînd au aflat că Viorel Andrei n-a existat decît pentru telespectatori.

Ziarist arestat - Dat în urmărire internaţională, Viorel Andrei s-a "ascuns" 10 ani pe "sticlă"

2011-02-18T10:31:00.002+02:00

O poveste incredibilă, împletită cu zvonuri care de care mai "horror" se învîrte, în diverse cercuri din tîrg, de vreo două săptămîni încoace. Dintre toate, indiferent de "povestitor" şi de sursele sale, se deprinde o singură certitudine: Viorel Andrei a dispărut din oraş şi se "aude" c-ar fi arestat. Şi odată cu primul pas făcut în celulă, realizatorul de emisiuni TV, care le vorbea cetăţenilor despre principii şi moralitate, s-a întors către propriul său trecut, pe care l-a ascuns cu străşnicie în ultimii aproape 10 ani.

Viorel Andrei este un impostor

Adevăratul nume al lui Viorel Andrei este Viorel Pleşcan. S-a născut la Galaţi în 1975 şi, la doar 23 de ani, avea un dosar penal "greu" în cîrcă. Infracţiuni economice de înşelăciune cu file CEC, cu un prejudiciu enorm la vremea aceea. Şi pedepsele stabilite de instanţă au fost pe măsură. Primul complet l-a condamnat la 16 ani de închisoare, pentru ca, atacînd sentinţa, în final să ajungă la 8 ani. În perioada în care judecătorii se gîndeau pentru cît timp să-l trimită după gratii, Viorel Pleşcan s-a stabilit la Piatra Neamţ. Şi-a schimbat numele, şi-a făcut rost de acte false, şi s-a apucat de presă, iniţial la radio şi apoi la TV. În 2001 a fost dat în urmărire generală şi în urmărire internaţională. În condiţiile în care poliţia nu avea decît poza sa de buletin de la vîrsta de 14 ani (un copil slăbuţ, cu o claie de păr), Viorel Pleşcan a fost imposibil de găsit, ani la rînd. Pînă în ziua de 4 februarie, cînd un poliţist l-a oprit în trafic, la Racoviţeni. "Vineri după amiază, în jurul orei 15, un echipaj din cadrul Serviciului Rutier care acţiona pe DN 2, în afara localităţii Racoviţeni, pe linia prevenirii accidentelor de circulaţie ce se pot produce pe fondul vitezei excesive, a oprit pentru verificări un autoturism ce a fost înregistrat cu 155 km/h", se arată în comunicatul Poliţiei Buzău. "Fiindu-i solicitate documentele personale şi actele maşinii, şoferul a prezentat un permis de conducere cu privire la care s-a stabilit, în urma verificărilor efectuate în baza de date, că nu-i aparţine, iar permisul era anulat. Ulterior, acelaşi conducător auto s-a legitimat cu un alt document, care fiind verificat în baza de date a rezultat că era întocmit în fals. Poliţiştii l-au condus la sediul Poliţiei municipiului Rîmnicu Sărat, iar în urma audierii şi a inevstigaţiilor efectuate i s-a stabilit adevărata identitate - un bărbat de 35 de ani din judeţul Galaţi. În urma consultării bazelor de date a rezultat că gălăţeanul era urmărit la nivel internaţional din anul 2001. Totodată, pe numele său Tribunalul Galaţi emisese mandat de executare a pedepsei de 8 ani de închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune. Gălăţeanul a fost introdus în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă de la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Buzău. Pe numele lui poliţiştii au întocmit dosar penal sub aspectul comiterii infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, fals privind identitatea şi uz de fals".
Pe 10 februarie, Viorel Pleşcan a fost mutat la Penitenciarul Focşani, unde, teoretic, ar trebui să stea 8 ani, cît prevede mandatul de executare a pedepsei. Între timp, poliţiştii din Buzău continuă ancheta în privinţa actelor false.

Cine l-a "transformat" pe Pleşcan în Andrei?

Dincolo de modul absolut "vizibil" în care a ales să se ascundă Pleşcan, la adăpostul pozei copilului nevinovat cu care nu mai semăna demult, cineva a ştiut cine este cu adevărat şi i-a fabricat acte pe noul nume "curat". Pe cartea de identitate pe care o deţinea fusese modificat anul naşterii, din 1975, în 1974, astfel încît şi CNP-ul era fals. Cît despre permisele de conducere, cine ştie cîte a schimbat, dacă s-a "încurcat" şi i-a dat poliţistului un permis anulat. Al doilea permis, cel verificat în baza de date şi descoperit drept fals, avea poza unui om cunoscut în Neamţ, şi datele lui...Viorel Andrei. Este de aşteptat ca ancheta să lămurească aspectele cel puţin bizare ale transformării unui individ urmărit internaţional în altcineva şi să scoată la lumină "personajul" de la serviciul de evidenţă a populaţiei, care s-au ocupat de această "activitate". În mod firesc, poliţiştii ar trebui să stabilească şi cît a "costat" operaţiunea de ascundere a unui infractor în spatele unor documente aparent legale şi dacă banii au ajuns într-un singur buzunar sau în mai multe.

Peste o lună jumătate fapta s-ar fi prescris

Momentul în care Viorel Andrei a fost oprit în trafic iar "verificările în baza de date" au scos la iveală adevărata sa identitate se situează - culmea! - cu doar o lună jumătate înainte ca fapta sa să se prescrie şi să scape de orice răspundere penală. S-a înecat ca ţiganul la mal? A fost "lucrat" sau a supărat pe cine nu trebuie? Speculaţiile de abia acum încep...
(Cristina MIRCEA)

Pacanele smenuite

2011-02-15T15:11:00.001+02:00

Poliţiştii din Bacău au prins în flagrant un mureşean şi un harghitean care interveneau asupra unor aparate de jocuri video-electronice pentru a obţine câştiguri.

În urma investigaţiilor efectuate, poliţiştii de investigare a fraudelor din Bacău au depistat în flagrant doi bărbaţi care, în timp ce se aflau în incinta unui bar din judeţul Bacău, au intervenit, fără acordul organizatorului de jocuri, asupra memoriilor electronice ale aparatelor de jocuri, pentru a obţine câştiguri în bani.

În fapt, Dan B., de 32 de ani, din judeţul Mureş şi Petru F., de 28 de ani, din judeţul Harghita, au fost depistaţi imediat după ce au montat dispozitive electronice în aparatele de jocuri, creând, astfel, posibilitatea de a controla şansa de câştig, la aparatul în cauză.

Asupra celor doi bărbaţi poliţiştii au găsit mai multe scule şi dispozitive electronice precum şi o pungă cu praf, despre care s-a stabilit că era folosit pentru a acoperi urmele intervenţiei asupra aparatului.

În cauză s-a întocmit dosar penal în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de deţinere şi folosire de dispozitive care alterează elementul de hazard şi şansa de câştig la jocuri video-electronice cu câştiguri în bani şi delapidare.

Cea mai proasta meserie esle la...

2011-02-14T13:16:00.002+02:00

Fotografia care a câştigat premiul World Press Photo Award 2010. Atenţie - IMAGINE ŞOCANTĂ

2011-02-13T10:40:00.001+02:00

Fotografa sud-americană Jodi Bieber a câştigat World Press Photo Award 2010, pentru fotografia care prezenta portretul unei femei afgane, desfigurată pentru că părăsise casa soţului său, informează AFP.
Publicată pe coperta Time Magazine pe 1 august 2010, fotografia lui Jodi Bieber o prezintă pe Bibi Aisha, o femeie afgană căreia talibanii i-au tăiat nasul şi urechile pentru că a părăsit casa soţului ei.Abandonată după ce a fost mutilată, Bibi Aisha, al cărei păr negru, acoperit de o eşarfă, ascundea urechile mutilate, a fost îngrijită şi salvată de organizaţiile umanitare americane şi apoi a fost operată în Statele Unite.La ediţia din 2010 a World Press Photo Award, competiţie care a avut loc la Amsterdam, au fost înscrise 108.059 fotografii.
World Press Photo este o organizaţie non-profit cu biroul central la Amsterdam, Olanda. Fondată în 1955, asociaţia este cunoscută pentru organizarea unuia dintre cele mai prestigioase concursuri anuale de fotografie de presă, World Press Photo Awards.

Dezvăluiri incendiare în dosarul asasinatului de la Caffe Latino: Spovedania lui "Falău"

2011-02-11T09:01:00.004+02:00

Şeful Departamentului de investigaţii al 1 Tv Neamţ, George Harabagiu (realizatorul emisiunii "Ţinta") a prezentat, în exclusivitate, mai multe documente cu caracter special din dosarul asasinatului de la Caffe Latino, printre care şi declaraţia prin care Falău şi-a recunoscut crima. Mărturisirea făcută de ucigaş la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României face lumină în privinţa mai multor aspecte neelucidate de anchetatori până acum. Astfel, Falău a spus că arma cu care a fost asasinat Mararu este un pistol Colt, semiatomat, care fusese sustras de un amic din apartamentul unui pietrean care locuieşte în cartierul Dărmăneşti. El a mai declarat că, după crimă, a pierdut pistolul în zona 1 Mai, în timp ce fugea. De asemenea, Chilat a spus că, iniţial, a vrut să-l împuşte pe Mararu în cap, dar i-a fost frică să nu rateze şi să o nimerească pe chelneriţa din spatele victimei. Asasinatul a fost comis la nervi după ce, în prealabil, Falău ar fi fost bătut şi ameninţat de prieteni ai victimei. Redăm, în cele ce urmează, întreaga declaraţie dată de Chilat, pe 8 decembrie 2010, la ancheta de la Bucureşti.

Cum a început totul

"Recunosc ca sunt autorul omorului comis asupra numitului Mararu Gheorghe, la data de 14.11.2010, în barul "Caffe Latino" din Piatra-Neamţ. Totodată, recunosc că în cursul împuşcăturilor l-am atins şi pe numitul Mararu Bogdan, dar nu am avut intenţia să-l omor şi pe acesta, mai ales că puteam să o fac, dacă doream acest lucru.
Conflictul dintre mine şi Mararu Gheorghe a început în anul 2005. Eu ştiam de existenţa acestui individ, dar nu îl cunoşteam efectiv. Într-o noapte, fiind de serviciu ca bodyguard la o discotecă din Piatra-Neamţ, am fost trimis de patroană să cumpăr nişte Red Bull pentru local. Am rugat un băiat, pe nume Vlad, care era cu maşina în faţa discotecii, să mă ducă pentru a face aprovizionarea. Acesta a fost de acord, dar mi-a spus că trebuie să o ia şi pe soţia lui înainte. A oprit pe traseu în apropierea Bisericii Sfântul Ioan, pentru a-şi aştepta soţia şi a oprit lângă un non-stop, de unde am cumpărat Red Bull, apoi am urcat înapoi în maşină, pe bancheta din spate. În timp ce aşteptam să vină şi soţia şoferului, am auzit vocea unui bărbat dintr-o maşină care a oprit în dreptul nostru, cu numere de Italia, care i-a spus lui Vlad, băiatul care m-a dus pe mine cu maşina: «Ce băi, Mironescu a pus oameni să mă facă?». Nu vedeam cine e, pentru că autoturismul avea în spate geamuri negre, dar m-am enervat şi am început să-l înjur pe cel din maşina alăturată. Vlad a coborât, a vorbit ceva cu bărbatul respectiv, s-a întors şi ulterior am plecat. Ulterior am aflat de la Vlad că era vorba de Gheorghe Mararu. În acea perioadă mă antrenam intens pentru a participa la un campionat de box şi din când în când venea la sală şi Mironescu Ioan, cu care sunt prieten de 30 de ani. După circa două luni, am fost bătut de către nişte indivizi în faţa blocului meu, respectiv în septembrie 2005, mai exact, am fost apelat într-o noapte de un individ pe care nu îl cunoşteam, care pretindea că mă ştie şi mi-a cerut ajutorul, spunând că a avut probleme la clubul unde eram bodyguard. Am coborât din apartament pentru a vedea despre ce e vorba şi am fost atacat de cinci indivizi cu bâte şi răngi, care veniseră cu un autoturism cu numere de Bucureşti. Detalii despre autoturism ştie un vecin de al meu, care a lucrat în cadrul armatei. Am avut nenumărate fracturi, am şi în prezent tijă în mână, iar recuperarea a durat foarte mult".

Chilat, ameninţat că va fi împuşcat în timp ce era audiat la poliţie

"M-am trezit cu corpul în ghips, la spital. Eram vizitat în spital de către Puiu Mironescu, căruia îi povestisem incidentul cu înjurăturile şi care mi-a spus că e sigur că «am fost făcut de Gheorghe Mararu», care mai venea şi se uita la noi în timp ce ne antrenam. Nici când am ieşit din spital nu îl ştiam bine pe acest Mararu şi nu îi ştiam figura. Prin decembrie 2005, când încă aveam braţul în ghips, a fost incendiat un autoturism Audi, de al lui Gheorghiţă Mararu.
La un moment dat, la sfârşitul lui 2005 sau începutul lui 2006, Mararu Gheorghe a fost agresat de un individ în scara lui de bloc. Ulterior, acesta mi-a reproşat tot mie şi acest incident, deşi la momentul respectiv mă mişcam încă greu. Nu mai ştiu exact data, dar ştiu că nu era finalizat procesul de recuperare, când am aflat de la televizor că a fost incendiat un alt autoturism de al lui Gheorghiţă Mararu, un Porche Cayene. În februarie 2006 a fost împuşcat Puiu Mironescu. Tot în 2006 a fost incendiată şi o pensiune de a lui Gheorghiţă Mararu. De toate aceste incendieri, Mararu m-a considerat vinovat pe mine. În noaptea incendierii pensiunii, am fost dus la poliţie pentru a declara cum mi-am petrecut noaptea respectivă. În timp ce dădeam declaraţia în biroul poliţistului Amihăesei, am primit un mesaj de ameninţare pe telefonul mobil, de la un număr necunoscut, potrivit căruia urma să primesc şi plumbi: «N-ai să mai iei răngi, ai să iei plumbi, cum a luat şi tovarăşul tău»".

Povestea Colt-ului cu care a fost omorât Mararu

"La începutul lui 2007 s-a eliberat din penitenciar un amic de al meu, Ionescu Ionuţ Mihai, poreclit «Cocoloş», care m-a rugat să-l primesc câteva zile în casa mea, până îşi găseşte o locuinţă. A stat zece zile la mine şi a găsit o garsonieră. Ştiam că se ocupa cu spargeri de locuinţe. Prin martie 2007, m-am întors de la alergat într-o dimineaţă şi l-am văzut pe «Cocoloş» trecând prin lateralul blocului nostru, trecând calea ferată cu un pachet sub braţ. Am ieşit şi eu şi l-am urmărit, stând după nişte boscheţi, să văd ce face. L-am văzut săpând o groapă pe marginea canalului şi ascunzând ceva acolo. M-am întors acasă fără să-i spun vreun cuvânt. Mai târziu, în aceeaşi zi, m-am întors la locul respectiv, am înlăturat pământul de deasupra pachetului ascuns şi am constatat că «Cocoloş» ascunsese două arme de foc, respectiv un «Colt» şi un «Glok» şi un săculeţ cu gloanţe, aflate într-o cutie din plastic şi învelite într-o cârpă. Am pus armele la loc, iar când m-am întâlnit cu «Cocoloş» nu i-am spus nimic de descoperirea mea. La scurt timp, acesta a fost încarcerat, pentru spargerea unor locuinţe. În perioada următoare mai treceam din când în când pentru a vedea dacă n-a luat cineva pistoalele din ascunzătoare, dar nu avea cine să le găsească, pentru că era o zonă cu mulţi boscheţi şi cu spini".

Iftimoaie, fostul campion K1, la un pas de a fi ucis în Piatra-Neamţ

"În 24 decembrie 2007, eram la biliard la Hotelul Central. La un moment dat, un individ pe nume «Jiga», care stătea la masa mea, mi-a atras atenţia că în local este şi Mararu Gheorghe. Toată lumea ştia că era duşmanul meu şi că pusese indivizii aceia să mă bată. Remarcasem că în local mai erau nouă inşi masivi, despre care lumea spunea că erau bodyguarzii lui Gheorghiţă şi că erau fie din Moineşti, fie din Comăneşti. Printre aceştia era şi Ionuţ Iftimoaie.
La un moment dat, a venit la mine Caminshi, bodyguardul mai vechi al lui Gheorghiţă Mararu şi mi-a spus că şeful lui mi-a transmis să merg până la masa lui. I-am spus să mă lase în pace, dar la scurt timp au venit patru din indivizii la care am făcut referire şi mi-au cerut să mă ridic singur în picioare, dacă nu vreau să fiu dus pe sus. Înconjurat de aceştia am mers până la masa lui Gheorghiţă Mararu, m-am aşezat vizavi de acesta, fiind încadrat de bodyguarzii lui. Mararu mi-a spus «Uite ce forţă am, pot să-ţi fac ce vreau eu»; unul din oamenii lui a început să mă buzunărească, crezând că am, poate, un cuţit asupra mea. M-am ridicat, reproşându-i lui Mararu că oamenii lui mă buzunăresc, am reuşit să fug şi am plecat. Plângând de ciudă, am mers la locul unde erau ascunse pistoalele şi am luat Glok-ul asupra mea, încărcat, după care m-am întors la Central, cu intenţia să-i împuşc pe toţi. Nu i-am mai găsit pe aceştia în local. Din acel moment am purtat Glok-ul asupra mea ori de câte ori ieşeam în oraş, dar îl purtam pentru autoapărare. L-am şi văzut de câteva ori în perioada următoare pe Mararu, care trecea pe lângă mine cu maşina, ba chiar oprea în dreptul meu şi zâmbea ironic, dar nu am folosit arma pentru a-l ataca".

Şedinţe de tragere pentru a nu rata ţinta

"La începutul lui 2008 am fost încarcerat, la percheziţie fiind găsit la domiciliul meu şi pistolul Glok. Anterior, la începutul lui ianuarie 2008, mutasem locaţia unde era ascuns pistolul Colt, la piciorul unui pod de la ieşirea din Piatra-Neamţ către Vânători, în apropierea unei unităţi militare. Mai exact, mergând dinspre Piatra-Neamţ către Vânători, pe partea dreaptă a drumului, înainte de a trece canalul, am ascuns pistolul într-o fisură, pe care am acoperit-o ulterior cu pietriş. Ascunzătoarea iniţială era mai la dreapta, pe canal, în jos, la o distanţă de 500 - 600 de metri. Cu ceva timp înainte, am încercat Glok-ul în apropierea unui pod metalic dintre cele două ascunzători, într-un loc unde sunt nişte bolovani de dimensiuni mari. Am tras circa trei focuri de armă, am găsit tuburile şi le-am aruncat, însă am pierdut printre bolovani un glonţ neutilizat.
Pistolul Colt nu l-am încercat efectiv, însă, prin octombrie 2007, l-am dus acasă, fără să vadă părinţii mei, l-am dezgheţat, l-am curăţat, l-am dat cu ulei de motor şi l-am acţionat în gol de mai multe ori. Am văzut că mecanismul funcţionează şi l-am pus înapoi în ascunzătoare.
Când a fost găsit pistolul la domiciliul meu, la începutul lui 2008, am declarat că l-am adus din Italia, unde fusesem în intervalul mai - septembrie 2007, într-un sandwich pe care îl ţineam în mână. Ulterior am vrut să revin asupra declaraţiei, dar nu m-au mai crezut procurorii.
Mai târziu, în 2008, fiind încarcerat, m-am reîntâlnit cu «Cocoloş», căruia i-am spus că am găsit eu pistoalele, că unul dintre ele a fost găsit la domiciliul meu cu ocazia percheziţiei, însă despre celălalt i-am spus că l-am aruncat în canal. Acesta mi-a spus că le-a sustras dintr-o locuinţă din Dărmăneşti, vizavi de fostul bazar. Eu am făcut legătura cu faptul că îi fusese spartă locuinţa lui «Frochi», despre care ştiam că a avut fete la produs în Italia şi care avea locuinţa exact în zona respectivă".

La cinema-ul 3D din mall, cu o zi înainte de crimă

"În timp ce eram în Penitenciarul Vaslui, fiind condamnat, am cunoscut un băiat din Bacău, poreclit «Gogu», care mi-a povestit cum a fost coleg de celulă cu un individ din Roman, care vorbea la telefon cu Gheorghiţă Mararu, acesta cerându-i să «mă facă» în penitenciar.
Cu circa o lună înaintea comiterii faptei, am mai mers în Caffe Latino, când acolo erau fraţii Mararu şi l-am întrebat pe Gheorghiţă ce are cu viaţa mea, întrucât mă îngrijorase faptul că în ultima perioadă tot oprea maşina în dreptul meu, inclusiv când eram cu copiii şi îmi făcea un semn, sugerând că o să mă împuşte. Atunci l-am întrebat şi cine au fost cei care m-au bătut în 2005, însă acesta a negat că ar fi vreo implicare.
Cu o săptămână - două înainte de comiterea faptei, am fost acostat de doi indivizi în apropierea Hotelului Ceahlău, din Piatra-Neamţ, vizavi de Buon Gusto. Unul mă ţine, în timp ce Gheorghiţă Mararu era în maşină şi se uita la noi, iar cel de-al doilea m-a lovit cu piciorul în zona toracică stângă. În zilele următoare m-am resimţit de pe urma loviturii, însă nu i-am spus mamei ce am păţit şi nici lui Puiu Mironescu, întrucât îmi era ruşine. I-am povestit însă lui Prescurescu Sebastian, poreclit «Pizduţă», şi era de faţă şi Micu Ionel. La data de 13.11.2010, am fost la cinema, la mall-ul din Bacău, cu Puiu Mironescu şi prietena lui. Cu acea ocazie, la întoarcere, l-am întrebat pe Puiu dacă îmi dă a doua zi dimineaţă 50 de lei, cu toate că aveam 80 de lei, dar voiam să fiu sigur că îmi ajung pentru a-i duce pe copii în oraş a doua zi".

Ziua crimei: Falău a plecat să cumpere lapte şi l-a văzut pe Mararu

"A doua zi dimineaţă am vorbit la telefon cu Puiu, cred că el a fost cel care m-a sunat, pentru a ne întâlni să-mi dea acei bani. În jurul orei 9,30 - 10,00, ne-am întâlnit în faţa blocului meu, acesta mi-a dat cei 50 de lei, a stat puţin, spunând că are treabă şi a plecat. Eu am urcat înapoi în apartament, am mai stat cu copiii, am coborât, le-am luat dulciuri, sucuri, de la Dolinex, am urcat înapoi, i-am întrebat ce vor să mănânce şi apoi m-am hotărât să merg în piaţă să cumpăr lapte. Până să cobor după dulciuri am fost îmbrăcat în haine de casă, respectiv pantaloni de trening şi tricou şi abia după aceea m-am îmbrăcat în haine de stradă, respectiv sacou şi pantaloni negri şi haina de piele neagră. Aveam, ca de obicei, pentru autoapărare şi cuţitul în buzunarul de la piept.
Am luat şi nişte haine pe care voiam să le dau unui amic boxer, care a ajuns pe stradă, şi am mers, pe la 10,30 - 11,00, spre Piaţa Precista, unde voiam să dau hainele, urmând să mă întorc în Piaţa mare, lângă poliţia municipiului.
negăsindu-l pe amicul meu în piaţă, am mers în zona bisericii de vizavi de Caffe Latino, unde ştiam că îşi mai duce veacul acesta. Mergând pe bulevard, am văzut BMW-ul X6 al lui Gheorghiţă Mararu. Eram sigur că e în Caffe Latino. Mi-am adus aminte de piciorul primit în coastă, mi s-a pus negru în faţa ochilor, şi am început să alerg plângând către Hotel Central, cu intenţia de a lua un maxitaxi, pentru a merge în staţia 1 Mai. În dreptul blocului turn am oprit un taxi, cred că o Dacia Nova de culoare galben cu roşu şi am mers cu acesta până în staţia 1 Mai. Cursa a costat mai puţin de zece lei dar am lăsat zece lei. De acolo am alergat către locul unde aveam ascuns pistolul, am introdus gloanţele în încărcător şi m-am întors tot pe jos, alergând în 1 Mai. Din această staţie am luat un maxitaxi, care a pornit la scurt timp după ce am urcat în el şi am mers până la Petrodava".

"Intenţionam să-l împuşc în cap"

"De aici, am luat-o prin spatele blocurilor, în direcţia Caffe Latino şi am ieşit pe trotuarul din faţa barului, printr-un gang. Mi-am continuat deplasarea în aceeaşi direcţie şi am intrat în Caffe Latino. Am văzut că Gheorghiţă Mararu stătea la masa din dreapta, exact lângă bar şi intenţionam să-l împuşc în cap, însă acesta se ridicase în picioare când m-a văzut şi aproximativ în dreptul său, în spatele tejghelei, era barmaniţa. Gândindu-mă că s-ar putea să o nimeresc pe ea, am tras către zona toracică, şi am tras două focuri de armă şi când m-am mai apropiat încă unul, prin dreapta stâlpului de susţinere, unde este şi casa de marcat. Înainte de al treilea foc am făcut un gest către celelalte persoane de la masa lui Gheorghiţă Mararu, sugerând că nu am nimic cu ei".

Un ultim foc pentru a fi sigur de execuţie

"După al treilea foc s-a ridicat cineva de la masa lui, care a trecut în fugă prin faţa mea, mergând înspre spaţiul de nefumători. L-am urmărit cu privirea îndreptând arma spre el, până am văzut că nu este vreun bodyguard de al lui Mararu.
M-am deplasat spre stânga şi am mai tras două focuri înspre Gheorghiţă, de această dată prin stânga stâlpului, acesta fiind tot în picioare în acest moment.
M-am întors cu intenţia să ies, dar Bogdan Mararu a răsturnat o masă şi a aruncat cu o scumieră după mine. Am încercat să parez un eventual impact cu mâna în care aveam arma, şi atunci am mai tras un foc, care l-a atins pe Bogdan. Atunci am observat că Gheorghe ieşise pe după stâlp, eu văzându-l prin stânga stâlpului şi atunci mi-am dat seama că n-a murit. S-a culcat în faţa barului, trăgând şi o masă după el, şi atunci m-am întors şi am mai tras un foc în el".

Fuga şi pierderea pistolului

"Am ieşit din bar, am trecut prin celălalt gang, din stânga barului, şi am mers alergând pe strada din spate, înspre Piaţa Bistriţei. De la piaţă am mers la pas, pentru a nu vedea lumea că alerg, către şoseaua de centură şi am făcut stânga, către oraş. Am mers pe strada Bistriţei până la autogară, pe lângă autogară am făcut stânga pe Bulevardul Republicii, apoi dreapta, pe Bulevardul Decebal, apoi pe lângă monumentul Mihai Kogălniceanu, am trecut podul de la sensul giratoriu şi am trecut către Bulevardul Traian. La un moment dat, aproximativ în dreptul blocului lui Puiu, am văzut doi amici de ai mei şi am ocolit, mergând prin spatele blocurilor, pe strada Mărăţei. În dreptul complexului Perla, am revenit pe Bulevardul Traian. În dreptul benzinăriei am făcut stânga, pe strada Fermelor şi apoi dreapta, pe strada Mărăşeşti. Undeva în zonă e localul «La ţiganul vesel», pe lângă care am trecut şi am luat-o printre case, cu intenţia de a ajunge în zona 1 Mai. În staţie la 1 Mai mi-am tras sufletul întrucât traseul l-am parcurs în bună măsură alergând şi atunci am verificat şi am constatat că mi-am pierdut pistolul. Am luat-o înapoi pe acelaşi traseu, până la «Ţiganul vesel», uitându-mă cu atenţie după pistol, dar nu l-am mai găsit. M-am întors în 1 Mai şi apoi am luat-o pe strada Izvoare, până în afara oraşului şi am alergat prin Dochia, Bălăuşeşti, Vitrineşti şi, prin pădure, până în Dârloaia.
Am ajuns în Dârloaia pe lumină şi am căutat casa lui Chilat Romică, un vechi amic, pe care îl ştiu de când venea să vadă meciurile de box. Am trecut de casa lui, întrucât nu ştiam exact care e şi, la întoarcere m-au luat nişte indivizi în căruţă şi apoi m-am întâlnit cu mama lui Chilat Romică. Ajuns în casa acestuia, i-am spus ce am făcut şi acesta m-a sfătuit să mă predau la postul de poliţie din comună.
Nimeni din anturajul meu nu ştia de existenţa pistolului. Nici nu l-am dat nimănui în mână.
Pistolul era un Colt cu încărcătorul în mâner, semiautomat, cu latura superioară semirotundă, cu câţiva centimetri mai lung decât un Glok. Era din metal negru mat, ruginit, dar încercând să-l curăţ, a devenit mai albicios".
Aceasta este, aşa cum am specificat la început, declaraţia prin care Chilat a recunoscut uciderea lui Gheorghiţă Mararu şi rănirea fratelui acestuia (Bogdan), dar şi prin care l-a exonerat de orice implicare pe Puiu Mironescu, pe care procurorii îl acuză că ar fi fost complice. Rămâne de văzut când vor finaliza anchetatorii urmărirea penală şi vor dispune trimiterea în judecată a lui Falău, aflat în arest preventiv la Bucureşti.

"Interesul public trebuie să primeze"

George Harabagiu a explicat de ce a ales să facă publică declaraţia de învinuit a lui Cristian Chilat: "Eu cred că marea vină a tuturor este tăcerea, întrucât cu cât vom ascunde mai mult gunoiul sub preş, cu cât vom încerca să ne dăm mai secretoşi şi să ascundem elemente chiar de anchetă, care în Codul de procedură penală sunt publice, cu atât vom crea, în rândul locuitorilor acestui oraş, o stare de teamă, o stare de promiscuitate, o stare de secretomanie. Probabil mi-am încălcat deontologia profesională făcând public acest document, chiar dacă el din punct de vedere legal este public. Probabil am încălcat liniştea unor familii care şi acuma îşi plâng morţii. Dar am considerat că liniştea celorlalţi oameni din acest oraş este mult mai importantă decât tăcerea. Avem nevoie de siguranţă în acest oraş, iar interesul public trebuie să primeze. Nu vreau să ajungem să facem presă cu o mână pe pix şi cu cealaltă pe pistol. Pe această cale ţin să le mulţumesc ofiţerilor de informaţii, adevăraţi profesionişti care au înţeles interesul public şi mi-au furnizat acest document". Totodată, potrivit unor surse, harabagiu ar urma să aibă de suferit pentru că a îndrăznit să facă publice anumite informaţii cu caracter "secret".

Un barbat s-a aruncat de pe bloc

2011-02-08T09:06:00.003+02:00

Fascinantă ca profesie, psihiatria s-a evidenţiat, dintotdeauna, la Piatra Neamţ, prin simpozioane, mese rotunde, temporar şi un telefon al sinucigaşului, la care să sune, la orice oră din zi şi din noapte, depresivii care au nevoie de ajutor. Dă bine să ieşi la televizor şi să vorbeşti savant despre grija pentru bolnavul psihic şi despre acceptarea lui în societate, despre mecanismele misterioase ale depresiilor şi despre importanţa fiecărei vieţi. Distanţa dintre teorie şi practică este, uneori, imensă, iar "costurile" se măsoară, din păcate, mai ales în vieţi.
Deci, să vedem cum stăm cu practica, la nivel de spital judeţean. Duminică, pe la ora 10,45, este adus la Unitatea de Primire a Urgenţelor, un bărbat cu venele tăiate. Încercase să se sinucidă, atipic, pentru că nu s-a limitat la venele de la mîini, ci le-a tăiat şi pe cele de la picioare. Apoi s-a speriat sau i s-a făcut frică de moarte şi a apelat la un medic din blocul în care locuia. Doctorul a sunat la ambulanţă şi l-a trimis la spital. La UPU i-au fost pansate plăgile şi, apoi, a fost trimis la psihiatrie. De unde s-a întors la UPU, cică din motive de tensiune scăzută. Tensiunea era, însă, bună. Nimeni nu l-a însoţit, nu avea nici un bilet din care să rezulte că trebuia internat la psihiatrie, aşa că a fost lăsat să plece. Puţin după ora 17 s-a aruncat de pe un bloc, din zona Diana. A fost dus, din nou la UPU. Şi de data asta a ajuns la morgă. Fără trimitere.

"Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine o obligaţie sacră"

Aşa zice jurămîntul lui Hipocrate. Este de presupus că viaţa pacientului înseamnă mult mai mult decît un petec de hîrtie. Nici nu contează sau n-ar trebui să conteze cine este pacientul. Iniţial s-a zvonit că ar fi fratele unui cunoscut om politic local. Apoi lucrurile s-au lămurit. Este vorba despre altcineva. Adrian Baciu (42 de ani), fost ofiţer de armată. Un om care poate ar fi trăit şi azi, dacă n-ar fi fost lăsat să plece din spital, tocmai cînd era bîntuit de gînduri sinucigaşe.
Cum s-a putut întîmpla ca Adrian Baciu să le scape printre degete medicilor nu ştie nimeni exact. Directorul spitalului a anunţat că va face o anchetă internă pe această temă. "Dacă vorbim de protocolul medical, atunci cînd un bolnav este internat într-o secţie şi este suspectată şi o altă problemă de sănătate, trebuie solicitată o consultaţie gen intersecţie. Cu alte cuvinte, este chemat doctorul de specialitate dintr-o altă secţie a spitalului. Nu ştiu cum s-a procedat în acest caz, însă voi face o anchetă internă pentru a stabili împrejurările în care acest pacient a fost lăsat să plece din spital", a declarat dr. Sorin Ciobanu, lăsînd de înţeles că firesc ar fi fost să fie chemat un medic de la urgenţă la psihiatrie şi nu trimis pacientul dintr-o parte în alta.
În principiu, cînd discutăm despre o persoană agitată, care vrea să-şi ia viaţa, primul gînd de bun simţ este că administrarea unor calmante şi ţinerea sinucigaşului sub observaţie medicală constituie conduita ideală. Numai că şi aici, intervine, protocolul medical. Dr. Rodica Stan, şefa Secţiei Psihiatrie: "Internarea unei persoane, împotriva voinţei acesteia, se poate face la solicitarea familiei, a poliţiei, a oricărui organ de ordine care justifică această solicitare. Cererea este analizată de o comisie internă, care decide dacă se impune internarea. Pe de altă parte, şi medicul care preia bolnavul în regim de urgenţă poate dispune internarea, în cazul în care consideră că se impune această măsură.
Bărbatul care a fost trimis de la UPU la noi, la Psihiatrie, în dimineaţa de 6 februarie, cu plăgi automutilante, a fost preluat de d-na doctor Vornicu. În timp ce d-na doctor întocmea fişa de internare, pacientului i s-a făcut rău, i-a scăzut brusc tensiunea şi l-a trimis înapoi, în UPU. De acolo, bolnavul nu s-a mai întors. Nu ştiu de ce. Vreau să vă spun că în aceeaşi zi, la Psihiatrie ne-a fost trimis şi un alt bărbat, cu plăgi automutilante în regiunea abdominală, care a rămas internat la noi".
Dr. Cristian Păsălău: "Nu înţeleg cum de pacientul ne-a fost trimis de la Psihiatrie cu tensiunea 7 şi la noi avea tensiunea 13, una foarte bună, de altfel. În primă fază, bolnavul a fost adus în UPU de un echipaj al Ambulanţei, aici i s-au acordat toate îngrijirile medicale pentru tratarea plăgilor autolitice de la antebraţ şi gambe, după care a fost trimis la secţia Psihiatrie, pentru consultaţie de specialitate. De acolo a fost trimis înapoi, în UPU, cu observaţia unei tensiuni scăzute, însă la noi nu s-a evidenţiat această problemă. Avea tensiunea 13. Şi nu avea bilet de trimitere din care să rezulte că trebuie să se întoarcă la psihiatrie. Din UPU, pacientul a plecat pe propriile-i picioare".
Spre un bloc de 9 etaje din centru.
(Cristina MIRCEA & Geanina NICORESCU)

Costica "milion" - fanul nr. 1 al lui Basescu

2011-02-07T09:47:00.002+02:00

Costica este cunoscut ca un amarat din Piatra Neamt, care are o expresie originala de a cersi: Da milionul!"

Pruncucidere la Roman

2011-02-04T08:35:00.000+02:00

Nou-născutul care a fost găsit aruncat la un tomberon, în după amiaza de 1 februarie, în spatele Blocului nr. 33 din municipiul Roman, este un băieţel. "Poliţiştii, anunţaţi despre eveniment, au identificat, în container, cadavrul unui nou-născut de sex bărbătesc, cu cordonul ombilical netăiat şi care nu prezenta urme de violenţă. Cadavrul a fost transportat la morga Spitalului Roman, în vederea efectuării necropsiei şi stabilirii cauzei decesului. În cauză se efectuează cercetări sub aspectul comiterii infracţiunii de pruncucidere, investigaţiile fiind continuate în vederea identificării mamei", a declarat inspectorul principal Cătălina Bădeanu, purtător de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Neamţ. Aşa cum am relatat în ediţia de ieri, cadavrul bebeluşului a fost descoperit, pe la ora 13,30, de romaşcanul Stelian M., de 51 de ani, care ducea gunoiul la tomberonul de pe bulevardul Roman Muşat.

Povesti de dragoste

2011-01-20T08:46:00.000+02:00

Ultima oară când m-am uitat la ştirile de la ora 5 am văzut o poveste care suna cam aşa: El şi ea se iubeau de 8 ani. Urmau să se căsătorească. El era plecat la muncă, în Italia. Ea era speriată să nu-l piardă. Îl suna tot timpul, să se asigure că totul e OK. L-a sunat şi în timp ce el era în drum spre România. L-a întrebat unde e şi el n-a vrut să-i spună. Cumpărase rochie de mireasă şi verighete şi nu voia ca ea să ştie că e în drum spre ţară, ca să-i facă o surpriză. Ea a intrat într-un crizoi de gelozie şi l-a ameninţat că, dacă nu-i spune exact unde e şi cu cine, se omoară. El a ţinut la planul lui şi nu i-a spus, iar ea s-a omorât. Surpriza a avut loc, într-adevăr, dar beneficiarul n-a mai fost ea, ci el, iar rochia de mireasă s-a folosit, dar nu pentru nuntă, ci pentru înmormântare. La finalul ştirii, am aflat că ea era mare amatoare de telenovele, precum şi părerea psihologului: sub influenţa telenovelelor, unii ajung să nu mai facă diferenţa între ficţiune şi realitate. Mai vin şi zic şi eu doar atât: staţi aşa, doamna psiholog, că încă n-a început să se vadă influenţa porno a formatelor autohtone de divertisment. Pe lângă ele, telenovelele sunt nişte chestii de-a dreptul ingenue. Vreţi o dovadă? Ia citiţi scrisoarea pe care ne-a trimis-o Mihai Căliman, din Piatra-Neamţ:
"Nu pot spune că sunt un împătimit al privitului la televizor. Mă mai uit din când în când la filmele coreene (mai ales de când le-a lăudat Pleşu) şi la ştiri. Mai un sex în grup în WC-ul din curtea şcolii, mai un viol cu o persoană iertată de mult de Dumnezeu, mai o crimă în care soţia şi-a tranşat propriul soţ pentru că acesta a înşelat-o cu o femeie gonflabilă, să aibă telespectatorii cu ce-şi delecta simţul estetic. Însă nimic despre dragoste. Şi vorba lui Marin Preda: unde dragoste nu e, nimic nu e. Dar nimic, nimic. Aşa că am rămas plăcut surprins să văd, într-unul din programele de ştiri, scris în josul ecranului: «Dragostea dintre un ţăran şi-o capră». La început am crezut ca e titlul unei viitoare telenovele aducătoare de audienţă, acum, în perioadă de criză, dar pe urmă m-am convins că subiectul era real.
Poliţistul comunei unde se înfiripase idila, nu părea să fie de partea tânărului ţăran: «Numitul G.C. a profitat cu neruşinare de inocenţa acestui animal. Agresorul susţine că vi9ctima a consimţit de bună voie ba chiar că dânsa la atras în hambarul din spatele casei.» Poliţistul a continuat apoi relatarea de la locul faptei, încercând să-i aducă pe cei doi protagonişti în aceeaşi stare pe care au avut-o în momentul consumării actului. Ce m-a surprins însă ca telespectator a fost, nu privirea plină de dragoste şi dăruire a tânărului ţăran, ci aroganţa fără margini a caprei care, chiar în momentul reconstituirii faptelor îl privea pe tânăr cu dispreţ, afişând un aer de superioritate, ceva de genul: «Eşti terminat, băiete. Credeai, că sunt vreo oaie bleagă, care să accepte o relaţie pasageră ca fătucile alea care se perindă prin paturile din Strehaia?».
A fost intervievat apoi Pandele,stâpânul caprei şi vecinul violatorului, care a certificat că de când acesta o agresează sexual pe Şachira (ăsta e numele la care răspunde oaia), aceasta a încetat să mai dea lapte, ba chiar i-a lăsat de izbelişte şi pe cei doi ieduţi rezultaţi dintr-o relaţie anterioară cu un ţap ispăşitor.
Poliţistul era vizibil în mare încurcătură deoarece nu ştia la ce infracţiune să încadreze fapta, mai ales că tânărul susţinea sus şi tare că o iubeşte pe capră şi că vrea s-o ia de soţie şi să-i ofere condiţii la care nici măcar n-a visat: furaje gratuite, piscină încălzită, mulgătoare automată şi inima lui pe deasupra. Capra însă nici măcar nu vroia să audă. Dovada clară că patrupedul copitat era «călare» pe situaţie a fost că, la un moment dat, în timp ce poliţistul încerca să facă lumină în acest caz, destul de întunecat, capra s-a întors cu spatele la cameră şi a slobozit câteva căcăreze în direct, la o oră de maximă audienţă. Apoi a început să mehăie şi să roadă şireturile de la pantofii reporterului, moment în care s-a dat legătura în studio unde a urmat un talk-show cu invitaţi, pe tema: «Rolul caprei vecinului în istoria zbuciumată a României»."
Simt nevoia să mă repet: Atenţie la filmele şi la ştirile pe care le vedeţi! Puteţi avea tot felul de surprize. Anul trecut, de exemplu, o doamnă din America afirma sus şi tare că a rămas însărcinată cu un film porno 3D şi a dat naştere unui băiat care seamănă cu actorul principal. Cu tehnologia din ziua de azi, orice e posibil. Cum ar fi fost să fi rămas gravidă cu un desen animat, cu transmisia unui raliu sau cu un documentar despre furnici?
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: realitatea@ambra.ro

"Udrea are sange in pasarica"

2011-01-18T09:14:00.000+02:00

Tragedie la Petricani: A lovit, a ucis şi a fugit

2011-01-16T10:58:00.001+02:00

A accidentat mortal cu maşina un tânăr şi apoi a dispărut. Aceasta este fapta săvârşită de un bărbat pe urmele căruia sunt toţi poliţiştii Serviciului Rutier Neamţ. Nenorocirea s-a petrecut în seara de 13 ianuarie, pe DJ 155I, în comuna Petricani. Pe la ora 20,30, Cătălin Acatrinei, un tânăr de 23 de ani, din localitate, mergea pe marginea drumului spre casă. Dinspre oraşul Târgu-Neamţ către hanul Ancuţei venea cu viteză o maşină. Din cauza poleiului format pe şosea şoferul a pierdut controlul volanului şi l-a izbit în plin pe pieton. Impactul a fost fatal, iar şoferul a fugit de la locul faptei. Cadavrul victimei a fost descoperit, câteva minute mai târziu, de Anton A., care a sunat imediat la 112. În zonă au ajuns, în scurt timp, mai multe echipaje ale Poliţiei, oamenii legii demarând cercetările pentru identificarea şoferului fugar.

Tragedia petrecută joi seara este a doua care a lovit familia Acatrinei, aşa cum a mărturisit, printre lacrimi, Emilia Acatrinei, mama tânărului decedat: "Tot aşa a murit şi soţul meu, într-un accident de maşină. Se dăduse jos dintr-o «ocazie», chiar în faţa porţii, când o altă maşină a dat peste el". Tot în comuna Petricani, la vreo 200 de metri de locul primului accident, ieri dimineaţă, la ora 6,12, a avut loc un alt eveniment rutier. Şoferul unei maşini de teren a scăpat volanul din mâini şi s-a răsturnat pe marginea drumului. Accidentul s-a soldat, din fericire, doar cu rănirea lui Iustin C., un copil de 5 ani, pasager în autoturism. Victima a fost salvată de pompierii militari şi transportată la spital. Cadrele medicale l-au diagnosticat pe minor cu "traumatism cranio-facial cu plăgi deschise". Minorul a rămas internat, iar evenimentul este anchetat de către poliţişti.

TESTUL DE INTELIGENTA AL LUI ALBERT EINSTEIN

2011-01-04T12:08:00.001+02:00

Este un test foarte cunoscut, dar am vazut printre colegi mei de serviciu ca mai sunt care n-au auzit de el si e foarte rau… Testul a fost conceput de Albert Einstein, care sustinea ca doar 2% din populatia globului are capacitatea de a-l rezolva. Probabil se referea la rezolvarea mintala, pentru ca daca se incearca in scris lucrurile devin mult mai simple. Eu as zice ca nu tine neaparat de inteligenta, ci mai degraba de ordine in gandire si rabdare/calm. Deci daca nu reusesti sa faci testul nu esti prost, dar ai o gandire mai haotica sau iti pierzi rabdarea mai usor decat restul lumii…

Testul de “inteligenta” al lui Einstein suna asa:

Prezumtii ale testului lui Einstein:

1. exista 5 case fiecare de alta culoare
2. in fiecare casa locuieste o singura persoana fiecare de alta nationalitate.
3. fiecare locatar prefera o anumita bautura, fumeaza o anumita marca de tigari si detine un anumit animal de companie.
4. nici una din cele 5 persoane nu are casa de aceeasi culoare cu alta, nu bea aceeasi bautura, nu fumeaza aceeasi marca de tigari si nu detine aceeasi specie de animal.

Se cunosc urmatoarele:
a. britanicul locuieste in casa rosie
b. suedezul are un caine
c. danezul bea cu placere ceai
d. casa verde se afla in stanga casei albe
e. locatarul casei verzi bea cafea
f. persoana care fumeaza Pall Mall are o pasare
g. locatarul casei din mijloc bea lapte
h. locatarul casei galbene fumeaza Down Hill
i. olandezul locuieste in prima casa
j. fumatorul de Carlbrough locuieste langa cel care are o pisica
k. locatarul care are un cal locuieste langa cel care fumeaza Down Hill
l. fumatorul de Wind Fill bea bere
m. olandezul locuieste langa casa albastra
n. germanul fumeaza Rustguns
o. fumatorul de Carlbrough are un vecin care bea apa.

Evident, trebuie sa stabiliesti ordinea vecinilor , cu caracterizare completa: fiecare unde sta, ce vecini are, ce bea, ce fumeaza, ce animal are, ce nationalitate, etc. Pentru a avea un raspuns simplu.

SE CERE IDENTITATEA DETINATORULUI ACVARIULUI DE PESTI .

Asta se poate afla numaI dupa stabilirea ordinii .Rezolvarea testului n-ar trebui sa ia mai mult de 15 minute, mai ales daca e liniste in jur…
Spor la treaba !

INSCENAREA „Cazul Anca” - Nota Directiei a VI-a a Securitatii despre abuzurile anchetatorilor care au condamnat un nevinovat la 25 ani

2010-12-27T12:02:00.002+02:00

Se preda la orice facultate de Drept care se respecta: “Cazul Anca” – una dintre cele mai rasunatoare “erori judiciare” ale Justitiei comuniste – nu a fost, asa cum s-ar crede, rezultatul unor greseli procedurale. Dimpotriva, a fost consecinta unor oribile inscenari comise de organele de militie, de procuratura, judecatori si experti criminalisti. Pentru prima data in Romania, Lumeajustitiei.ro prezinta un document cutremurator – intocmit conform surselor noastre de catre Directia a VI-a a Cercetari penale a fostei Securitati, condusa pe atunci de colonelul Vasile Gheorghe – care a inventariat stiintific, cu lux de amanunte, intr-o expunere juridica impecabila, abuzurile si inscenarile anchetatorilor, care au dus la condamnarea nevinovatului sofer de taxi, Gheorghe Samoilescu (foto 2 – realizata in 1997) pentru uciderea in data de 6 iulie 1977 a unei frumoase tinere de 19 ani – Anca Broscotean, din Sibiu. “Cazul Anca” expus de noi in continuare, constituie pentru zilele de azi o lectie usturatoare pentru Justitia romana. In sensul ca daca pe vremea comunistilor se recunoasteau erorile judiciare, chiar si numai pe hartie, in Justitia europeana de azi, astfel de cazuri se musamalizeaza cu nesimtire – vezi cazurile Tundrea si Visan, care au stat 12 si 10 ani nevinovati in inchisoare – iar magistrati care comit asemenea “erori” ii putem vedea in CSM si in alte funcii inalte, la adapostul inamovibilitatii. Si ne mai arata ceva “Cazul Anca”: faptul ca asa-zisele mari erori judiciare nu sunt greseli umane de interpretare a probelor, ci excese de zel, isterii ale unor magistrati care plecand de la premise gresite ca cel din fata lor e criminalul, cauta sa-l infunde cu orice pret, incalcand legile, si devenind astfel, la randul lor infractori.
Coletele macabre

Infioratoarea crima din 6 iunie 1977 i-a panicat pe locuitorii Capitalei si a generat zvonuri de groaza privind aparitia in Romania a unui ”Jack spintecatorul”, dupa ce in mai multe zone intens populate din Bucuresti s-au gasit colete continand bucati din trupul unei femei. Raportul legistilor a stabilit ca tanara Anca Broscotean a fost violata, sugrumata, iar dupa deces transata ca la abator, bucati cu parti din corpul ei fiind abandonate in WC-uri publice si tomberoane de gunoi. Presedintele RSR, Nicolae Ceausescu a ordonat prinderea urgenta a criminalului, iar organele de Militie si Procuratura, neavand nicio pista, au pus in carca unui biet sofer de taxi vinovatia pentru sinistra crima, plecand de la faptul ca acesta se cunoscuse pasager cu tanara, in agenda careia fusese gasit numarul lui de telefon. Gheorghe Samoilescu a fost arestat la 21 iulie 1977si supus unui interogatoriu sadic. El a relatat ulterior cum in prima parte a anchetei a fost toturat cu salbaticie intr-o padure de la marginea Bucurestiului de catre vestitul tortionar, colonelul de militie Tudor Stanica, care l-a spanzurat cu mainile la spate de un copac, si i-a legat o placa de fier de picioare, pana cand i s-au dizlocat bratele din umeri. Pentru a nu fi deranjat de urletele de durere, soferului de taxi i s-a pus o masca de gaze pe fata. Tudor Stanica l-a predat zdrobit sefilor sai pe Samoilescu, afirmand ca nu el este vinovatul, pentru ca “daca ar fi fost, la cata bataie a luat asta, ar fi spus si laptele care l-a supt de la masa.” Ulterior, dupa circa 4 ani, pentru a se pune la adapost, tortionarul Tudor Stanica avea sa redacteze un raport secret de serviciu, in care a acuzat “prostitutia profesionala si adevarata fata a tuturor ofiterilor, procurorilor si judecatorilor” in acest caz.
Revenind la vara lui 1977, pentru a-si pastra inaltele functii, sefii Militiei si Procuraturii au falsificat nenumarate probe, au arestat martori, i-au amenintat si torturat pentru a-i determina sa-l acuze pe Samoilescu, inclusiv pe sotia acestuia cu care avea doi copii. In final, Samoilescu a fost trimis in judecata si condamnat la 25 de ani de inchisoare de catre judecatoarea Constanta Stoia de la Tribunalul Bucuresti.
Criminalistul Tudorel Butoi a fost unul dintre “expertii” acuzarii
Sotia l-a parasit, iar in timpul anchetei parintii taximetristului s-au sinucis de rusine (mama s-a electrocutat cu fire electrice legate de picioare, iar tatal, militar de cariera s-a spanzurat intr-un spital). Dupa patru ani de temnita grea, niste militieni au descoperit in locuinta din Piata Amzei a unui individ pe numele sau Romca Cozmici (foto 3) cunoscut ca bolnav psihic, cadavrul unei femei. Cozmici a recunoscut ca el a omorat-o si pe Anca Broscotean si, chiar daca initial nu a fost crezut, in casa acestuia s-au gasit lucurile personale ale victimei. Generalul de militie, Valeriu Buzea, unul dintre principalii autori ai inscenarii judiciare (fost vicepresedinte al PRM, azi decedat) a trimis un echipaj de asasini, sa-l omoare pe Samoilescu in penitenciar. Norocul taximetristului a fost ca la 17 ianuarie 1981, Directia a VI-a Cercetari penale a Securitatii a aflat de caz si, intuind pericolul, a trimis o echipa la inchisoare, care l-a salvat pe Samoilescu cu o ora inainte de sosirea militienilor trimisi sa-l lichideze (cel mai probabil prin inscenarea unei sinucideri). Ancheta penala, derulata de data aceasta pe bune, a demonstrat ca Romca Cozmici era asasinul. Desi era bolnav psihic, Cozmici a fost executat prin impuscare. Inainte de rafala letala a plutonului de executie, nebunul Cozmici canta “Dulce ca mierea e glontul patriei!”
Ancheta pornita de Securitate impotriva militienilor, procurorilor si criminalistilor (printre care si cunoscutul Tudorel Butoi care, conform raportului, a realizat un test politgraf si un raport de constatare tehnico-stiintifica prin care, pe baza declaratiilor a sase femei cu care Samoilescu a intretinut relatii sexuale a concluzionat ca acesta este un: ”aberant sexual, caracterizat ca o personalitate dizarmonica, apartinand grupei psiopatiilor marginale a perversilor sexuali”) a stabilit vinovatia acestora in comiterea inscenarii judiciare si a propus destituirea si tragerea la raspundere a anchetatorilor. Raportul Securitatii a fost prezentat lui Nicolae Ceausescu si se credea ca nimeni nu va scapa de furia acestuia. Ciudat insa, Ceausescu, intrigat si el de cele raportate, dictatorul nu a admis ca asemenea lucruri se pot intampla in Republica Socialista Romania si a dat dispozitii ca afacerea sa fie clasata discret. Vinovatii au fost mutati pe linii moarte. Ulterior, sinistrii anchetatori au fost perpetuu santajati cu propriile pacate, devenind unelte supuse si feroce ale regimului comunist.
Gheorghe Samoilescu, nascut la Targoviste in iunie 1951, a fost “reabilitat” in urma unui recurs extraordinar promovat de procurorul general al RSR in 1981. Prin Decizia nr. 75 din 10 iunie 1981 (dosar nr. 54/1981) Tribunalului Suprem, nu l-a achitat ci, pentru a se musamaliza inscenarea judiciara in sensul impedicarii unei actiuni in regres, s-au casat hotararile de condamnare, trimitandu-se cauza la Procuratura Municipiului Bucuresti, pentru completarea urmaririi penale. In 1982, procurorii i-au dat scoatere de sub urmarirea penala pentru viol, omor deosebit de grav si profanare de cadavru, dar i-au retinut un asa-zis abuz de incredere constand in faptul ca i-ar fi luat victimei un lantisor pe care nu i l-a mai inapoiat, fapta pentru care s-a dispus incetarea procesului penal “constatandu-se ca persoana vatamata nu a formulat plangere penala prealabila pentru aceasta fapta care beneficiaza si de amnistia prevazuta de Decretul nr. 115/1977.”
Ulterior, pe cale civila, lui Samoilescu i s-au acordat circa 70.000 lei despagubiri materiale reprezentand salariile neincasate pe perioada celor patru ani de detentie, din care, culmea, i s-au retinut circa 30.000 lei cheltuieli de cazare si mancare in penitenciar. De parca ar fi stat acolo de buna voie! In primavara lui 1997, Samoilescu a depus plangere penala la Procurorul General al Romaniei (nr. 533/C/7 aprilie 1997) dar si un memoriu incredintat personal secretarului de stat din Ministerul Justitiei Flavius Baias. Nu s-a facut insa nimic, cazul fiind musamalizat, desi faptele anchetatorilor nu erau prescrise, iar majoritatea lor traiau. Samoilescu a decedat prin 2005, de cancer pulmonar. A fost un om care a reusit sa supravietuiasca admirabil incercarilor cumplite la care a fost supus, care si-a continuat meseria din tinerete, cea de sofer de taxi. Ironia sortii, judecatoarea Constanta Stoia, care l-a condamnat la fond stiind ca e nevinovat, si care prin 1997 inca mai activa la Sectia penala a Tribunalului Bucuresti, ne-a declarat ca se consoleaza cu gandul ca nu i-a dat pedeapsa capitala. Niciunul dintre cei care l-au nenorocit pe Gheorghe Samoilescu nu a raspuns vreodata penal, sau material.
Adevarul despre “Cazul Anca” - asa cum nu a fost el niciodata predat in facultatile de Drept, il puteti afla din Nota Directiei a VI-a Securitatii (raport considerat de Samoliescu drept “palid” fata de realitatea traita de el) – pe care il puteti citi integral in continuare:

N O T A
privind eroarea judiciara in cazul inculpatului SAMOILESCU GHEORGHE, condamnat pentru omor deosebit de grav

In perioada 8-12 iulie 1977, au fost gasite succesiv, in diverse locuri din Bucuresti, un numar de 6 colete continand segmente ale unui cadavru de sex feminin, identificat ulterior in persoana victimei BROSCOTEAN ANCA-RODICA, in varsta de 19 ani, din Sibiu.
Din primele cercetari efectuate de organele de militie au stabilit ca victima a disparut in ziua de 6 iulie 1977, dupa orele 14, cand s-a deplasat de la locuinta gazdei sale, COROIU RODICA, domiciliata in Bucuresti, str. Traian nr. 77-79, catre Academia de Studii Economice.
Pe baza raportului de autopsie a cadavrului, coroborate si cu date din ancheta s-a stabilit ca victima a fost violata si ucisa prin sugrumare, strangulare si obturarea cailor respiratorii in dupa-amiaza zilei de 6 iulie 1977, in jurul orelor 15-16. Totodata, examenele de laborator au pus in evidenta o alcoolemie in momentul instalarii mortii de 0,50%o si ca grupa sanghina a victimei este 0 (I).
Pentru indentificarea si prinderea autorului acestor fapte, s-a instituit un comandament format din factori de conducere in cadrul Inspectoratului General al Militiei (general-maior BUZEA VALERIU, general-maior CHIRIAC NICOLAE si colonel ANGHELESCU ION), iar ulterior si procurorul sef adj. al Municipiului Bucuresti - DIMITRIU FLORIN.
In cadrul masurilor ce s-au intreprins pentru descoperirea autorului, printre persoanele suspecte a fost inclus si numitul SAMOILESCU GHEORGHE, retinandu-se ca:
- numele acestuia si numarul de telefon figurau in agenda personala a victimei;
- in luna iulie 1976 a cunoscut-o intamplator, in Bucuresti pe victima, a condus-o la domiciliul sau in scopul de a intretine relatii sexuale, iar la refuzul acesteia, i-a luat un medalion din aur, pe care ulterior, in luna august 1976, l-a vandut;
- in perioada iulie 1976 – mai 1977, SAMOILESCU GHEORGHE si victima au avut mai multe convorbiri telefonice, motivate de insistentele Ancai BROSCOTEAN de a-si recapata medalionul;
- SAMOILESCU GHEORGHE, era cunoscut cu antecedente penale, condamnat pentru furt din avutul obstesc, precum si cu preocupari de acostare a unor femei in scopul obtinerii de relatii sexuale.
Pe aceste temeiuri, la data de 21 iulie 1977, inculptul SAMOILESCU GHEORGHE, in mod justificat, a fost arestat preventiv pentru savarsirea infractiunii de talharie, prin luarea cu violenta a medalionului din posesia victimei, in luna iulie 1976.
Ulterior, pe baza unor probatorii ce vor fi examinate in continuare, SAMOILESCU GHEORGHE a fost pus sub inculpare si pentru uciderea victimei BROSCOTEAN ANCA, iar prin rechizitoriul Procuraturii Municipiului Bucuresti din 20 iunie 1978 (dosar nr.2636/1977) a fost trimis in judecata in stare de arest preventiv, pentru savarsirea infractiunilor de omor, talharie si profanare de cadavru.
In ceea ce priveste lucrarile de urmarire penala, acestea au fost coordonate pe tot parcursul lor, de procurorul sef adjunct DIMITRIU FLORIN, general-maior BUZEA VALERIU si generalul-maior CHIRIAC NICOLAE, acesta din urma prezentat lui SAMOILESCU GHEORGHE ca fiind ” procurorul NICOLAE din Procuratura Generala”.
Urmarirea penala a fost efectuata, in perioada iulie-noiembrie 1977, de un colectiv de procurori (ZAHARACHESCU GHEORGHE din Procuratura Generala, POPOV MIHAI, PAUN OVIDIU si VASILIU EUGEN din Procuratura Municipiului Bucuresti), impreuna cu ofiteri de militie din cadrul Inspectoratului General al Militiei si din Militia Municipiului Bucuresti, iar din luna noiembrie 1977 si pana la terminarea anchetei, in principal de catre procurorul MIRESCU DAN din Procuratura Generala delegat in acest scop de catre fosta conducere a Procuraturii Generale.
Pe parcursul cercetarilor, unele acte de urmarire penala au fost efectuate si de procurorul sef adjunct DIMITRIU FLORIN sau de gen.mr.CHIRIAC NICOLAE iar gen.mr.BUZEA VALERIU a procedat in cateva randuri la ascultarea inculpatului SAMOILESCU GHEORGHE.
Rechizitoriul a fost intocmit si semnat de proc. sef adj. DIMITRIU FLORIN si proc. MIRESCU DAN, fiind confirmat de fostul procuror sef al Municipiului Bucuresti – POPESCU DUMITRU.
La dezbaterile din fata justitiei de fond a participat procurorul GRIGORE ALEXANDRU de la Procuratura Municipiului Bucuresti.
La primul termen de judecata, la cererea procurorului, instanta a schimbat incadrarea juridica a faptei, in omor deosebit de grav, prevazut de art.176 lit a din Codul penal (omor prin cruzimi) iar dupa dezbateri, Tribunalul Municipiului Bucuresti, prin sentinta nr.154 din 30 septembrie 1978 (dosar nr. 1574/1978) a condamnat pe inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE la 20 de ani inchisoare pentru omor deosebit de grav, la 5 ani inchisoare pentru viol, la 3 ani inchisoare pentru talharie si la 3 ani inchisoare pentru profanare de cadavru. Totodata, facand aplicatiunea dispozitiilor legale corespunzatoare, instanta a hotarat ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea , la care s-a adaugat un spor de 5 ani inchisoare, urmanad astfel sa execute 25 de ani inchisoare, interzicandu-i-se si exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b din Codul penal.
Prin aceeasi sentinta, inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE a fost obligat sa plateasca partii civile, cu titlu de despagubiri, suma de 17.000 lei, precum si suma de 6.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, in favoarea statului.
Completul de judecata a fost format din judecatorii CONSTANTA STOIA ca presedinte de complet si OCTAVIAN RADULESCU, precum si din trei asesori populari.
Sentinta a ramas definitiva, prin respingerea recursului declarat de SAMOILESCU GHEORGHE de catre Tribunalul Suprem, prin decizia nr.268 din 7 februarie 1979 (dosar nr.2280/1978). Completul a fost format din judecatorii SALAJAN IOAN, DANES STEFAN si CATANA ALEXANDRU. In fata instantei de recurs, procurorul RADULESCU NICOLAE a pus concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat.
La data de 27 noiembrie 1980, in timp ce SAMOILESCU GHEORGHE se afla in executarea pedepsei, Militia si Procuratura Municipiului Bucuresti, au descoperit in locuinta numitului COZMICI ROMCA – in varsta de 25 de ani, muncitor necalificat, cu condamnari anterioare pentru furt si tentativa de trecere frauduloasa a frontierei, domiciliat in Bucuresti, str.Mendeleev nr.17, mai multe fragmente de schelet osos.
Din cercetarile efectuate rezulta ca aceste fragmente provin din corpul tinerei MIHAI MARCELA, in varsta de 28 de ani, muncitoare la Intreprinderea de piese radio si semiconductori Baneasa, pe care COZMICI ROMCA recunoaste ca a omorat-o in ziua de 23 aprilie 1980. Fapta este dovedita pe deplin cu celelalte probe administrate in cauza.
Extinzandu-se cercetarile s-a stabilit cu certitudine ca COZMICI ROMCA este si autorul omorului savarsit la 6 iulie 1977 asupra tinerei BROSCOTEAN ANCA, in varsta de 19 ani, din Sibiu, care la acea data se afla in Bucuresti in vederea sustinerii examenului de admitere la Academia de Studii Economice.
COZMICI ROMCA recunoaste ca a ucis la domiciliul sau pe ANCA BROSCOTEAN, relatand imprejurarile in care a comis omorul a dezmembrat corpul victimei si a facut mai multe colete cu parti din cadavru, precum si locurile unde le-a abandonat. De asemenea, a prezentat cu exactitate o serie de aspecte privind situatia personala a victimei, imbracamintea si bijuteriile pe care aceasta le purta la data disparitiei.
Toate marturisirile facute de COZMICI ROMCA sunt confirmate prin probe certe si anume:
- pe ambalajul unui din coletele cu fragmente de cadavru s-a pus in evidenta si identificat amprenta unui deget al sus-numitului;
- la amabalarea segmentelor de cadavru s-au folosit si obiecte de imbracaminte (o pereche de pantaloni barbatesti si doua bluze de dama) precum si doua sacose, toate apartinand parintilor lui COZMICI ROMCA;
- cheia tip ”Wertheim” gasita intr-una din sacosele mentionate mai sus, este a broastei montata la usa de acces in imobilul in care locuia COZMICI ROMCA;
- ceasul victimei a fost purtat timp indelungat de COZMICI GABRIELA, sotia lui COZMICI ROMCA. Semnificatie deosebita prezinta faptul ca s-a gasit sub capul acestui ceas fotografia prietenului tinerei BROSCOTEAN ANCA. Fapt confirmat si de alti doi martori;
- bijuteriile victimei - un inel si o pereche de cercei din aur – care prezentau caracteristici aparte, au fost vandute de COZMICI ROMCA numitei CLUCERESCU VASILICA, care confirma acest fapt;
- incaltamintea purtata de BROSCOTEAN ANCA in ziua de 6 iulie 1977 saboti tip ”Leonard”- a fost folosita de COZMICI ROMCA la domiciliul sau, acesta situatie fiind relatata de mai multi martori.
Pentru comiterea celor doua crime, la data de 28 noiembrie 1980, s-a pus in miscare actiunea penala si s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului COZMICI ROMCA. Lucrarile de urmarire penala se efectueaza de organele Procuraturii Municipiului Bucuresti, in dosarul nr. 3883/1980 urmand dupa definitivarea lor, sa fie sesizata instanta de judecata.
Fata de aceasta situatie, la data de 23 ianuarie 1981 s-a dispus suspendarea executarii pedepsei privind pe condamnatul SAMOILESCU GHEORGHE si punerea sa in libertate. Totodata, a fost constituit un colectiv din reprezentanti ai Ministerului de Interne, Ministerului Justitiei si Procuraturii Generale, care a intreprins verificari cu privire la cauzele care au condus la condamnarea nedreapta a lui SAMOILESCU GHEORGHE, rezultand urmatoarele:
Prin rechizitoriul de trimitere in judecata a inculpatului SAMOILESCU GHEORGHE, s-a retinut ca acesta (in conditiile in care o cunostea pe victima inca din anul 1976) s-a intalnit cu BROSCOTEAN ANCA in dupa-amiaza zilei de 6 iulie 1977 in jurul orei 17 si – sub pretextul ca ii va restitui medalionul – a condus-o in apartamentul parintilor sai, GHEORGHE si SILVIA SAMOILESCU, din str. Cristian Tell nr. 27 stiind ca tatal sau era internat in spital, iar mama sa se afla in vizita la acesta.
In apartamentul mentionat, cei doi au consumat bere, dupa care s-a produs violul. S-a retinut de asemenea ca SILVIA SAMOILESCU, intorcandu-se acasa in jurul orei 19.30 a fost pusa in fata faptului implinit, motiv pentru care aceasta, impreuna cu inculpatul, au procedat la depesajul cadavrului, iar in perioada 8-12 iulie 1977, au aruncat cele 6 colete macabre in diferite locuri din Bucuresti.
In cuprinsul rechizitoriului, ca principale probatorii, s-au invocat:
- relatiile preexistente dintre inculpat si victima;
- urmele fiziologice gasite si prelevate din vaginul victimei, care expertizate, atestau raportul sexual si provenienta lor de la un barbat cu grupa sanghina A (II), similara cu cea a inculpatului;
- petele de sange gasite si ridicate din baia apartamentului parintilor lui SAMOILESCU GHEORGHE, care la expertiza, s-au constatat ca fiind sange uman de grupa zero ( I ) similara cu cea a victimei;
- sinuciderea, la 22 iulie 1977, a parintilor inculpatului, care s-a apreciat ca fiind consecinta temerii cu privire la crima savarsita in casa lor;
- declaratiile sotiei inculpatului – SAMOILESCU ELISABETA – ca sotul si soacra sa i-au facut confesiuni in sensul situatiei de fapt care a fost retinuta;
- infirmarea alibiului invocat de inculpat, ca in dupa-amiaza zilei de 6 iulie 1977, impreuna cu sotia si fiica sa DIANA, au fost in vizita la o prietena de familie – PENGHE DANIELA;
- identificarea, cu martori si expertize, a celor doua sacose si a pantalonilor in care au fost ambalate resturi din cadavrul victimei, ca apartinanad defunctilor sotilor SAMOILESCU, precum si a cheii care s-a gasit intr-una din cele doua sacose, ca fiind de la broasca unei usi de la locul de munca a lui SILVIA SAMOILESCU;
- conduita aberant-sexuala a inculpatului, dovedita cu martori si expertize care explica violul si uciderea victimei de catre acesta.
In timpul urmaririi penale, inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE, inca de la inceputul anchetei, a declarat ca a cunoscut-o pe victima in vara anului 1976, cand a condus-o in apartamentul conjugal, din Bucuresti, Sos. Colentina nr.2, cu scopul de a avea cu ea raporturi sexuale, care nu s-au realizat din cauza refuzului victimei si ca , tot atunci, i-a luat medalionul pe care ulterior l-a vandut. In prima perioada a anchetei, inculpatul a negat constant participatia sa, sub orice forma, la savarsirea omorului.
Ulterior, inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE a recunoscut ca, in dupa-amiaza zilei de 6 iulie 1977, s-a intalnit cu victima si au fost impreuna la locuinta parintilor sai unde, prin consens au avut raport sexual. Recunoscand ca au fost surprinsi de mama si sotia sa, aceasta din urma a lovit-o pe victima, care a cazut izbindu-se cu capul de mobilierul camerei, dupa care el a fugit si mai tarziu a aflat de la mama sa ca Anca a murit. Spre sfarsitul anchetei, SAMOILESCU GHEORGHE a retractat aceasta declaratie sustinand nevinovatia sa, sub orice forma, atitudine pe care a avut-o si pe parcursul judecatii.
Din verificarile efectuate a rezultat ca trimiterea in judecata si condamnarea lui SAMOILESCU GHEORGHE, pentru uciderea victimei BROSCOTEAN ANCA, constituie o grava eroare judiciara, care se explica prin greselile si incalcarile de lege comise de organele de militie, procuratura si instantele de judecata.
I. Astfel, conducerea comandamentului in mod gresit a orientat si organizat activitatile de investigatie si de urmarire penala, mobilizand intregul potential de munca in directia exclusiva a versiunii privind pe SAMOILESCU GHEORGHE. Ca urmare, desi initial s-au propus si admis masuri complexe care vizau si alte persoane suspecte, pe parcurs, din ordinul colectivului de conducere, aceste masuri au fost neglijate iar ulteror abandonate. In acest sens sunt relevante indicatiile date de gen. mr. BUZEA VALERIU in sedintele de analiza ale Comandamentului din 10 si 30 august 1977 din care redam:
”... In legatura cu cercetarea lui SAMOILESCU GHEORGHE, se va respinge orice ne va spune si va contrazice ceea ce stim noi, intrebarile axandu-se numai cu referire la crima” sau ”...sa se treaca la o forma mai activa a anchetei, sa se schimbe tactica de cercetare”.
Atitudinea gen. mr. BUZEA VALERIU, de natura a imprima subalternilor ideea de vinovatie a lui SAMOILESCU GHEORGHE, rezulta si din raportul biologului MINA DRAGOMIR din Institutul de Criminalistica al I.G.M, care referindu-se la probele de sange prelevate din holul si baia apartamentului sotilor SAMOILESCU seniori din Str.Cristian Tell nr.27.
”Dupa terminarea lucrarii, am fost la tov. general BUZEA sa-i comunic rezultatul. La sfarsitul comunicarii, i-am spus ca am doua nelamuriri:
- cum de s-au vazut aceste urme la prima cercetare;
- si ca nu inteleg de ce s-au recoltat asa de usor si cum de s-au pastrat dupa ce intrase atata lume in apartament. Dansul mi-a spus ca aceste lucruri nu ma privesc pe mine si sa nu le mai discut”.
In aceasta ordine de idei este relevant si faptul ca in perioada cercetarilor au fost exprimate in mod expres opinii care il excludeau pe SAMOILESCU GHEORGHE ca fiind autorul omorului, pareri care au fost ignorate si apreciate ca expresie de superficialitate sau incompetenta profesionala.
Astfel, inca din luna iulie 1977, cat si ulterior, lt. Col. TUDOR STANICA a raportat convingerea sa ca SAMOILESCU GHEORGHE nu este autorul crimei, opiniind pentru punerea sa in libertate. In luna noiembrie 1977, dupa un studiu de cateva luni asupra materialului existent in cauza, col. VIANU IOSIF si col. ZAHARIA DUMITRU au intocmit un raport in care au concluzitionat lipsa de probe de vinovatie impotriva lui SAMOILESCU GHEORGHE si a sotie sotiei sale. Documentul respectiv a fost inaintat gen.mr.BUZEA VALERIU, care insa nu l-a luat in consideratie.
In acest sens, in plenul colectivului de conducere al actiunii, s-a exprimat si col.CEACANICA DUMITRU, sustinand ca fata de modul de operare al autorului, de circumstantele in care SAMOILESCU GHEORGHE a facut unele recunoasteri, acesta nu poate fi criminalul. Constant in aprecierea facuta si motivand-o cu date suplimentare, ofiterul a prezentat si in scris colectivului de conducere un raport cu privire la considerentele sale privind nevinovatia lui SAMOILESCU GHEORGHE, sustinand ca autorul nu poate sa provina decat din randul bolnavilor psihici.
Asemenea aprecieri au fost facute pe parcursul cercetarilor si de catre procurorii ROMECI VIRGIL, PAUN OVIDIU si POPOV MIHAI, care au fost nesocotite de proc. sef adj. DIMITRIU FLORIN, fara a face o examinare corespunzatoare a lor.
Concludente, pentru a determina reconsiderarea punctului de vedere al conducerii comandamentului cu privire la vinovatia lui SAMOILESCU GHEORGHE, erau si materialele provenite de la informatorii de camera, in perioada cat sotii SAMOILESCU au fost incarcerati in arestul organelor de militie din Calea Rahovei. Din continutul acestor materiale se desprinde constant ideea de nevinovatie a sotilor SAMOILESCU, dar cu toate acestea gen. mr. BUZEA VALERIU, gen. mr. CHIRIAC NICOLAE si proc. sef adj. DIMITRIU FLORIN nu au facut o apreciere critica si obiectiva a acestor materiale.
Astfel, cu privire la afirmatiile lui SAMOILESCU GHEORGHE in nota din 21 septembrie 1977 se consemneaza: ”nu voi mai face fata anchetei, ma simt epuizat fizic si moral si va trebui sa recunosc ceva, chiar si un neadevar”; in nota din 27 septembrie 1977 ”m-am hotarat in mod categoric sa iau crima asupra mea in care sens vreau sa le propun un targ, dupa care voi lua totul asupra mea si voi fi in masura sa dau toate explicatiile necesare”; iar in nota din 11 octombrie 1977 ”am vrut sa fac ceva dar vad ca nu se poate si tot acolo voi ajunge. Ma vad obligat s-o scot pe sotie definitiv din cauza sa poata merge la copii, iar eu sa iau totul asupra mea”.
In ceea ce priveste afirmatiile lui SAMOILESCU ELISABETA, mentionam: in nota din 8 octombrie 1977: ”am retractat declaratia in care sustineam ca sotul meu mi-a spus ca a omorat-o pe ANCA, deoarece nu corespunde adevarului, iar detaliile mi-au fost sugerate de catre organele de ancheta”; in nota din 11 noiembrie 1977: ”am declarat organelor de cercetare ca sotul meu a savarsit omorul si voi sustine aceasta declaratie pentru a fi pusa in libertate”.
Ideile preconcepute ale gen. mr. BUZEA VALERIU si gen. mr. CHIRIAC NICOLAE, cu privire la vinovatia lui SAMOILESCU GHEORGHE, s-au reflectat si in momentul de instruire de catre acestia a informatorilor de camera, carora le-a relatat detalii in legatura cu savarsirea crimei, insuflandu-le convingerea ca autorul este SAMOILESCU GHEORGHE.
Un rol important in determinarea si influentarea mersului unilateral al cercetarilor l-a avut si col. ANGHELESCU ION seful Institutului de Criminalistica al I.G.M care, in sedintele de comandament, de regula, a adoptat o atitudine axata exclusiv pe vinovatia lui SAMOILESCU GHEORGHE, a facut afirmatii in contradictie cu probele de la dosar, ori a prezentat ca fiind dovedite imprejurari care ulterior au fost infirmate prin lucrarile de expertiza efectuate.
Astfel, in sedinta din 27 iulie 1977 a afirmat ca, SAMOILESCU GHEORGHE cu ocazia testarii cu poligraf, ”a dat reactie de minciuna cu amplitudine la intrebarea, daca i-a luat obiectele victimei dupa ce a omorat-o”; la data de 1 august 1977 a comunicat ca sangele recoltat in baia garsonierei familiei SAMOILESCU (seniori) este de grupa zero (I) ca si a victimei; la 10 august 1977 a raportat ca intre bluzele corp delict si cele apartinand lui SAMOILECU SILVIA exista unele asemanari de ordin metric, iar la 1 septembrie 1977 a adus la cunostiinta faptul ca ”cutitul cu prasele negre gasit in garsoniera sotilor SAMOILESCU (seniori) putea fi folosit la sectionarea cadavrului, intrucat lasa o urma asemanatoare cu mulajul pe care il avem”.
Pe parcursul cercetarilor, cu participarea si sub conducerea col. ANGHELESCU ION, s-au efectuat la Institutul de Criminalistica al I.G.M., trei lucrari de expertiza fono-criminalistica, prin care se conchide gresit ca mesajele telefonice din 12 iulie 1977 la posturile abonatilor BROSCOTEAN si COROIU, au fost transmise de SAMOILESCU ELISABETA. Toate aceste informari si concluzii prezentate, au constituit temeiuri pentru colectivul de conducere, in imprimarea si luarea unor masuri unilaterale in scopul dovedirii vinovatiei lui SAMOILESCU GHEORGHE.
II. In ceea ce priveste modul de administare a probelor si de aprecierea lor, s-au comis de asemenea numeroase greseli, ignorandu-se totodata unele probe care puneau la indoiala nevinovatia inculpatului SAMOILESCU GHEORGHE sau care confirmau apararile acestuia.
In perioada iulie-august 1977, din dispozitiile gen. mr. BUZEA VALERIU cu colaborarea col. ANGHELESCU ION, s-a organizat la sediul fostei Circ. 7 Militie, prezentarea spre recunoastere a obiectelor corp delict (cele doua sacose, pantalonii, bluzele si o fata de plapuma in care fusese invelite si abandonate fragmentele de cadavru, precum si fotografia victimei).
Pentru recunoasterea acestor obiecte, printre alte persoane, au fost adusi in mod organizat fosti elevi sau colegi ai lui SAMOILESCU GHEORGHE (senior) de la Scoala de soferi amatori, fosti colegi de serviciu ai lui SAMOILESCU SILVIA, precum si vecini ai acestora, carora li se explica ca obiectele sunt in legatura cu crima ” asupra fetitei din Sibiu ” si erau intrebati daca recunosc vreunul dintre obiecte ca apartinand familiei SAMOILESCU.
Daca un asemenea procedeu poate fi folosit cand nu exista indicii cu privire la apartenenta unor obiecte corp delict, in acest caz, in care exista un banuit ca apartinator al obiectelor, actiunea a fost gresit dispusa si de natura a sugestiona persoanele chemate sa le recunoasca, cum de altfel s-a si intamplat.
In perioada martie-aprilie 1978, la initiativa proc. DIMITRIU FLORIN si MIRESCU DAN, acele persoane care, cu ocazia actiunii precedente , recunoscusera intr-un fel sau altul vreunul dintre obiecte, au fost chemate la procuratura si reascultate de proc. MIRESCU DAN, care a procedat din nou la prezentarea spre recunoastere a celor doua sacose si a pantalonilor.
In acest scop, au fost expuse pe o masa numai cele 3 obiecte, iar pe perete, in dreptul fiecaruia se afla o coala de carton pe care era scris cu litere de format mare ”sacosa grena corp delict ”, respectiv ” sacosa verde corp delict” sau ”pantaloni corp delict”. Martorul era invitat sa arate cu mana obiectul pe care il recunoscuse si era fotografiat in momentul gestului, dupa care se intocmea procesul-verbal de recunoastere.
Fotografiile realizate au fost atasate la dosarul instantei, iar dedesubtul fiecarei fotografii s-a dactilografiat un fragment din declaratia martorului respectiv. De exemplu, la fotografia reprezentand pe martora TRIVSNEVSCHI DANIELA (vol.5, fila 61) s-a scris ”recunosc geanta verde ca apartinand lui SAMOILESCU GHEORGHE”.
Procedeul folosit este gresit, contrar regulilor de metodica criminalistica, de natura a sugestiona martorii si de a crea o puternica dar falsa impresie asupra completului de judecata.
In acest fel, s-au obtinut declaratii de la numerosi martori, din care rezulta ca acestia au facut o recunoastere de obiecte a sacoselor corp delict, cu toate ca o astfel de recunoastere nu era obiectiv posibila, (recunoasterea s-a facut pe caracteristici generale, nu pe detalii si existau sute sau chiar mii de sacose de acelasi model).
- S-a constatat de asemenea ca Centrala I.P.C.I. cu adresa nr.8267 din 2 martie 1978, a comunicat procuraturii ca materialele din care au fost confectionate cele doua sacose, au fost produse in tara in anul 1965, iar confectia sacoselor s-a realizat la Intreprinderea ” Caprioara ” din Sebes ( aceasta adresa s-a atasat la dosarul instantei vol.5, fila 4 ).
Fabrica ” Caprioara ” Sebes, cu adresa nr.2274 din 17 martie 1978, a comunicat procuraturii ca sacosa verde corp delict a fost confectionata si pusa in vanzare, incepand cu sem.II/1973 la Cluj, Galati si Pitesti, iar in Bucuresti, incepand cu anul 1974, (aceasta adresa a fost atasata la dosarul de casa, vol.3, fila 156).
- Martorii TRISNEVSCHI DANIELA (vol.5, fila 60), CSETENY CONTANTIN (fila 155) si STEFANESCU CORNELIA (fila 159), au fost ascultati si fotografiati de proc. MIRESCU DAN, iar dedesubtul fotografiilor lor, s-a scris ”recunosc geanta verde ca apartinanad lui SAMOILESCU GHEORGHE” respectiv ”precizez ca intr-adevar SAMOILESCU GHEORGHE poseda o geanta identica” sau ”am observat o geanta exact de tipul celei pe care o revad astazi”.
Toti acesti martori, fosti elevi ai lui SAMOILESCU GHEORGHE senior, au declarat ca au vazut geanta verde asupra acestuia in anul 1971 (CSETENY), in anul 1972 (TRISNEVSCHI) si in perioada decembrie 1972 – martie 1973 (STEFANESCU). Rezulta astfel ca s-a dat valoare probanta deplina declaratiilor acestor martori, cu toate ca sacosa verde nu exista, in mod obiectiv, la data cand ei pretind ca au vazut-o la defunctul SAMOILESCU.
- Modul gresit in care s-a facut prezentarea spre recunoastere a sacoselor corp delict si sugestia falsa creata prin folosirea acestui procedeu, mai este ilustrata si de evolutia declaratiilor unor martori astfel:
MINEA DUMITRU, in declaratia din 18 noiembrie 1977, a afirmat ” nu am vazut in autoturism sau asupra lui SAMOILESCU GHEORGHE sa aiba sacose ” pentru ca la 28 martie 1978 (vol.5, fila 103), sa declare ca a vazut la SAMOILESCU GHEORGHE o geanta sau o sacosa, fara sa-i retina caracteristicile.
- IONITA STEFANIA, in declaratia din 18 august 1977, a afirmat ca ” mi se pare, nu pot afirma clar ca am vazut geanta verde la SAMOILESCU SILVIA, pentru ca in declaratia din 16 martie 1978 (vol.5, fila 13) sa se consemneze ” sacosa verde in carouri este foarte asemanatoare cu cea pe care am vazut-o la SAMOILESCU SILVIA, adica aceleasi dimensiuni, aceleasi toarte, acelas format, aceleasi carouri, aceleasi culori ”.
- DAVIDESCU SAVU, in declaratia din 3 octombrie 1977 afirma ”nu-mi amintesc sa fi vazut in masina pe care am facut practica nici un fel de genti, sacose de voiaj, ori alte obiecte de acest gen”, in declaratia din 4 octombrie 1977 (dupa ce i-au fost prezentate obiectelel corp delict), arata ca ” sacosa de culoare rosie este asemanatoare cu cea vazuta la SAMOILESCU GHEORGHE, pentru ca in declaratia din 28 martie 1978, sa se consemneze ”geanta de culoare rosie este aceeasi sau foarte asemenatoare, cu cea pe care am vazut-o in masina lui SAMOILESCU GHEORGHE”.
- Din declaratiilor unor martori, rezulta ca sacosa verde au vazut-o la SAMOILESCU GHEORGHE, in perioada 1971-1973, in care isi tinea scule sau alimente si ca era ponosita ori uzata, pentru ca alti martori ( ALEXANDRU ION, IONITA STEFANIA ), sa declare ca aceeasi sacosa era purtata de SAMOILESCU SILVIA in perioada 1975-1976. Rezulta astfel o contradictie intre cele doua categorii de declaratii, nefiind de admis ca o femeie sa poarte in public o geanta care in urma cu cativa ani era ”ponosita” si era folosita pentru scule sau alimente. Aceasta contradictie nu a fost sesizata si apreciata corespunzator, de catre organele de urmarire penala.
- In alte cazuri, in mod gresit s-au acreditat declaratiile unor martori care, in final au recunoscut vreunul dintre obiectele corp delict, desi acestia, in primele declaratii au aratat ca nu au vazut la sotii SAMOILESCU asemenea obiecte, ori ca au vazut alte obiecte. Mai mult, aceste ultime declaratii au fost atasate la dosarul de casa. (De exemplu, GRIGORE RODICA, vol.10, fila 118, a vazut la SAMOILESCU GHEORGHE o servieta maron, uzata cu doua catarame sau TOMESCU LIXANDRA, vol.10, fila 131, nu a vazut asupra lui SAMOILESCU GHEORGHE nici un fel de geanta de voiaj, sacose ori servieta).
- Pentru identificarea obiectelor corp delict, pe parcursul cercetarilor au fost ascultati peste 250 de martori, dintre care peste 200 au declarat ca nu au vazut la sotii SAMOILESCU obiecte asemanatoare, ori au vazut alte obiecte. Aceste ultime declaratii au fost atasate la dosarul de casa (vol.10), cu mentiunea ca ” nu prezinta importanta ”, desi erau pertinente, astfel: FIAMBOLI VASILICA (fila 212), a declarat ca in anul 1975 a vazut la SAMOILESCU - senior o geanta de culoare inchisa, gen servieta uzata, in care isi tinea mancarea, care nu se aseamana cu cele prezentate; TERA STELICA (fila 191), a declarat ca in anul 1974, a vazut ca SAMOILESCU – senior, era imbracat in pantaloni din stofa groasa, de culoare inchisa si avea o sacosa dreptunghiulara, fara fermoar; SERBANESCU MARIUS a declarat ca SAMOILESCU – senior avea o servieta neagra si uzata.
Pentru identificarea cheii corp delict s-au invocat in principal declaratiile a 4 martori, IONITA ST., TUTUNARU L., PREDUT M., si IONITA GH., fosti colegi de serviciu ai lui SILVIA SAMOILESCU, din care rezulta unele contradictii, care nu au fost apreciate corespunzator. In legatura cu aceasta, printr-un raport de expertiza s-a stabilit ca ” cheia corp delict nu intra in noua broasca de la usa arhivei ”. Expertiza a fost insa ignorata si a fost atasata la dosarul de casa (vol.6, fila 32), in timp ce declaratiile martorilor au fost puse la dosarul instantei.
In aceste conditii, afirmatia din rechizitor ”colegii de serviciu ai lui SAMOILESCU SILVIA au recunoscut fara dubiu cheia corp delict, putandu-se astfel stabili cu certitudine o noua proba deosebit de importanta” este nejustificata.
- Cu privire la identificarea pantalonilor, la fila 88 din rechizitor se mentioneaza ”in felul acesta se stabileste fara dubiu ca pantalonii corp delict au apartinut lui SAMOILESCU GHEORGHE tatal inculpatului”. In argumentarea acestei afirmatii sunt invocate declaratiile a 16 martori, un raport de constatare tehnica din care rezulta ca pe pantalonii corp delict s-au identificat urme de ulei mineral si produs petrolier de tipul lubrefiantilor, un alt raport de constatare tehnica intocmit de tehnicieni de la Cooperativa ”Imbracamintea”, din care rezulta asemanari dimensionale intre pantalonii corp delict si cei apartinand lui SAMOILESCU GHEORGHE – senior, precum si faptul, probat cu martori, ca particulele de ceara gasite in buzunarul pantalonilor corp delict, explica preocuparile de apicultor ale lui SAMOILESCU GHEORGHE – senior.
Concluzia din rechizitor este nejustificata cu probele dosarului astfel:
a) – identificarea cu martori a pantalonilor corp delict este neveridica, pentru motivele aratate in legatura cu identificarea sacoselor;
b) – s-au ignorat concluziile a doua lucrari de constatare tehnica, efectuate de Institutul de Criminalistica al I.G.M., prin care s-au stabilit ”apreciabile deosebiri de ordin metric dintre cele doua categorii de pantaloni”. Aceste lucrari au fost atasate la dosarul de casa (vol.6, filele 131 si 141);
c) – nu s-a tinut seama de concluziile unui raport de constatare tehnica, efectuat de Institutul de Criminalistica al I.G.M., din care rezulta ca particulele din buzunarul pantalonilor corp delict sunt compuse dintr-un amestec de ceara cu cerezina, care se foloseste in industria cosmetica si la fabricarea lumanarilor, stiut fiind ca cerezina nu se regaseste in produsele apicole. Si acest raport de constatare a fost atasat la dosarul de casa (vol.1, fila 86).
- Declaratiile sotiei inculpatului – SAMOILESCU ELISABETA, au fost apreciate ca facand dovada deplina, cu toate ca erau contradictorii si au fost date in conditii care creau serioase suspiciuni cu privire la veridicitatea lor.
In prima parte a anchetei, incepand cu data de 16 iulie 1977, SAMOILESCU ELISABETA a facut declaratii repetate si constante de nevinovatie a inculpatului, mativand ca in dupa-amiaza zilei in care a avut loc crima, au fost impreuna la Oficiul P.T.T.R din B-dul Ghica Tei si au platit taxa abonamentului telefonic, de unde cu un taximetru s-au deplasat la domiciliul martorei PENGHE DANIELA, la care au stat pana in jurul orei 19,30.
La data de 29 august 1977, fiind in stare de arest preventiv, SAMOILESCU ELISABETA a retractat declaratiile initiale si pentru prima data a facut declaratii de vinovatie a sotului sau. Pe parcursul cercetarilor, SAMOILESCU ELISABETA a revenit insa, in cateva randuri asupra declaratiilor sale anterioare, iar la 24 februarie 1978, in fata proc.MIRESCU DAN, si-a schimbat din nou declaratiile, sustinand vinovatia inculpatului.
Din notele informative de arest rezulta ca, inca din prima zi de detinere a lui SAMOILESCU ELISABETA, informatoarele de camera si anchetatorii i-au spus imprejurari concrete si reale cu privire la modul in care a fost ucisa victima. De exemplu, in nota din 22 august 1977, se consemneaza afirmatiile arestatei CIRSTINOIU fata de SAMOILESCU ELISABETA ca ”victima a fost gasita cu hartie igienica in gura, iar autorul a avut cu ea raport sexual”, iar in nota din 25 august 1977 se consemneaza afirmatiile lui SAMOILESCU ELISABETA ca ” mi-au spus ca i-a taiat bratele, fara sa-i atinga articulatiile ” sau ” mi-au spus ca a fost fata, pe urma mi-au zis ca a fost dezvirginata de unul din Sibiu ”.
Este adevarat ca SAMOILESCU ELISABETA, de la data de 24 februarie 1978, inclusiv in fata instantei de judecata, a facut declaratii constante in sensul vinovatiei inculpatului, insa aceste declaratii s-au datorat unor conditii speciale de ancheta, de natura a pune la indoiala veridicitatea lor. Despre modul in care SAMOILESCU ELISABETA a fost anchetata in aceasta perioada, au avut cunostinta si cei care erau in masura sa aprecieze valoarea probei (proc.DIMITRIU FLORIN si MIRESCU DAN, precum si gen.mr.BUZEA VALERIU si CHIRIAC N.).
In prezent, SAMOILESCU ELISABETA isi motiveaza atitudinea din timpul urmaririi penale si a judecatii, prin aceea ca a facut declaratii mincinoase datorita presiunilor morale si fizice ce au fost exercitate de catre anchetatori, temerii create de faptul ca a fost invinuita de o fapta pentru care era pasibila de pedeapsa cu moartea, starii de arest prelungit si grijei fata de cei trei copii ai sai, care in acel timp erau internati in institutii de ocrotire. SAMOILESCU ELISABETA declara de asemenea ca inainte de a fi pusa in libertate, informatoarele de arest i-au spus, iar proc. MIRESCU DAN a lasat-o sa inteleaga ca, daca isi va retracta declaratia in fata instantei, va fi nou arestata.
- Martora PENGHE DANIELA, in perioada 18 iulie – 12 august 1977, a dat declaratii repetate si constante, in sensul ca sotii GHEORGHE SI ELISABETA SAMOILESCU, impreuna cu fiica lor DIANA, in dupa-amiaza zilei in care a fost comisa crima (miercuri 6 iulie 1977) au fost la ea in vizita, intre orele 17,30-19,30.
La data de 12 august 1977, fiind ascultata, in timpul noptii de mai multi anchetatori, printre care si proc. sef adj. DIMITRIU FLORIN si gen. mr. CHIRIAC N., dupa ce mai inainte, timp de 2 zile a fost lipsita de libertate, si-a retractat declaratiile anterioare, sustinand ca vizita sotilor SAMOILESCU a avut loc in dupa-amiaza zilei de vineri 8 iulie 1977.
Pe baza acestei ultime declaratii a martorei PENGHE DANIELA, precum si a ultimelor declaratii ale lui SAMOILESCU ELISABETA, s-a apreciat de catre anchetatori ca ” alibiul ” inculpatului a fost infirmat si ca sotii SAMOILESCU a vizitat-o pe PENGHE DANIELA in ziua de vineri 8 iulie, fara a tine seama de declaratiile martorilor PETRE, MARIA si PARASCHIVA PIVNICERU, care au declarat ca in dupa-amiaza acestei zile sotii SAMOILESCU au fost le ei in vizita.
Tot in legatura cu ” alibiul ”inculpatului SAMOILESCU GHEORGHE, nu s-a tinut seama de declaratiile martorilor RADU GHEORGHE si MUSAT FLORICA, care coroborate cu primele declaratii ale lui GHEORGHE si ELISABETA SAMOILESCU, confirma ca acestia, in dupa-amiaza in care a fost comisa crima, au fost impreuna la Oficiul P.T.T.R. Din B-dul Ghica Tei, unde au platit taxa abonamentului telefonic, dupa care au plecat un taximetru. Declaratiile acestor martori au fost atasate la dosarul de casa ( vol.15, filele 405-409 ).
- In rechizitoriu s-a retinut ca inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE practica acte de perversiune sexuala, iar cand partenerele sale refuzau, le constrangea prin violenta. In dovedirea acestei situatii de fapt, au fost invocate declaratiile a cca. 20 de femei cu care SAMOILESCU GHEORGHE a avut raporturi sexuale in perioada 1971-1977 si in principal declaratiile martorelor NOVAC MARIANA, NEMENS DOINA, CIRESEANU DANIELA, NEDELCU PETRUTA, BLAGOI MIOARA si SAMOILESCU ELISABETA, precum si concluziile raportului de constatare tehnico-stiintifica din 5 aprilie 1978, intocmit de Institutul de Criminalistica al I.G.M., potrivit carora „SAMOILESCU GHEORGHE era un aberant sexual, caracterizat printr-o personalitate dizarmonica apartinand grupei psihopatiilor marginale ale perversilor sexuali”.
La dosar au fost atasate fotografiile martorelor NOVAC MARIANA, NEMENS DOINA, CIRESEANU DANIELA, NEDELCU PETRUTA, si SAMOILESCU ELISABETA, precum si fotografia inculpatului SAMOILESCU GHEORGHE, reprezentand modul in care acesta le forta la practicarea actelor de perversiune sexuala, pentru a se explica astfel unele semne de violenta constatate pe corpul victimei, ca fiind rezultatul acelorasi manifestari de violenta.
Din verificarile efectuate rezulta ca situatia de fapt retinuta din rechizitor si probele invocate nu reprezinta realitatea.
Procedandu-se la reascultarea martorelor, de catre comisia constituita, acestea au retractat in mare masura declaratiile date in fata proc. MIRESCU DAN.
Potrivit noilor declaratii ale martorelor, rezulta ca inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE are conduita unui barbat usuratec, neserios, mincinos, preocupat de a acosta femei si de a avea cu acestea raporturi sexuale.
In ceea ce priveste insa conduita sa sexuala, se poate afirma ca desi are manifestari de senzualism, SAMOILESCU GHEORGHE nu se inscrie in limitele psihopatiei aberant-sexuale, actiunile sale de violenta sexuala fiind cazuri de exceptie, iar actele de perversiune sunt sporadice si de regula in consens cu partenera.
Singurele martore care si-au mentinut declaratiile cu privire la actiunile de violenta si la manifestarile de perversiune sexuala a alui SAMOILESCU GHEORGHE au fost NOVAC MARIANA pe care a fortat-o la intromisiune bucala si NEDELCU PETRUTA, pe care a lovit-o si a strans-o de gat.
Martorele care si-au retractat declaratiile, inclusiv NOVAC MARIANA si NEDELCU PETRUTA, au afirmat ca multe imprejurari care s-au consemnat in declaratiile lor nu corespund adevarului, fiind impuse de conduita in ancheta a proc.MIRESCU DAN. In aceste sens citam din declaratiile martorelor:
NEDELCU PETRUTA ,” nu este adevarat ca SAMOILESCU GHEORGHE s-a comportat ca un salbatec, nu este adevarat ca SAMOILESCU GHEORGHE a apucat cu mainile bucati de carne din corpul meu, tragand puternic ”;
CIRESEANU DANIELA, „SAMOILESCU GHEORGHE nu m-a imobilizat, fixandu-mi umerii si mainile sub genunchii lui, nu mi-a strans maxilarele si nu m-a obligat in acest fel sa accept un raport bucal. Nu este adevarat sa fi avut cu SAMOILESCU GHEORGHE raport anal ”.
CIRSTIAN MARIA, ” nu este adevarat ca pentru a accepta sa am cu el raport sexual, SAMOILESCU GHEORGHE m-ar fi lovit, nici nu m-a amenintat cu bataia, nu mi-a supt pielea in regiunea gatului si nici nu am tipat ”.
Din relatarile martorelor mai rezulta ca au fost determinate sa declare neadevaruri sau au acceptat sa se consemneze in declaratiile lor asemenea imprejurari intrucat proc. MIRESCU DAN pe unele le-a amenintat cu arestarea, cerand dactilografei sa completeze mandatul de arestare (dactilografa LANDAS confirma acest lucru); le-a spus ca alte femei au declarat ca SAMOILESCU GHEORGHE a avut fata de ele manifestari de violenta si de perversiune sexuala sau ca insusi SAMOILESCU GHEORGHE a recunoscut aceasta; le-a lasat sa inteleaga ca in situatia in care nu vor spune ” adevarul ”, vor avea neplaceri in familie, ori la locul de munca; le-a influentat declaratiile prin intrebari sugestive, de genul: ” este adevarat ca a avut loc un raport bucal si ca pentru aceasta SAMOILESCU GHEORGHE te-a imibilizat cu genunchii si te-a obligat sa deschizi gura strangandu-te cu mana de maxilar? Etc.
In contextul celor expuse mai sus, este semnificativa declaratia martorei NEMENS DOINA, care printre altele afirma: ”in tot timpul discutiilor am simtit o presiune psihica, morala, manifestata indirect prin rascolirea trecutului meu de femeie, ceea ce mi-a creeat un complex de teama si inferioritate, alteori mi s-a sugerat ca trebuie sa ma gandesc bine, ca am un copil si ca trebuie sa-l cresc, eu intelegand prin aceasta ca asi putea fi arestata si sa ramana copilul singur”.
- Prin rechizitoriu s-a retinut ca sacosa grena, in care se aflau parti din cadavru, a fost abandonata de SAMOILESCU GHEORGHE, in seara zilei de 9 iulie 1977, in curtea imobilului din str.N.Iorga. Aceasta imprejurare a fost retinuta fara a se tine seama de declaratiile martorului POPESCU ION, din care rezulta ca, in aceleasi conditii de timp si loc, a vazut o persoana de sex barbatesc abandonand o sacosa. Declaratia martorului prezenta importanta si pentru faptul ca acesta declara amanunte si cu privire la semnalmentele acelui barbat (care corespund cu ale criminalului ROMCA COZMICI). Mai mult decat atat, declaratia martorului POPESCU ION, a fost atasata la dosarul de casa, vol.16, fila 93.
- Din declaratiile martorului UDRESCU PETRE, rezulta ca a vizitat-o pe SAMOILESCU SILVIA in dupa-amiaza zilei de 9 iulie 1977, cand a avut raport sexual cu ea, fara sa observe la aceasta o stare de spirit deosebita. De asemenea, martorul BAJENARU CRISTEA a declarat ca a fost in casa la SILVIA SAMOILESCU in ziua de 10 iulie, a dormit acolo in noaptea de 10-11 iulie, iar in dimineata acestei zile, SILVIA SAMOILESCU a plecat la serviciu si l-a lasat singur in casa. In pofida acestor probe, prin rechizitoriu s-a retinut ca, in perioada 9-12 iulie 1977, in casa la SILVIA SAMOILESCU se mai aflau doua colete macabre, dintre care unul a fost transportat in seara zilei de 9 iulie, iar celalalt in seara zilei de 11 sau in dimineata zilei de 12 iulie 1977, ceea ce nu era posibil fata de declaratiile celor doi martori.
- In rechizitoriu se mai afirma ca unele colete macabre au fost transportate in perioada 8-12 iulie cu autoturismul proprietate personala a sotilor SILVIA si GHEORGHE SAMOILESCU. In contradictie cu afirmatia facuta, din cuprinsul raportului intocmit la 17 iulie 1977, de lt. maj. de militie HOJEA DOREL, rezulta ca ”autoturismul nu a mai fost folosit de foarte mult timp, fiind acoperit cu prelata, avand sforile de legatura putrezite, caroseria prafuita, prin impregnarea prafului in prelata si ulterior antrenat pe caroserie de ploaie. Din afirmatiile numitei SAMOILESCU SILVIA, rezulta ca autoturismul numai era folosit din 25 mai 1977”. Acest raport a fost atasat la dosarul de casa, vol.19, fila 47.
Pe parcursul urmaririi penale s-au efectuat mai multe lucrari de expertiza, cu concluzii contradictorii, privind structura sforilor cu care au fost legate coletele macabre si a nodurilor dupa ele, comparativ cu asemenea obiecte ridicate de la locuinta sotilor SAMOILESCU din str.Cristian Tell si de la locul de munca al SILVIEI SAMOILESCU, iar unele dintre lucrari, cele cu concluzii pozitive au fost atasate la dosarul instantei, in timp ce altele, cu concluzii negative, la dosarul de casa.
Astfel, prin raportul din 6 aprilie 1978, intocmit de Institutul de Criminalistica al I.G.M. se stabilesc asemanari intre sforile gasite in buzunarul pantalonilor corp delict (din plicurile notate cu ”4 c” si ”4 e”) si sforile ridicate de la locuinta sotilor SAMOILESCU din str.Cristian Tell din (plicurile notate cu ”C 1” si ”C 2”), in timp ce, prin raportul de expertiza din 28 februarie 1978, intocmit de Laboratorul interjudetean Bucuresti al Ministerului Justitiei, se stabilesc deosebiri intre aceleasi categorii de sfori. Fara ca organul de urmarire penala sa se preocupe de lamurirea contradictiei, primul raport a fost invocat in rechizitor si atasat la dosarul instantei (vol.4, fila 121), iar al doilea raport a fost ignorat si arhivat la dosarul de casa (vol.5, fila 79).
- In ultima faza a anchetei, informatorul de camera, numitul STROE GHEORGHE, cu aprobarea gen. mr. BUZEA VALERIU a fost ascultat ca martor de catre proc. MIRESCU DAN. In declaratia acestuia din 12 iunie 1978, s-au consemnat o serie de afirmatii ale martorului, in sensul vinovatiei lui SAMOILESCU GHEORGHE, din care rezulta, printre altele, ca SAMOILESCU GHEORGHE i-a marturisit in timpul detentiei ca s-a intalnit cu victima in dupa-amiaza zilei de 6 iulie 1977 si au fost impreuna la locuinta parintilor unde au avut raport sexual, dupa care au fost surprinsi de mama si sotia sa. Ca victima a fost ucisa de SAMOILESCU ELISABETA, iar depesajul cadavrului a fost facut de SAMOILESCU SILVIA, care, cu ajutorul lui, a efectuat si transportul coletelor.
Declaratia martorului STROE GHEORGHE a fost acceptata ca atare, cu toate ce din cuprinsul numeroaselor note informative pe care acesta le-a intocmit pe parcursul cercetarilor, se desprinde ideea generala de nevinovatie a lui SAMOILESCU GHEORGHE iar in ceea ce priveste aspectele citate mai sus, rezulta ca ele i-au fost relatate de SAMOILESCU GHEORGHE ca imprejurari pe care le-a declarat in ancheta, dar care sunt neadevarate, ori le-a intuit din sugestiile primite.
- In timpul anchetei, cu precadere in ultima perioada, SAMOILESCU GHEORGHE a avut o atitudine protestatara, vehementa, in sensul ca a adresat injurii si amenintari organelor de urmarire penala; cu ocazia unui interogatoriu, a semnat o coala de hartie in alb, cu motivarea ca organul de ancheta poate sa o completeze cum vrea; a afirmat ca in cauza se face o eroare judiciara; a adresat o scrisoare tatalui sau, prin care ii spunea ca este nevinovat, ca a fost schingiuit in cursul anchetei, ca s-au falsificat probe, cerandu-i insistent sa apeleze la conducerea de partid si de stat pentru stabilirea nevinovatiei sale. (Anexa 1). Toate aceste manifestari au fost apreciate de organele de urmarire penala, ca fiind expresia relei credinte a lui SAMOILESCU GHEORGHE, cu toate ca, in realitate, ele reprezentau reactia fireasca a nevinovatiei sale.
III. Din multitudinea de constatari si expertize tehnico-stiintifice efectuate de Institutul de Criminalistica al I.G.M, care au constituit mijloace de proba in dovedirea vinovatiei lui SAMOILESCU GHEORGHE, se desprinde faptul ca unele dintre ele prezentau concluzii ambigue si cu o nota de incertitudine, carora insa li s-au acordat valoare probanta deplina. Ceea ce este mai grav, este faptul ca prin alte asemenea acte s-au formulat concluzii total gresite si vadit contrare situatiei de fapt existente.
In aceasta ordine de idei se inscrie raportul de constatare tehnico-stiintifica din 26 iulie 1977, intocmit de col. ANGHELESCU ION si lt. TUDOREL BUTOI cu ocazia testarii la poligraf a lui SAMOILESCU GHEORGHE, din care rezulta ca acesta a prezentat reactii emotionale la intrebari vizand intalnirea, raportul sexual, uciderea si luarea obiectelor personale ale ANCAI BROSCOTEAN in ziua de 6 iulie 1977 (vol.6, pag.57-107). Concluziile acestui raport de constatare, cel putin sub aspectul interpretarii lor, sunt evident gresite fata de situatia reala stabilita in cauza.
Asemenea concluzii gresite au fost acreditate si prin raportul de constatare tehnico-stiintifica din 12 septembrie 1977, intocmit de aceiasi ofiteri, cu ocazia testarii la poligraf a lui SAMOILESCU ELISABETA (vol.16, fila 28).
Prin concluziile a trei lucrari de expertiza fono-criminalistice, formulate de col. ANGHELESCU ION, cpt. IONESCU SORIN si lt. Maj. NICHIFOR ALFRED, s-a conchis ca mesajele telefonice din 12 iulie 1977, la posturile abonatilor BROSCOTEAN din Sibiu si COROIU din Bucuresti, au fost transmise de SAMOILESCU ELISABETA, ceea ce este in contradictie vadita cu realitatea, precum si cu situatia de fapt retinuta din rechizitoriu, ca sus-numita a aflat de savarsirea crimei, din spusele sotului sau, in ziua de 14 iulie 1977 (vol.14, filele 42, 232, 318).
Prin raportul de constatare tehnico-stiintifica din 5 aprilie 1978, intocmit de lt. BUTOI TUDOREL, numai pe baza declaratiilor a sase femei cu care SAMOILESU GHEORGHE a intretinut raporturi sexuale, s-a concluzionat ca acesta este un ”aberant sexual, caracterizat ca o personalitate dizarmonica, apartinand grupei psiopatiilor marginale a perversilor sexuali” (vol.3, fila 89).
O asemenea lucrare trebuie sa faca obiectul unei expertize medico-legale psihiatrice, materialul examinat trebuie sa fie constituit din declaratiile tuturor femeilor cu care SAMOILESCU GHEORGHE a avut raporturi sexuale, iar expertul trebuia sa se pronunte numai dupa examinarea medicala si ascultarea subiectului.
In aceste conditii, rezulta ca expertiza a fost efectuata de un organ incompetent, pe baza unui material incomplet, iar concluziile sunt evident gresite. Mai mult decat atat, specialistul care a efectuat lucrarea trebuia sa observe contradictia referitoare la declaratiile martorelor supuse examinarii, fiind de neconceput ca o femei care a fost victima unor manifestari de violenta si perversiuni sexuale, sa mai accepte, in viitor si in mod repetat, asemenea situatii.
IV. Pe parcursul cercetarilor, care s-au desfasurat pe o perioada de 11 luni, s-au efectuat numeroase acte de urmarire penala care, in final, unele au fost incluse in dosarul de instanta (26 volume), iar altele in dosarul de casa (19 volume), care a fost arhivat la Procuratura Municipiului Bucuresti.
Din verificarile facute rezulta ca selectarea actelor care au fost atasate la dosarul de casa, a fost efectuata, in principal de proc. MIRESCU DAN, impreuna cu proc. DIMITRIU FLORIN, care au apreciat ca acestea nu prezentau importanta pentru cauza.
Examinandu-se continutul dosarului de casa, s-a constatat ca au fost atasate o serie de materiale, care intr-adevar nu prezentau importanta, fiind insa incluse si numeroase alte acte care aveau legatura cu cauza, dintre care multe erau deosebit de concludente (declaratii de martori, acte de constatare intocmite de organele de urmarire penala, expertize, s.a.), al caror continut era contrar situatiei de fapt retinuta prin rechizitor. Unele dintre acestea erau de natura sa creeze dubii cu privire la vinovatia lui SAMOILESCU GHEORGHE, iar altele confirmau in parte apararile sale.
Pentru a exemplifica acte deosebit de importante care au fost arhivate la dosarul de casa, mentionam: declaratia martorului RADU GHEORGHE, ( vol 15, fila 405 ), prin care se confirma apararea lui SAMOILESCU GHEORGHE, ca in dupa-amiaza in care a fost comisa crima, a fost impreuna cu sotia sa, la oficiul PTTR; adresa Fabricii ” Caprioara ” (vol.3, fila 156), din care rezulta ca sacosa verde, care a fost ” identificata ” de unii martori ca apartinand parintilor inculpatului, nu era confectionata la data cand martorii pretind ca au vazut-o; concluziile a 2 rapoarte de constatare tehnica, efectuate de Institutul de Criminalistica al I.G.M, (vol.6, filele 131 si 141), prin care se stabilesc deosebiri esentiale, de ordin metric, dintre pantalonii defunctului SAMOILESCU GHEORGHE si pantalonii corp delict. (Alte asemenea acte sunt mentionate in anexa 2).
V. Din verificarile efectuate rezulta ca in timpul urmaririi penale, unele cadre, ofiteri de militie si procurori, au comis abuzuri si alte incalcari de lege, pentru a obtine probe de vinovatie impotriva lui SAMOILESCU GHEORGHE. Astfel:
- Din dispozitia gen. mr. BUZEA VALERIU, inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE a fost lipsit de libertate in perioada 15-21 iulie 1977, fiind tinut in ancheta continua, fara a emite impotriva sa acte de retinere sau arestare preventiva;
- In prima faza a cercetarilor, iulie – octombrie 1977 din dispozitia gen. mr. BUZEA VALERIU, a gen. mr. CHIRIAC NICOLAE si cu asentimentul proc. sef adj. DIMITRIU FLORIN, inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE a fost anchetat, cu precadere de catre ofiteri de militie, in ture prelungite si a fost transportat, intr-o noapte, in afara orasului, fiind maltratat in padure de ofiteri din cadrul I.G.M.;
- Intr-o imprejurare din luna octombrie 1977, proc. PAUN OVIDIU l-a asistat pe gen. mr. CHIRIAC N. Cand il interoga pe inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE si a constatat ca acestuia i se formulau intrebari sugestive. De exemplu, intrebat ce era desenat pe sabotii victimei, SAMOILESCU GHEORGHE a spus ceva de genul ”niste frunze, flori sau niste fructe” si dupa ce i s-a confirmat ca erau fructe, i s-a cerut sa precizeze ce anume fructe. Raspunzand ”parca niste cirese”, gen.mrCHIRIAC N. l-a contrazis in sensul ”mai gandeste-te, nu sunt cirese, alte fructe, dar tot mici....” si tot asa pana cand SAMOILESCU GHEORGHE a ajuns la rezultatul dorit, declarand ca pe sabotii victimei erau desenate niste capsuni.
Declaratiile lui SAMOILESCU GHEORGHE, astfel obtinute, au fost invocate in rechizitor ca probe de vinovatie. De exemplu, la pag.58, se afirma ca inculpatul a cunoscut obiectele de imbracaminte ale victimei, iar la pag.118, faptul ca acesta a indicat si unele locuri unde au fost abandonate coletele macabre, care de asemenea i-au fost sugerate, unele de catre gen. mr. CHIRIAC N., iar altele prin intrebari ce i s-au pus cu ocazia testarii de poligraf, de catre col. ANGHELESCU ION.
- Procurorul MIRESCU DAN, in luna mai 1978, a primit de la SAMOILESCU GHEORGHE un memoriu adresat Consiliului de Stat, prin care isi sustinea nevinovatia. Memoriul nu a fost inregistrat si nu i s-a dat curs.
Tot astfel a procedat si gen. mr. BUZEA VALERIU, cu un alt memoriu primit de la SAMOILESCU GHEORGHE, adresat Tribunalului Suprem pentru a fi avut in vedere la judecarea recursului.
- Masura trimiterii in judecata a lui SAMOILESCU GHEORGHE pentru infractiunile de omor, viol si profanare de cadavre, dispusa prin rechizitoriul intocmit de proc. sef adj. DIMITRIU FLORIN si proc. MIRESCU DAN, a fost gresita si nejustificata, ca o consecinta a modului defectuos de administrare a probelor si aprecierii gresite a acestora.
- In cursul lunii februarie 1978, in timp ce SAMOILESCU ELISABETA sustinea nevinovatia sotului sau, gen. mr. BUZEA V., gen. mr. CHIRIAC N. si proc. sef adj. DIMITRIU FL. au dispus ca sus-numita sa fie scoasa in timpul noptii din arest si tinuta in picioare in camera de ancheta. In aceste conditii, SAMOILESCU ELISABETA a revenit asupra declaratiilor initiale, facand din nou afirmatii de vinovatie asupra sotului sau.
- Arestarea preventiva a lui SAMOILESCU ELISABETA, la 23 august 1977 pentru marturie mincinoasa, iar la 28 august 1977 pentru complicitate la omor deosebit de grav, precum si mentinerea acestei masuri pana la 9 mai 1978 (8 luni si jumatate), au fost nejustificate. De altfel, in perioada 23-28 august 1977 nu au fost administrate probe care sa justifice, cel putin formal, schimbarea calificarii juridice a faptei imputate, din marturie mincinoasa in complicitate la omor deosebit de grav. Luarea acestor masuri a fost hotarata de proc. sef adj. DIMITRIU FL., gen. mr. BUZEA si gen. mr. CHIRIAC N.
- Inculparea lui UDRESCU PETRE, lipsirea de libertate in perioada 19-21 august 1977, cand a fost tinut in ancheta continua la sediul militiei, arestarea preventiva a acestuia la 21 august 1977 pentru marturie mincinoasa, iar la 30 august 1977 pentru favorizarea infractorului, precum si mentinerea acestei masuri pana la 11 octombrie 1977 (timp de 48 zile), au fost nejustificate. Aceste masuri au fost dispuse de proc. sef adj. DIMITRIU FL., gen. mr. BUZEA V. si gen.mr.CHIRIAC N.
- Tot la 30 august 1977, din dispozitia proc.sef adj. DIMITRIU FL., s-a emis un mandat de arestare privind pe UDRESCU PETRE, pentru complicitate la omor deosebit de grav, in care se mentiona pedeapsa cu moartea pentru aceasta infractiune, care i-a fost prezentat in scop de timorare pentru a declara ”adevarul”.
La solutionarea cauzei, organele de procuratura au omis sa se pronunte cu privire la situatia procesuala a inculpatului UDRESCU PETRE.
- Din dispozitia gen. mr. BUZEA V., gen. mr. CHIRIAC N. si proc. sef adj. DIMITRIU FL., martora PENGHE DANIELA a fost lipsita de libertate in perioada 10-12 august 1977, fiind tinuta in ancheta continua la sediul militiei, unde i s-a creat reprezentarea faptului ca este arestata, spunandu-i-se insistent de catre anchetatori ca sunt probe in sensul ca sotii SAMOILESCU nu au fost la locuinta ei in dupa-amiaza zilei de 6 iulie 1977. In aceste conditii, martora a revenit asupra declaratiilor anterioare, sustinand ca sotii SAMOILESCU au fost la ea in vizita in dupa-amiaza zilei de 8 iulie 1977.
- La data de 23 noiembrie 1977, PENGHE DANIELA a fost ascultata de proc. MIRESCU DAN, ca inculpat, pentru infractiunea de favorizare a infractorului, desi nu existau temeiuri de fapt sau de drept. In final, declaratia a fost atasata la dosarul de casa (vol.3, fila 250), iar PENGHE DANIELA a ramas in situatia procesuala de martor.
- Din declaratiile date in fata comisiei de SAMOILESCU ELISABETA, rezulta ca aceasta, in timpul judecarii cauzei, avand remuscari cu privire la declaratia mincinoasa pe care a facut-o si ingrijorata de situatia sotului sau, care era pasibil de pedeapsa cu moartea, s-a intalnit cu proc.MIRESCU DAN, fata de care si-a exprimat ingrijorarea, spunandu-i totodata ca sotul sau nu este vinovat. Procurorul MIRESCU DAN, fiind contrariat de atitudinea sa, i-a interzis sa mai discute cu el despre proces, dandu-i totodata asigurari ca sotul sau nu va fi condamnat la moarte.
SAMOILESCU ELISABETA a declarat de asemenea ca ulterior s-a mai intalnit in repetate randuri cu proc. MIRESCU DAN, care la cererea sa, a ajutat-o sa se incadreze in munca, ori i-a dat sfaturi in legatura cu obtinerea alocatiei pentru copii, rezolvarea unor interese la autoritatea tutelara sau cu privire la procesul de succesiune ce era in curs de judecata. In toamna anului 1979 au facut o plimbare cu autoturismul lui, iar in primavara anului 1980 i-a imprumutat cartea „PIROMANUL” (roman politist pe tema crimei pentru care fusese condamnat SAMOILESCU GHEORGHE) si a intretinut cu el, in doua randuri raporturi sexuale, prima data in locuinta ei si a doua oara in garsoniera unui prieten al acestuia.
SAMOILESCU ELISABETA a mai declarat ca, in luna decembrie 1980, s-a intalnit din nou si a purtat discutii cu proc. MIRESCU DAN in legatura cu zvonul public despre arestarea lui ROMCA COZMICI ca autor al crimei. Cu acea ocazie, proc. MIRESCU DAN i-a spus sa refuze sa faca declaratii, daca va fi chemata de autoritati, invocand calitatea de sotie a condamnatului SAMOILESCU GHEORGHE.
Declaratiile lui SAMOILESCU ELISABETA s-au confirmat pe parcursul verificarilor efectuate, inclusiv cu declaratiile proc. MIRESCU DAN, cu exceptia pretinselor relatii intime dintre ei si a discutiilor ce le-au purtat referitor la procesul lui SAMOILESCU GHEORGHE si la arestarea lui COZMICI ROMCA.
VI. Condamnarea gresita a lui SAMOILESCU GHEORGHE s-a datorat si unor greseli a completului de judecata prezidat de judecatoarea CONSTANTA STOIA, precum si a procurorului GRIGORE ALEXANDRU, care nu si-au exercitat in mod corespunzator rolul activ in cursul dezbaterilor judiciare la instanta de fond.
Astfel, la primul termen de judecata, proc. GRIGORE ALEXANDRU cu acordul proc. sef adj. DIMITRIU FLORIN a cerut schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care SAMOILESCU GHEORGHE a fost trimis in judecata, din omor simplu in omor deosebit de grav, savarsit prin cruzimi, iar cererea a fost admisa de completul de judecata.
In legatura cu acestea, singura proba pertinenta cu privire la mecanismul mortii victimei, era raportul de autopsie care conchidea : ”moartea s-a datorat asfixiei mecanice prin manevre complexe la nivelul cailor respiratorii, rolul si succesiunea acestora fiind practic greu de stabilit”. Aceasta concluzie era argumentata in raport prin prezentarea a trei modalitati de producere a mortii, dintre care numai una ar fi putut pune in discutie incadrarea juridica a faptei in omor prin cruzimi, (introducerea forata de hartie igienica in cavitatea bucala), in timp ce celelalte doua (sugrumare cu mana si strangulare cu latul), impuneau incadrarea juridica a faptei in omor simplu.
Fata de aceasta situatie, incadrarea juridica a faptei in omor prin cruzimi, a fost nejustificata, intrucat chiar prin raportul de autopsie se precizeaza ca: ”teoretic, fiecare dintre aceste modalitati puteau produce, de sine statator moartea victimei, dupa cum nu se poate exclude desi pare putin plauzibil, asocierea tuturor acestor trei mecanisme simultan sau printr-o succesiune rapida”.
Completul de judecata, nu a facut o examinare critica a unor probe existente la dosar, din care rezultau suficiente date de natura sa creeze serioase dubii cu privire la situatia de fapt retinuta prin rechizitor, ca de exemplu declaratiile martorilor PARASCHIVA MARIA si PETRE PIVNICERU, din care rezulta ca si-au petrecut dupa-amiaza zilei de 8 iulie 1977 pana seara tarziu, impreuna cu sotii SAMOILESCU.
Aceasta situatie era in totala contradictie cu sustinerea martorei PENGHE DANIELA (insusite de organele de urmarire penala si cele de judecata), potrivit carora la aceeasi data GHEORGHE si ELISABETA SAMOILESCU ar fi fost la ea in vizita.
De asemenea, declaratiile martorilor BAJENARU CRISTINEL si UDRESCU PETRE relatau aspecte care indirect il excludeau pe SAMOILESCU GHEORGHE ca autor al crimei.
Astfel, cei doi martori au vizitat la domiciliul pe SILVIA SAMOILESCU in zilele in care potrivit celor retinute in rechizitoriu, in acest loc s-ar mai fi aflat segmente de cadavru, dar acestia nu au observat nimic suspect nici in comportamentul lui SILVIA SAMOILESCU si nici cu privire la eventualele urme ale crimei.
Instanta nu a tinut seama de evolutia schimbatoare a pozitiei in ancheta a sotilor SAMOILESCU, de conditiile de fond dintre declaratiile acestora, precum si de modul defectuos si neprocedural in care s-a facut prezentarea spre recunoastere a obiectelor corp delict.
De asemenea, prin incalcarea dispozitiilor legale privitoare la ascultarea martorilor, rezulta ca, de regula, acestia au fost intrebati de catre presedintele completului de judecata inca de la inceput, daca isi mentin declaratiile date la organul de urmarire penala, in multe cazuri li s-au citit declaratiile anterioare, iar in alte cazuri s-a consemnat numai ca martorii isi mentin declaratiile data in fata organelor de urmarire penala.
Din verificarile efectuate mai rezulta ca in timpul dezbaterilor SAMOILESCU GHEORGHE a protestat in repetate randuri fata de continutul declaratiilor unor martori, a facut aprecieri ofensatoare la adresa completului de judecata cu privire la respingerea unor probe sau la modul cum au fost ascultati unii martori, ori cum s-au consemnat declaratiile acestora si a recuzat chiar completul de judecata si pe procurorul de sedinta. Toate aceste manifestari, in loc sa constituie un temei de examinare foarte atenta a probelor de la dosar, au fost apreciate ca fiind incercari de eludare a adevarului, cererea de recuzare a fost respinsa, iar in unele cazuri, fata de atitudinea sa protestatara si ireverentioasa, inculpatul a fost scos din sala de judecata.
Datorita acestor greseli si datorita faptului ca instantei nu i-au prezentat o serie de acte importante in sensul nevinovatiei, care au fost arhivate la dosarul de casa al procuraturii, completul de judecata a pronuntat o hotarare de condamnare netemeinica si nelegala.
Consideram ca si Tribunalul Suprem sectia penala ca instanta de recurs si-a insusit cu usurinta sentinta de condamnare a lui SAMOILESCU GHEORGHE, fara a reanaliza in profunzime probele de la dosar. De asemenea, a apreciat ca nefondate motivele de recurs invocate de inculpat desi in cuprinsul acestora se invederau aspecte ce puteau fi verificate si care erau de natura sa previna o eroare judiciara.
Din cele expuse mai sus rezulta ca in cazul numitului SAMOILESCU GHEORGHE, invinuit de uciderea tinerei BROSCOTEAN ANCA, organele de militie, procuratura si justitie au comis incalcari ale legii in administarea si interpretarea probelor, care au determinat condamnarea nedreapta a sus-numitului la 25 ani inchisoare.
Factorii de decizie care au facut parte din Comandamentul instituit pentru elucidarea cauzei, gen. mr. BUZEA VALERIU, gen. mr. CHIRIAC NICOLAE, col. ANGHELESCU ION, au imprimat cadrelor din subordine idei si orientari gresite in munca in sensul stabilirii in exclusivitate a vinovatiei lui SAMOILESCU GHEORGHE, refuzand sa accepte posibilitatea comiterii crimei de o alta persoana.
Din dispozitia celor de mai sus si cu consimtamantul proc. DIMITRIU FLORIN, pe parcusul cercetarii sotilor SAMOILESCU, au fost luate masuri de constrangere fizica si morala in scopul obtinerii de la acestia a unor declaratii de recunoastere.
Gen. CHIRIAC NICOLAE, col. ANGHELESCU ION si proc. DIMITRIU FLORIN, cu ocazia cercetarii arestatilor sau in alte imprejurari din timpul urmaririi penale, au sugerat acestora, fapte si imprejurari legate de crima, pe care arestatii le-au preluat in declaratiile lor.
In vedera obtinerii de noi dovezi in sarcina arestatilor, acelasi colectiv a admis ca unii martori (PENGHE DANIELA si UDRESCU PETRE) sa fie privati de liberate timp de cate 48 ore, in care au fost cercetati continuu si timorati de perspectiva arestarii lor, cum s-a si intamplat cu UDRESCU PETRE, care a fost arestat 48 zile, initial pentru marturie mincinoasa si apoi pentru favorizarea infractorului.
In procesul ascultarii mai multor martori, proc. MIRESCU DAN a folosit expresii de intimidare si amenintare, iar in unele situatii in declaratiile luate, a consemnat date intr-o forma ca nu reflecta fidel cele declarate de acestia.
Proc. MIRESCU DAN si DIMITRIU, au ignorat unele acte care atestau nevinovatia lui SAMOILESCU GHEORGHE si pe care nu le-au atasat la dosarul de instanta.
Completul de judecata prezidat de judecatoarea STOIA CONSTANTA nu si-a exercitat rolul activ in aflarea adevarului si nu a facut o interpretare critica si obiectiva a piselor de la dosar.
De asemenea, Tribunalul Suprem al R.S.Romania si-a insusit cu usurinta sentinta de condamnare pronuntata de instanta de fond si in mod gresit a apreciat ca nefondate motivele de recurs invocate de inculpat. Fata de considerentele expuse,
P R O P U N E M :
- Obligarea in solidar la repararea pagubelor suferite de numitii SAMOILESCU GHEORGHE si SAMOILESCU ELISABETA pe perioada cat au fost in detentie, de catre gen. mr. BUZEA VALERIU, gen. mr. CHIRIAC, col. ANGHELESCU ION, procurorii DIMITRIU FLORIN, MIRESCU DAN si judecatoarea STOIA CONSTANTA;
- Destituirea din functia de sef al Institutului de Criminalistica al I.G.M. a col. ANGHELESCU ION;
- Indepartarea din procuratura a procurorilor DIMITRIU FLORIN si MIRESCU DAN;
- Retrogradarea din functia de sef al Sectiei penale a Tribunalului Municipiului Bucuresti a judecatoarei STOIA CONSTANTA;
- Conducerea I.G.M. urmeaza sa ia masuri disciplinare impotriva ofiterilor care au executat ordine vadit ilegale;
- Punerea in discutia adunarii de partid a gen. mr. BUZEA VALERIU si gen. mr. CHIRIAC NICOLAE;
- Prelucrarea acestui caz cu ofitirii de militie din Inspectoratul General al Militiei si cu cadrele din Procuratura Generala si Justitie

Nitica gramatica nu strica

2010-12-22T12:33:00.001+02:00

O minte "creativă", din cadrul Inspecţiei de prevenire a ISU Neamţ, a "comis" cîteva recomandări, pe care a simţit nevoia să le transmită locuitorilor judeţului, prin intermediul presei. Deşi există mulţi pompieri care ştiu limba română şi chiar o respectă, e limpede că nici unul n-a citit cu atenţie "creaţia". Nici măcar colonelul Ioan Niţică, şeful ISU Neamţ, care, de data asta ar trebui să-şi asume critica fără să se supere, pentru că a semnat hîrtia. E adevărat, alături de "filologul" instituţiei, colonelul Gheorghe Alexandrescu.
Deci, "docomentul" începe cu urarea "Sărbători fericite" şi "pentru ca acestea să fie lipsite de griji şi evenimente, se interzice". Şi "se interzice" vreo cinci lucruri, în esenţă exploatarea necorespunzătoare a sobelor şi radiatoarelor, că tot e de "sezon".
Partea cea mai frumoasă a "operei" se intitulează "Măsuri specifice POMULUI DE CRĂCIUN" şi conţine cele mai reuşite "perle". Dintru început, nemţenii sînt sfătuiţi să fixeze bradul în condiţii de siguranţă "luînd măsuri de împiedicare a răsturnărilor accidentale". Bineînţeles bradul nu trebuie aşezat în vecinătatea "surselor de căldură deschise (radiatoare, aragaze, reşouri etc)". Apropo, pluralul corect de la aragaz e "aragazuri". Dar partea cea mai grea nu e cu aragazul, ci cu artificiile, căci "cozile lor se pot încălzi, iar dacă sînt luate în mînă vă pot arde, existînd pericolul de a le arunca instantaneu pe mobilă sau pe covoare, provocînd incendii". Pe traseu, "creatorul" a pierdut total topica, aşa că "lumînările şi artificiile aprinse trebuie să fie fixate cît mai bine, căci ele ar putea foarte uşor, prin cădere, cauza un incendiu". Ca să nu mai vorbim de "în familiile cu copii, mai ales în timpul Sărbătorilor de Crăciun, păstraţi la locuri sigure chibriturile, artificiile, lumînările fumigene şi brichetele". Dar cel mai important de reţinut este că "un brad de Crăciun instalat în casă şi împodobit cu accesoriile tradiţionale, poate fi cuprins de flăcări în mai puţin de un minut. Dacă totuşi se produce un astfel de eveniment, acoperiţi-l cît mai urgent cu o pătură umedă, pentru a localiza şi a stinge focul". Şi uite aşa rămînem cu o nelămurire: dacă "accesoriile" bradului nu sînt tradiţionale, mai funcţionează acoperirea "evenimentului" cu pătura udă, sau nu? (Cristina MIRCEA)

Primarul de Păstrăveni, cei 7 ani de acasă şi brand-ul de comună

2010-12-22T09:14:00.000+02:00

Supărat din cale afară pe consilierii locali care nu fac parte din partidul pe care îl reprezintă, Ioan Onisei, primarul de Păstrăveni, s-a hotărît să nu mai participe la şedinţele de consiliu local. E adevărat, legea nu-l obligă să fie în sală cînd se dezbat proiectele de hotărîri, dar conştiinţa şi responsabilitatea ar trebui să-i dicteze o altfel de atitudine, avînd în vedere că este vorba, totuşi, despre iniţiativele primăriei, care trebuie supuse aprobării consilierilor. Însă, conştiinţa şi responsabilitatea s-au împiedicat în orgoliul edilului şef şi acolo au rămas. După cîteva luni de absenţă, timp în care a fost luat la întrebări şi de instituţia Prefectului, Ioan Onisei a trimis o scrisoare preşedintelui de şedinţă al consiliului local. Adresa, cît se poate de oficială, are număr de înregistrare (5312 din 8 decembrie 2010) şi este absolut "savuroasă": "Vă informez că am fost anchetat de către Instituţia Prefectului - Judeţul Neamţ pe motiv că nu particip la toate şedinţele de consiliu local. Bineînţeles că acuzaţia este tendenţioasă, deoarece prezenţa primarului la şedinţele de consiliu local nu este obligatorie conform art. 36 şi art. 63 din Legea 215/2001. Nu pentru că aş vrea să mă justific, dar vreau să-mi manifest respectul pentru 8 consilieri PSD pentru care eu iniţiez proiectele de hotărîre şi programez şedinţele pentru a vă primi indemnizaţia şi a da funcţionalitate consiliului local în interesul cetăţenilor care ne-au votat pe listele PSD pe mine şi pe dumneavoastră, deoarece ştiu că cei 8 colegi ai mei nu veniţi la şedinţe pentru interesele personale".
Pe principiul "nu că spun, dar vreau să zic", primarul Onisei s-a "manifestat" în stilu-i propriu, construind fraze incorecte şi lălăite, dar care mustesc de "respect" pentru consilierii PSD. Ceilalţi consilieri nu merită, după părerea sa, decît o săpuneală zdravănă: "Eu vreau să vă informez că nu voi participa la şedinţele Consiliului local Păstrăveni pînă cînd ceilalţi domni consilieri nu vor da dovadă că au cei 7 ani de acasă căutînd mereu nod în papură, sămînţă de scandal şi vor renunţa la atitudinea de hărţuire permanentă a mea şi a salariaţilor din aparatul de specialitate al primarului - ştiţi că ne-au zis că sîntem "proşti", "incompetenţi", ne-au adus injurii şi ameninţări. Cînd se va instala o atmosferă de normalitate şi acele persoane se vor respecta pe sine, respectîndu-i pe cei din jur, voi veni cu plăcere la fiecare şedinţă şi vom conlucra omeneşte".
Trecînd peste formularea "genială", "nu vor da dovadă că au cei 7 ani de acasă căutînd mereu nod în papură..." e clar că primarul vrea să arunce mîţa moartă în curtea consilierilor "impertinenţi", din cauza cărora, de altfel, nici nu mai "prestează" la şedinţe. Epistola nu se putea încheia, însă, fără o nouă dovadă de "respect" la adresa consilierilor PSD, cei 8 "domni": "Eu, împreună cu funcţionarii Primăriei voi iniţia noi proiecte de hotărîre în interesul comunităţii locale şi rog pe cei 8 domni consilieri PSD să discernă bine, să cîntărească bine ale cărui (sic!) interese le respectă, să-şi păstreze calmul, demnitatea şi omenia şi să dea dovadă de adevăraţi social-democraţi care au şcoala vieţii pentru că reprezentaţi un brand în comuna noastră prin cinstea pe care v-aţi cîştigat-o".
Asta cu brand-ul nu mai e o simplă laudă, ci un pupat apăsat pe frunte, dar perla de fond nu e brand-ul în sine, (care, apropo, mai înseamnă şi aruncător de ), cît modul în care consilierii PSD au ajuns "marcă" în Păstrăveni şi anume "cinstea" pe care şi-au "cîştigat-o". Probabil că în mintea de adevărat social-democrat a domnului primar, cinstea se cîştigă doar în PSD, că ăia din "opziţie" n-au nici măcar 7 ani de acasă, vai mama lor! (Cristina MIRCEA)

Bancomat devastat

2010-12-21T09:37:00.001+02:00

Un automat de schimb valutar, încastrat în peretele sediului filialei din Piatra-Neamţ a Băncii Carpatica, a fost vandalizat, ieri dimineaţă, de un necunoscut. Potrivit informaţiilor furnizate de inspectorul principal Cătălina Bădeanu, purtător de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie (IJP) Neamţ, fapta a fost descoperită la ora 8,45, de o angajată a băncii, care a sunat, imediat, la 112. Bancomatul cu pricina, care este destinat schimbului valutar, este situat pe bulevardul Traian, în cartierul Mărăţei. "Nu a fost forţată intrarea în sediul filialei bancare şi nici nu s-a încercat sustragerea de valori din automatul de schimb valutar. Imaginile surprinse de camerele video sunt în analiza Poliţiei, pentru identificarea făptaşilor", a declarat un angajat al Băncii Carpatica. Cel mai probabil, un cetăţean a încercat să schimbe valută la bancomatul respectiv şi, nu se ştie din ce motive, s-a enervat şi a zdrobit, cu pumnul, ecranul bancomatului. Faptul că acesta a fost distrus cu mâna se poate vedea şi din fotografiile în care încă se mai păstrează urmele de sânge lăsate pe ecranul bancomatului. De la nivel central, conducerea Băncii Carpatica nu a putut preciza dacă acea cameră de supraveghere amplasată în afara filialei din Mărăţei funcţiona. Ni s-a transmis, prin Biroul de presă, doar că incidentul a fost raportat şi că se fac cercetări. La nivelul IJP, poliţiştii fac investigaţii sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere

Listă restantieri taxă Barou si UNBR pentru perioada Ianuarie 2009 - August 2010 (termen in vederea efectuarii platilor - 31.01.2010)

2010-12-20T10:03:00.001+02:00

Baroul Bucuresti a dat publicitatii vineri, 17 decembrie 2010, lista avocatilor restantieri cu plata taxei pentru Barou si UNBR pentru perioada ianuarie – august 2010.
Lista, pe care o puteti citi AICI, cuprinde 1026 de avocati.

Poza zilei

2010-12-20T09:19:00.002+02:00

Rapirea din tiganie

2010-12-20T09:01:00.002+02:00

"Telenovelă" în cartierul Dărmăneşti, din municipiul Piatra-Neamţ, la sfârşitul săptămânii trecute. Poliţiştii nemţeni au fost alertaţi, telefonic, de către Morocea Stănescu (în vârstă de 36 de ani), despre faptul că sora lui, Viorica Stănescu, zisă şi "Portocala" a fost răpită de concubinul ei - Mircea Călin (25 de ani, din oraşul Bicaz) şi urmează să fie dusă la "produs" în Italia. Imediat, la nivelul Inspectoratului Judeţean de Poliţie (IJP) Neamţ a fost constituit un grup de lucru, sub coordonarea comisarului-şef Dorel Manole, comandantul IJP, care a demarat cercetările pentru găsirea tinerei. "Persoana în cauză a fost depistată în Lugoj (judeţul Timiş), într-un microbuz în care se afla şi concubinul acesteia. Amândoi se îndreptau către graniţă. Numai că, atunci când colegii de la Lugoj au oprit microbuzul, tânăra se pupa de mama focului cu suspectul, deşi la telefon îi spunea fratelui ei că a fost răpită şi este dusă, forţat, să se prostitueze în Italia. Fata a fost adusă înapoi la Piatra-Neamţ, iar pentru că acuzaţia de răpire s-a dovedit a fi nefondată, tânărul din Bicaz a fost lăsat liber, să-şi continue drumul spre destinaţie", a declarat comisarul-şef Dorel Manole.
Incidentul de la sfârşitul săptămânii trecute este un nou episod din "telenovela" în care sunt implicaţi membrii clanului Stănescu. "Răpirea" vine după ce, la începutul acestei luni (în seara de 6 decembrie), acelaşi bicăjean Călin i-a incendiat maşina de lux lui Morocea Stănescu. Aşa cum am relatat la vremea respectivă, conflictul dintre Călin şi Stănescu a pornit de la faptul că proprietarul maşinii distruse i-a reproşat tânărului că îl face de râs, deoarece trăieşte cu ţiganca pe care nu are bani să o întreţină. Iritat şi încurajat de alcool, Călin a intrat seara în curtea familiei Stănescu, a turnat un litru de benzină pe un autoturism marca Audi Q7 (în valoare de aproximativ 80.000 de euro) şi a dat foc maşinii. "Incendiul a fost provocat prin folosirea intenţionată a sursei de aprindere pentru a-l genera. Au ars spoiler-ul din faţă, capitonajul motorului, masca, carcasa superioară a motorului, tubulatura de ventilaţie şi o parte a scutului de protecţie. De asemenea, s-au deteriorat capota motorului, radiatoarele de răcire, intercoolerul AC, anexele motorului şi instalaţia aferentă", se arăta, la acea vreme, într-un comunicat al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Neamţ. A doua zi după incendiere, Călin a fost reţinut de poliţişti, el fiind prezentat parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ, cu propunerea de arestare preventivă, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de distrugere prin incendiere şi violare de domiciliu. Magistraţii pietreni au considerat că individul poate fi cercetat în stare de libertate, aşa că acum Mircea Călin este, bine-mersi, în străinătate.

"Scrie jigodie, ca te bag la beci!"

2010-12-17T08:56:00.001+02:00

Poliţiştii nemţeni s-au "bucurat" de o nouă vizită a Corpului de control al ministrului de Interne şi săptămîna asta. Scopul a fost completarea documentelor în baza cărora să fie trimişi în faţa comisiei de disciplină atît comisarul şef Aurelian Şoric, cît şi adjuncţii IPJ Neamţ, comisarii şefi Stelică Bezim şi Ioan Andrieş. Dacă în privinţa fostului şef al poliţiei lucrurile sînt oarecum clare şi i se poate pune în "cîrcă" absolut orice în acest moment, cînd vine vorba despre adjuncţi nu mai este la fel de simplu. Şi tocmai pentru că "managementul defectuos" trebuie căutat nu doar la ei în birouri, ci şi în structurile pe care le coordonează, au fost chemaţi la dat cu subsemnatul mai mulţi poliţişti. Unii dintre ei şi-au păstrat calmul şi onoarea şi n-au "capitulat". Şi atunci, în disperare de cauză, eleganţii şi competenţii "domni" din Corpul de control au trecut la metode de forţă.
"Nici pe vremea comuniştilor nu se făceau aşa anchetele disciplinare", a declarat un ofiţer nemţean care vrea să-şi păstreze anonimatul şi funcţia. "Poliţiştii sînt intimidaţi, ameninţaţi şi forţaţi, pur şi simplu, să scrie ce li se spune. Agenţii cel puţin sînt trataţi ca ultimii oameni. Sînt făcuţi hoţi, proşti, jigodii şi ameninţaţi cu închisoarea dacă nu dau raportul aşa cum "trebuie". S-a ajuns la un grad de tensiune fără precedent. Nimeni nu mai are încredere în nimeni şi fiecare se uită cu teamă spre colegul de alături, care ar putea să-l toarne".
Metoda, chiar comunistă fiind, a funcţionat. Marţi comisarul şef Bezim a fost chemat la Bucureşti să i se prezinte "materialul". Ieri a fost rîndul comisarului şef Andrieş. Amîndoi vor fi trimişi, cel mai probabil, în faţa unei comisii la fel de "corecte" ca şi Corpul de control şi vor fi "decapitaţi".

Aplaudatul este o "activitate anormală"

Bineînţeles că, avînd în vedere contextul, excesele de zel şi de "fidelitate" nu puteau lipsi. Aşa se face că doi şefi de post au declarat, fără să clipească, în faţa "anchetatorilor" de la "centru" că au fost în sală la "acţiunea" de susţinere a comisarului şef Şoric, dar n-au aplaudat pentru că, în ultimul moment, au avut o revelaţie sub caşchetă şi şi-au dat seama că asta ar fi o "activitate anormală".
La fel cum şeful Corpului Naţional al Poliţiştilor, bărbat în toată firea şi comisar şef pe deasupra, a reuşit să scape de cercetare. Marcel Gheorghiu, care a venit precipitat în sala de conferinţe acum o lună, s-a dezis de propriile fapte şi a spus că a fost chemat de şefa de cabinet. Deşi era în concediu şi în ţinută necorespunzătoare a făcut efortul să vină la sediu şi să vorbească de la tribună. Acum, cînd situaţia s-a "nasolit", a dat-o la întors şi, iată, şi metoda lui a funcţionat, pentru că s-a trezit "exclus" de pe lista anchetaţilor. Bineînţeles, colegii îl privesc chiorîş şi spun că tocmai a demonstrat că n-are pic de caracter.
În rest, "pace şi linişte" prin inspectorat, ca într-un salon de spital. Despre comisarul şef Şoric, trimis să ţină locul unei colege la compartimentul juridic, se spune că ar fi bolnav pe bune. L-au lăsat vreo 7 vertebre la coloană, una chiar fiind în pericol să-i "atace" măduva. Pe acest motiv, ofiţerul a mai obţinut un concediu medical, pînă de Crăciun. În mare suferinţă este şi comisarul şef Florin Amihăesei, pe care nu spatele îl supără, că verticalitatea oricum l-a părăsit demult, ci alte organe. Nu-i clar nici acum dacă timpanul sau inima, dar trebuie să fie ceva grav, căci concediul său expiră fix de revelion. Poate speră că, aşa bolnav cum este, pînă la anul, îşi face o nouă pilă în minister. (Cristina MIRCEA)

Fabrică ilegală de ţigări la Timişeşti

2010-12-14T09:27:00.000+02:00

Vreme de peste un an şi jumătate, în satul Preoţeşti, din comuna Timişeşti, a funcţionat o fabrică ilegală de ţigări, care aparţinea unui grup infracţional (format din 36 de persoane) specializat în contrabandă cu tutun. "Învinuiţii au introdus în România utilaje pentru fabricarea şi ambalarea ţigărilor, materie primă şi materiale aferente procesului de producţie, şi au pus în funcţiune mai multe fabrici ilegale de producţie a ţigaretelor contrafăcute. În perioada ianuarie 2009 - decembrie 2010, patru dintre liniile de producere şi ambalare ţigarete introduse în România au fost amplasate, în vederea demarării producţiei clandestine, în afara unui antrepozit fiscal, în următoarele locaţii: Titu (judeţ Dâmboviţa), Tulgheş (judeţ Harghita), Horezu (judeţul Vâlcea) şi Preoţeşti (judeţul Neamţ); aceasta din urmă fiind mutată, ulterior , de către membrii grupării, în municipiul Suceava", se arată într-un comunicat al Direcţiei de Investigare a Infraciunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT). Potrivit aceleiaşi surse, ieri au fost făcute 46 de percheziţii în Bucureşti, Suceava, Vâlcea, Bacău,Vaslui, Alba, Harghita, Ilfov, Galaţi şi Iaşi, ocazie cu care au fost ridicate: cinci utilaje de producere şi ambalare a ţigărilor, o linie completă de producţie a ţigărilor, 15 tone de tutun, un autovehicul în care erau 29.700 de pachete de Plugarul, 264.000 de ţigări Doina, 650.000 de timbre, blanchete, filtre, o factură de import a unei linii de fabricaţie ţigări şi o ştampilă cu impresiunea "Vama Iaşi". Urmarea a acţiunii de ieri, patru fabrici clandestine de producere şi ambalare a ţigărilor contrafăcute au fost închise, iar la sediul DIICOT au fost duse 30 de persoane, în vederea audierii.

Avocatul Catană şi-a dat libertatea pe 1.000 de euro

2010-12-07T09:07:00.002+02:00

Avocatul Cristian Constantin Catană (în vârstă de 41 de ani, din Piatra-Neamţ), cel care a fost arestat preventiv, sâmbătă (4 decembrie), pentru trafic de influenţă, a ajuns după gratii fiindcă a cerut 1.000 de euro de la denunţători. Conform informaţiilor furnizate prin Biroul de presă al Departamentului Naţional Anticorupţie (DNA) - Serviciul Teritorial Bacău, în schimbul acestor bani, fostul judecător a promis că va interveni, pe lângă un magistrat pietrean, ca să urgenteze soluţionarea favorabilă a unui dosar civil în care Vasile Creţu (din comuna Grinţieş) era parte.

Supravegheat de "Doi ş'un sfert"

La instrumentarea dosarului care l-a trimis pe Catană după gratii, procurorii au colaborat cu ofiţeri din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, cunoscută şi ca "Doi ş'un sfert". Astfel, din ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale întocmită de anchetatori, DNA a stabilit următoarele: "În perioada septembrie 2010 - 30 noiembrie 2010, inculpatul Catană Constantin Cristian, avocat în cadrul Baroului Neamţ, a pretins de la doi denunţători (fraţii Mihai şi Vasile Creţu - n.r.) suma de 1.000 de euro, sau echivalentul în lei, pentru a-şi exercita influenţa, pe care a lăsat să se creadă că o are, asupra magistraţilor judecători din cadrul Judecătoriei Piatra-Neamţ. Avocatul Catană Constantin Cristian a solicitat această sumă de bani pretinzând că va asigura soluţionarea mai rapidă, şi în mod favorabil, a unui dosar civil în care una dintre persoanele denunţătoare (Vasile - n.r.) avea calitatea de reclamant, dând de înţeles denunţătorilor că suma de 1.000 de euro este destinată magistratului învestit cu soluţionarea acestui dosar. Dosarul viza revendicarea unui teren şi a construcţiilor aferente situate în municipiul Piatra-Neamţ".
Aşa cum am relatat în ediţia de ieri, avocatul pietrean a fost prins în flagrant vineri, 3 decembrie, de procurorii anticorupţie după ce a primit de la Vasile Creţu banii ceruţi. În aceeaşi zi, anchetatorii au dispus reţinerea lui Catană, pentru 24 de ore, iar pe 4 decembrie Curtea de Apel Bacău a dispus arestarea preventivă, pe o perioadă de 29 de zile, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă. Împotriva sentinţei, avocatul Catană a declarat recurs, acesta urmând să fie judecat, astăzi, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României.

Tatăl denunţătorului: "La fiecare termen cerea bani şi pentru judecător"

Dumitru Creţu, tatăl fraţilor Mihai şi Vasile (denunţătorii lui Catană), a declarat că avocatul, care i-a reprezentat în mai multe procese pe care le au pe rol, obişnuia să ceară foarte mulţi bani, motivând că o parte din aceştia îi erau daţi magistraţilor care judecau cauzele. "Procesul pentru care a cerut, acum, 1.000 de euro, era al lui Vasile, cu o casă ce trebuia retrocedată în Piatra-Neamţ. Avocatul ne-a deschis proces şi pentru un teren de lângă acea casă, însă noi nu ceruserăm şi terenul. De vreo patru - cinci ani ne-a tot purtat prin tribunale şi, la fiecare termen de judecată, ne cerea tot mai mulţi bani, spunea că sunt şi pentru judecători, ca să se rezolve mai repede. Băieţii s-au săturat să tot îl plătească degeaba şi i-au făcut plângere. Catană ne-a reprezentat în mai multe procese pe care noi nu le-am câştigat. S-a umplut de bani de pe urma noastră şi ne-a lăsat în fundul gol, datori la bănci şi nedreptăţiţi. Într-un alt proces, în care am pierdut aproape două miliarde de lei vechi, la fel l-am umplut de bani, iar el ne-a vândut celor cu care ne judecam. De asemenea, într-un proces la Târgu Mureş, s-a întâlnit cu patronul unei firme, care-mi dăduse un cec de 200 de milioane de lei vechi, a luat bani de la el şi nu mi-a trimis la Poliţie plângerea penală pe care o făcusem împotriva celui care a eliberat cecul. A ţinut-o doi ani în sertar, până s-a clasat cazul şi n-am mai avut ce face. Noi am avut încredere în el, că e om cu şcoală, cu carte. Nu avem pregătirea juridică necesară să ne apărăm singuri în procese, de aceea l-am angajat. Ştiu că a mai avut nişte probleme, da am zis că poate i s-a făcut vreo înscenare atunci, când era judecător. L-am ajutat să-şi facă vilă la munte, să treacă de la Dacia, la Volkswagen, iar apoi la Mercedes, şi el ne-a jecmănit. Se vede că problemele pe care le-a avut în trecut au fost reale", a spus Dumitru Creţu.

Prostie: a cerut banii deşi procesul îl câştigase alt avocat

Sătul să tot fie amânat, purtat pe drumuri şi "jumulit" de bani în procesul de recâştigare a casei fostei soacre, Vasile Creţu şi-a dat seama că nu are şanse să câştige pe reprezentarea lui Catană. Aşa că, în septembrie, fără să-i spună lui Catană, şi-a angajat un alt avocat care să-l reprezinte în instanţă. Culmea, după doar câteva termene, noul avocat i-a câştigat procesul. Catană, fără să se intereseze măcar de stadiul procesului, i-a cerut banii lui Creţu, promiţându-i, aşa cum arată DNA, că-i va da judecătorului, iar acesta îi va rezolva dosarul. Au stabilit întâlnirea, Creţu i-a dat banii ceruţi, Catană i-a luat, după care a fost arestat.
Cristian Constantin Catană a mai fost trimis în judecată, de procurorii anticorupţie, în cursul anului 2004, în stare de arest preventiv. La momentul respectiv el avea calitatea de judecător la Piatra-Neamţ. În 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţinut sentinţa Curţii de Apel Ploieşti (unde Catană strămutase procesul) şi a hotărât condamnarea acestuia la pedeapsa de trei ani de închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

Asasinul studentei Lucica Crisan din Fagaras, violata si arsa de vie, a fost trimis in judecata. Cititi rechizitoriul unui film de groaza!

2010-12-03T09:14:00.000+02:00

In luna august a acestui an, in Fagaras a avut loc o crima oribila. Procurorul Claudiu Sandu, de la Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov a finalizat, recent, rechizitoriul prin care prezumtivul asasin, care si-a recunoscut fapta, a fost trimis in judecata la finele lunii noiembrie. Daniel Iordan este acuzat de savarsirea infractiunilor de omor deosebit de grav, lipsire de libertate in mod ilegal, talharie, viol si violare de domiciliu. El a omorat-o pe tanara Lucica Maria Crisan intr-un mod bestial, violand-o in timp ce victima se ineca cu propriul sange din cauza multiplelor leziuni in zona gatului, dupa care a vrut sa incendieze casa, dar circumstantele au facut ca flacarile sa mistuie doar canapeaua pe care abandonase trupul neinsufletit al tinerei. Rechizitoriul dezvaluie, pas cu pas, ce s-a petrecut in noaptea de 6 spre 7 august 2010.

De la un furt esuat, la asasinat!

In acea noapte care avea sa fie ultima din viata tinerei Lucica Maria Crisan, in jurul orelor 04:20, Daniel Iordan, un tanar in varsta de 29, se intorcea acasa dupa ce petrecuse cu niste prieteni intr-un club din Fagaras, unde bause si se distrase. Cand a ajuns pe strada 1 Decembrie, in apropierea casei lui Ovidiu Nicolae Popa, lui Daniel i-a venit ideea de a fura ceva din acest imobil, asa ca a escaladat poarta din fier forjat prin care se face accesul in curtea imobilului, a trecut prin gradina, a sarit pe terasa de marmura din jurul imobilului si a ajuns la geamul de termopan, rabatat, al uneia dintre camerele imobilului. A vrut sa deschida geamul, lovind cu mainile si picioarele, iar in acel moment, proprietarul s-a trezit din somn si a coborat din dormitorul de la etaj pe terasa.
Pentru a deschide acest geam, inculpatul a inceput sa loveasca cu mainile si picioarele in geam, in speranta ca acesta va ceda si se va deschide. Bubuiturile inculpatului au condus la trezirea proprietarului imobilului, care a coborat din dormitorul de la etajul casei, unde dormea, si a iesit pe terasa casei sa vada ce se intampla. In momentul in care proprietarul imobilului a aprins lumina pe terasa si a iesit afara, Daniel Iordan s-a speriat si a fugit pe acelasi traseu pe care intrase in curte.
El si-a continuat plimbarea nocturna si, cam la 100 de metri, la intersectia cu strada George Cosbuc, a observat un alt geam deschis la parterul imobilului unde locuia viitoarea victima si a luat decizia de a patrunde in imobil. Daniel a escaladat poarta, si a strecurat in casa pe fereastra intredeschisa. A inceput sa intre prin camerele imobilului, deschizand usi si facand zgomot. La un moment dat, inculpatul a ajuns in holul care face legatura cu subsolul si cu etajul cladirii, luand decizia de a urca la etaj.
Conform rechizitoriului, cand inculpatul a ajuns la mijlocul scarii si a privit catre etaj, a observat o persoana de sex feminin care il privea din capatul treptelor. Victima, care se intorsese, la randul sau, de putin timp din oras, apucase sa se culce, dar a fost trezita de zgomotele facute de inculpat in timp ce rascolea prin casa. Lucica era o fata foarte furmoasa, avea 21 de ani si era studenta la Stomatologie.
”In momentul in care cei doi au avut contact vizual, inculpatul a fugit pe scari catre parter iar victima a fugit si s-a incuiat in camera de la etaj unde dormea de obicei. Dupa ce a coborat scarile, inculpatul s-a gandit ca a fost observat de victima si aceasta l-ar putea recunoaste si ar putea relata cele intamplate organelor de politie, motiv pentru care a luat decizia de a o ucide”, explica anchetatorul Claudiu Sandu.

Debutul crimei

Refacerea filmului crimei este de-a dreptul socanta si plina de scene de groaza inimaginabile. Astfel cum au reconstitutit procurorii crima, Iordan a luat un cutit din bucataria imobilului si a urcat in fuga scarile ajungand la usa camerei unde se baricadase victima. A dat cu piciorul in usa pana a deschis-o. Intre timp, fata reusise sa-si sune fratele, dar acesta nu raspunsese la apel.
”Ulterior patrunderii in camera, inculpatul a observat-o pe victima stand pe canapeaua unde dormea si implorandu-l sa nu ii faca nimic. Pentru cateva secunde, inculpatul a renuntat la planul de a ucide victima, sens in care a lasat cutitul din mana pe marginea unui corp de mobila aflat in dreapta usii in sensul de intrare in camera. Intrucat inculpatul observase ca victima era imbracata sumar, cu o pereche de pantaloni scurti si un tricou, acesta s-a gandit sa o violeze. In momentul in care acesta a lasat cutitul din mana, Crisan Lucia Maria a incercat sa fuga din camera, pe langa inculpat, pe usa deschisa. Iordan Daniel a prins-o insa si a trantit-o pe pat, ordonandu-i sa se dezbrace. Victima s-a conformat dar, intr-un moment in care inculpatul nu era atent, a incercat din nou sa fuga pe usa. Inculpatul a prins-o din nou si, de data asta, s-a inarmat cu cutitul pe care il lasase pe corpul de mobila atacand victima cu acest cutit. Intre cei doi a urmat o lupta pe canapea, timp in care inculpatul a lovit victima cu cutitul in zona gatului. In ciuda acestor lovituri, victima continua sa se zbata astfel incat Iordan Daniel a incercat sa o loveasca din nou dar cutitul s-a infipt in partea textila a canapelei, iar cand a incercat sa il scoata, lama s-a rupt, inculpatul abandonand cutitul pe canapea, unde de altfel a si fost gasit de organele de urmarire penala cu ocazia cercetarii la fata locului. Lupta dintre victima si inculpat a continuat, Iordan Daniel urmarindu-si planul de a viola victima si de a o ucide iar Crisan Lucica Maria sa-si salveze viata. In timp ce intre cei doi continua lupta pe canapeaua din camera, inculpatul a prins victima in zona gatului si a strans-o cu putere, rupandu-i osul hioid. Aceasta a fost de altfel stabilita ca si cauza a decesului, cu ocazia autopsiei medico-legale efectuate in cauza”.

Scena abominabilului viol!

Cu toate ca era grav ranita in zona gatului, fata a continuat sa opuna rezistenta si la un moment dat, in timpul luptei cu agresorul, au cazut impreuna pe covor. ”In acest moment, inculpatul a reusit sa se ridice in picioare si a aplicat victimei mai multe lovituri cu piciorul drept in zona capului cu intentia de a-i infrange rezistenta. Loviturile aplicate au fost deosebit de violente, cu ocazia examinarii corporale efectuate in data de 08.08.2010, dupa ce a fost capturat, pe piciorul drept al inculpatului se puteau inca observa urmarile loviturilor aplicate, piciorul fiind vanat. In urma loviturilor aplicate, victima si-a pierdut cunostinta. Inculpatul Iordan Daniel a ridicat-o de jos, a asezat-o cu pieptul pe canapea si a inceput sa intretina raporturi sexuale anale cu acesta. In timp ce intretinea aceste raporturi sexuale neconsimtite, inculpatul auzea victima inecandu-se cu propriul sange, ca urmare a ruperii osului hioid. Raportul sexual s-a incheiat dupa o scurta perioada de timp, fiind finalizat cu ejacularea in anusul victimei. Ulterior, inculpatul a ridicat victima cu picioarele pe pat, dupa care a luat decizia de a da foc camerei pentru a sterge urmele savarsirii cumplitelor fapte. in acest sens, inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor o bricheta si a incendiat canapeaua pe care se afla victima. Acesta a asteptat cateva zeci de secunde pentru a fi sigur ca a luat foc canapeaua dupa care a luat telefonul mobil al victimei gandindu-se ca nu cumva aceasta sa sune la politie cu ultimele puteri. Acest gest al inculpatului de a lua telefonul mobil al victimei se coroboreaza cu declaratia acestuia potrivit careia, in momentul in care a incendiat canapeaua victima traia pentru ca o putea auzi „horcaind”. Ulterior, fiind sigur ca focul va consuma toate urmele atrocitatilor savarsite,, inculpatul a parasit camera unde abandonase victima, a inchis usa la iesire si s-a deplasat la parter, unde, din camera pe unde intrase a gasit o pereche de pantaloni tip blue jeans pe care i-a tras peste pantalonii trei sferturi cu care era imbracat, care erau plini de sange. Inculpatul a parasit casa victimei pe usa de la intrare, descuind-o cu cheia care se afla in broasca, a escaladat poarta de fier pe unde intrase si s-a deplasat acasa unde a pus hainele la spalat si s-a culcat. in ziua urmatoare inculpatul a avut un comportament normal, mergand la serviciu si iesind in oras. Planul inculpatului de a incendia locul comiterii odioaselor fapte nu s-a finalizat potrivit vointei acestuia deoarece la plecare, inculpatul a inchis usa camerei incendiate. Datorita faptului ca si geamurile camerei erau inchise, focul a mistuit canapeaua dar nu s-a intins si la celelalte corpuri de mobila sau la restul casei deoarece s-a terminat oxigenul din camera, aceasta ducand la autoterminarea incendiului”.
Rechizitoriul cuprinde si aprecieri cu privire la incadrarea faptelor lui Iordan. Avand in vedere starea de fapt aratata mai sus, a fost retinuta in sarcina inculpatului savarsirea infractiunii de „omor deosebit de grav” savarsita prin cruzimi, in sensul ca inculpatul a provocat victimei suferinte fizice si psihice mult mai mari decat cele inerente actiunii de ucidere. De asemenea, in sarcina inculpatului a fost retinuta savarsirea infractiunii de „lipsire de libertate in mod ilegal” in sensul ca, exterior lipsirii de libertate inerente actiunii de ucidere, inculpatul a prins victima in momentul in care acesta incerca sa isi asigure scaparea fugind pe usa camerei, intr-un moment in care inculpatul lasase cutitul pe marginea unui corp de mobila, dand semne ca ar putea renunta la rezolutia infractionala de ucidere.
Infractiunea de „talharie” a fost retinuta intrucat inculpatul, profitand de starea victimei de inconstienta, stare in care acesta o adusese, i-a sustras telefonul mobil, si si-a insusit de asemenea o pereche de pantaloni din casa anterior parasirii imobilului.
Infractiunea de „viol” a fost retinuta in sarcina inculpatului deoarece, profitand de imposibilitatea victimei de a se apara, acesta a intretinut raporturi sexuale anale cu aceasta. ”De asemenea, in cauza au fost retinute in sarcina inculpatului savarsirea a doua infractiuni de „violare de domiciliu” in sensul ca inculpatul a patruns initial in curtea imobilului apartinand numitului POPA OVIDIU NICOLAE, ulterior, patrunzand in imobilul in care se afla victima CRISAN LUCICA MARIA. Pentru toate infractiunile retinute in sarcina inculpatului, a fost retinuta aplicarea art.. 37 lit. b cp. deoarece din analiza fisei de cazier judiciar al acestuia a rezultat ca acesta se afla in stare de recidiva”, se mai arata in rechizitoriu.

Mama studentei ucise nu are nici o pretentie materiala

In acest proces, mama victimei, Lucica Dima, este parte vatamata. Ea a declarat in timpul urmaririi penale ca nu are pretentii de ordin material de la prezumtivul asasin pentru ca asta nu-i va aduce fiica inapoi si nici nu-i va micsora durerea sufleteasca.
Daniel Iordan este recidivist. S-a nascut in 22.02.1981 in Fagaras-Brasov ai a urmat doar 11 clase. Anchetatorii spun ca acesta si-a recunoscut toate faptele savarsite in august 2010. El se afla in stare de arest preventiv prelungit pana la data de 7 decembrie 2010. Procurorul solicita ca toate cheltuielile judiciare in valoare de 15.000 lei sa fie suportate de inculpat. Desi regreta fapta, nimic nu poate sa minimalizeze gestul lui Daniel Iordan, iar efectul, moartea in chinuri groaznice a studentei Lucica Crisan, este ireversibil.